ARICI et AUTRES contre la TURQUIE

Secțiunea a treia Cerere nr. 41925/98 prezentată de Mehmet ARICI și de alții împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 21 noiembrie 2002 într-o cameră compusă din domnii Ress președinte Caflisch Kūris Türmen Hedigan mes Tsatsa-Nikolovska H.S.

Greve, judecători și grefier de secțiune Având în vedere cererea formulată anterior în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 16 decembrie 1997, având în vedere art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr 11 la convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitanți, După ce a deliberat, face următoarea decizie: De fapt, recurentele, dnii Mehmet Ar În 1996, Ministerul Industriei și Resurselor Naturale a expropriat un teren care aparținea reclamanților, situat la Birecik, Șanl Prin hotărârea din 10 octombrie 1996, tribunalul le-a atribuit reclamanților o completare de 16 063 201 830 de lire turcești, însoțită de dobânzi restante simple, la o rată de 30 % laan, începând cu 13 octombrie 1996. Această hotărâre a devenit definitivă la 21 ianuarie 1997. Părțile nu au furnizat nicio precizare cu privire la data de plată a despăgubirii suplimentare de la Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamanții se plâng de o încălcare a dreptului lor la respectarea proprietății lor din cauza întârzierii în plata în avans a dreptului de proprietate suplimentară, însoțită de interese insuficiente în raport cu rata inflației foarte ridicată din Turcia.

Pe baza acelorași fapte, statele membre susțin, de asemenea, încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenia EN În primul rând, Comisia amintește că a decis la 7 septembrie 1999, în conformitate cu art. 54 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul său de procedură, să aducă cererea la cunoștința guvernului turc. Curtea observă apoi că guvernul și-a prezentat observațiile la 17 ianuarie 2000 și că reprezentantul reclamanților și-a prezentat observațiile la 29 ianuarie 2000. septembrie 2000, observații pe care președintele secțiunii a decis să le depună la dosar în ciuda depunerii lor întârziate.

Printr-o scrisoare din 27 mai 2002 recomandată cu confirmare de primire, reprezentantului reclamanților i s-a solicitat să prezinte observații suplimentare, în termen de 17 iunie 2002. Cu această ocazie, s-a atras atenția asupra articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, conform căruia (...) Curtea poate decide să șteargă o cerere de rol atunci când circumstanțele permit să se ajungă la concluzia (...) că reclamantul nu mai intenționează să o mențină (...) Curtea arată că această scrisoare a fost primită de destinatarul său la 4 iunie 2002 și constată că, până în prezent, a rămas fără răspuns. Curtea concluzionează că nu mai doresc să-și mențină pledoaria în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție.

În plus, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) în fine, Curtea consideră că nu există circumstanțe speciale care să se refere la respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a protocoalelor sale nu impune continuarea examinării cererii. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Vincent Berger Georg Ress Moduleer Președinte

TROISIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 41925/98 présentée par Mehmet ARICI et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 21 novembre 2002 en une chambre composée de MM. G. Ress , président , L. Caflisch , P. Kūris , R. Türmen , J. Hedigan , M mes M. Tsatsa-Nikolovska , H.S. Greve, juges , et de M. V. Berger, greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 16 décembre 1997, Vu l’article 5 § 2 du Protocole n o 11 à la Convention, qui a transféré à la Cour la compétence pour examiner la requête, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par les requérants, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Les requérants, MM.

Mehmet Arıcı, Osman Arıcı et Müslüm Arıcı, sont des ressortissants turcs, résidant à Birecik. Ils sont représentés devant la Cour par M e Y. Karatas, avocat à Birecik. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. En 1996, le ministère de l’Energie et des Ressources naturelles expropria un terrain appartenant aux requérants, sis à Birecik, Șanlıurfa. Le 22 mars 1996, les requérants introduisirent auprès du tribunal de grande instance de Birecik une action en augmentation de l’indemnité complémentaire d’expropriation. Par un jugement du 10 octobre 1996, le tribunal alloua aux requérants un complément d’indemnité de 16 063 201 830 livres turques, assorti d’intérêts moratoires simples au taux de 30 % l’an à partir du 13 octobre 1996. Ce jugement devint définitif le 21 janvier 1997. Les parties n’ont fourni aucune précision quant à la date de paiement de l’indemnité complémentaire d’expropriation.

GRIEF Invoquant l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention, les requérants se plaignent d’une atteinte à leur droit au respect de leurs biens en raison du retard de l’Administration dans le paiement de l’indemnité complémentaire d’expropriation, assortie d’intérêts moratoires insuffisants par rapport au taux d’inflation très élevé en Turquie. Se basant sur les mêmes faits, ils allèguent également la violation de l’article 6 § 1 de la Convention EN DROIT La Cour relève qu’il n’y a pas lieu d’examiner plus avant le recours introduit par les requérants pour les motifs suivants. Elle rappelle tout d’abord qu’elle a décidé le 7 septembre 1999, conformément à l’article 54 § 3 b) de son règlement, de porter la requête à la connaissance du gouvernement turc.

La Cour note ensuite que le Gouvernement a déposé ses observations le 17 janvier 2000 et que le représentant des requérants a présenté les siennes en réponse le 29 septembre 2000, observations que le président de la section a décidé de verser au dossier malgré leur dépôt tardif. Par une lettre du 27 mai 2002 en recommandé avec accusé de réception, le représentant des requérants a été invité à présenter des observations complémentaires, dans un délai échéant le 17 juin 2002. A cette occasion, son attention a été attirée sur l’article 37 § 1 a) de la Convention, aux termes duquel : « (...) la Cour peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances permettent de conclure (...) que le requérant n’entend plus la maintenir (...) ». La Cour relève que cette lettre a bien été reçue par son destinataire le 4 juin 2002 et constate qu’à ce jour elle est restée sans réponse.

La Cour en conclut que les requérants n’entendent plus maintenir leur requête au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention. Par ailleurs, conformément à l’article 37 § 1 in fine , elle estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Vincent Berger Georg Ress Greffier Président