Secțiunea a treia CEALLI c. TURCIA (solicitarea nr. 26543/95) hotărăște (reglementare amiabilă) STRASBURG 12 decembrie 2002 Această hotărâre este definitivă. Aceasta poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Caallisa c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a treia secțiune), care se află într-o cameră compusă din dnii Ress președinte Cabral Barreto Kūris Zupančič Hedigan Tsatsa-Nikolovska judecători Gölcüklü, judecător ad hoc, și al domnului Berger, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 21 noiembrie 2002, Renunță la hotărârea adoptată, această dată procedurală La originea cauzei se află o cerere (n 26543/95) îndreptată împotriva Republicii Turcia și din care un resortisant al acestui stat, dl Derdi glaciall La 9 februarie 1995, în temeiul fostului articol 25 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv Convenția privind dreptul omului). Reclamantul este reprezentat în fața Curții de către dl Arslanargin, T. Tepe și G. stagam, avocați la Istanbul. În urma comunicării cererii adresate guvernului și a concilierii sale cu cererea nr. 26546/95 (Acar c. Turcia) de către Comisie, cauza a fost transferată Curții la 1 noiembrie 1998 în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr 11 la convenție. Cererea a fost atribuită primei secțiuni a Curții [art. 52 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. În cadrul acesteia, camera însărcinată cu examinarea cauzei [art. 27 alineatul (1) din Convenție] a fost constituită în conformitate cu art. 26 alin. (1) din Regulamentul de procedură. În urma deportării dlui R. Türmen, judecător ales în temeiul Turciei [art. 28], guvernul l-a desemnat pe dl Gölcüklü ca judecător ad-hoc [art. 27 alineatul (2) din Convenție și art. 29 alineatul (1) din Regulamentul de procedură] printr-o decizie din 14 septembrie 1999, camera (prima secțiune) a declarat ambele cereri admisibile. noiembrie 2001, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Prezenta cerere a fost atribuită celei de a treia secțiuni, astfel modificată [art. 52 alineatul (1) ] la 22 aprilie 2002, după un schimb de corespondență, grefierul a propus părților încheierea unui regulament amiabil în sensul articolului 3 alin. (1) lit. (b) din Convenție. La 2 mai și 8 iulie 2002, reclamantul și guvernul au prezentat declarații oficiale de acceptare a unei soluționări amiabile a cazului. Printr-un decret din 30 martie 1990, un teren care aparține reclamantului, situat la Kartal (Istanbul), a fost expropriat de Hotărârea Generală Drumuri Naționale (Karayollar a fost plătit reclamantului la data exproprierii, și anume la 23 iunie 1990. 12. La 4 septembrie 1991, reclamantul a sesizat Tribunalul de Mare Instanță din Kartal cu o acțiune în creștere a indemnizației de expropriere. 13. Prin hotărârea din 30 decembrie 1991, instanța a acordat reclamantului o compensație suplimentară de 403 500 000 TRL, plus o dobândă moratoriu de 30 %, calculată începând cu 23 iunie 1990, data exproprierii. 14. Prin hotărârea din 24 martie 1992, Curtea de Casație a respins recursul administrației și hotărârea atacată a devenit definitivă. 15. La 12 mai 1992, reclamantul a inițiat o procedură de executare forțată împotriva administrației expropriante. 16. Indemnizația suplimentară a fost plătită reclamantului la 16 iulie 1996. La 8 iulie 2002, Curtea a primit următoarea declarație din partea guvernului, declar că, în vederea unei soluționări amiabile a cauzei care a generat cererea nr. 26543/95, formulată de dl Derdi quallle, guvernul turc propune plata către partea interesată, gratia, a sumei de 70 000 EUR (șaizeci de mii EUR), pentru prejudiciul material și moral, precum și pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Plata va avea loc în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția europeană a drepturilor omului. Această sumă nu va fi supusă nici unui impozit, nici niciunei alte sarcini fiscale la momentul relevant și va fi plătită în euro într-un cont bancar indicat de solicitant. În plus, guvernul se angajează să nu solicite, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Convenție. 18. La 2 mai 2002, Curtea primise următoarea declarație, semnată de unul dintre reprezentanții reclamantului Am observat că, în vederea unei soluționări amiabile a cauzei care a generat cererea nr. 26543/95 pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, guvernul turc este pregătit să plătească, ex gratia, pentru daunele suferite, inclusiv cheltuielile de judecată, domnului Derdi quallall De asemenea, observ că plata acestei sume se va efectua în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția europeană a drepturilor omului. Accept această propunere și renunț, de asemenea, la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri, declar că cazul este definitiv soluționat. Prezenta declarație face parte din soluționarea amiabilă la care am ajuns eu și guvernul. În plus, mă angajez să nu solicit, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Convenție. 19. Curtea ia act de soluționarea amiabilă la care au ajuns părțile [art. 39 din Convenție] și se asigură că acest regulament se inspiră din respectarea drepturilor omului așa cum sunt recunoscute de Convenție sau de protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) in fine din Convenție și art. 62 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]. Decide să dizolve cauza cererii nr. 26546/95 Decide să șteargă cazul rolului Ia act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. Făcut în franceză, apoi comunicat în scris la 12 decembrie 2002 în temeiul art. 77 alin. (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Vincent Berger Ress Modululer Președinte
TROISIÈME SECTION
ÇALLI c. TURQUIE
(Requête n
o
26543/95)
ARRÊT
(Règlement amiable)
12 décembre 2002
Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme.
En l'affaire Çallı c. Turquie,
La Cour européenne des Droits de l'Homme (troisième section), siégeant en une chambre composée de
:
MM.
G.
Ress
,
président
,
I.
Cabral Barreto
,
P.
Kūris
,
B.
Zupančič
,
J.
Hedigan
,
M
me
M.
Tsatsa-Nikolovska
,
juges
,
M.
F.
Gölcüklü,
juge
ad hoc,
et de M.
V.
Berger,
greffier de section
,
Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 21 novembre 2002,
Rend l'arrêt que voici, adopté cette date
:
1.
A l'origine de l'affaire se trouve une requête (n
o
26543/95) dirigée contre la République de Turquie et dont un ressortissant de cet Etat, M.
Derdi Çallı («
le requérant
»), avait saisi la Commission européenne des Droits de l'Homme («
la Commission
») le 9 février 1995 en vertu de l'ancien article 25 de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales («
la Convention
»).
2.
Le requérant est représenté devant la Cour par M
es
M.
Arslanargın, T.
Tepe et G. Çam, avocats à Istanbul. Le gouvernement turc («
le Gouvernement
») n'a pas désigné d'agent pour la procédure devant la Cour.
3.
La requête a pour objet d'obtenir une décision sur le point de savoir si les faits de la cause révèlent un manquement de l'Etat défendeur aux exigences de l'article 1 du Protocole n
o
1 à la Convention.
4.
A la suite de la communication de la requête au Gouvernement et de sa jonction avec la requête n
o
26546/95 (Acar c. Turquie) par la Commission, l'affaire a été transférée à la Cour le 1
er
novembre 1998 en vertu de l'article 5 § 2 du Protocole n
o
11 à la Convention.
5.
La requête a été attribuée à la première section de la Cour (article
52 §
1 du règlement). Au sein de celle-ci, la chambre chargée d'examiner l'affaire (article 27 § 1 de la Convention) a été constituée conformément à l'article
26 § 1 du règlement. A la suite du déport de M. R. Türmen, juge élu au titre de la Turquie (article 28), le Gouvernement a désigné M.
F.
Gölcüklü pour siéger en qualité de juge
ad hoc
(articles 27 § 2 de la Convention et 29 § 1 du règlement).
6.
Par une décision du 14 septembre 1999, la chambre (première section) a déclaré les deux requêtes recevables.
7.
Le 1
er
novembre 2001, la Cour a modifié la composition de ses sections (article 25 § 1 du règlement). La présente requête a été attribuée à la troisième section ainsi remaniée (article 52 § 1).
8.
Le 22 avril 2002, après un échange de correspondance, le greffier a proposé aux parties la conclusion d'un règlement amiable au sens de l'article
38 § 1 b) de la Convention. Les 2 mai et 8 juillet 2002 respectivement, le requérant et le Gouvernement ont présenté des déclarations formelles d'acceptation d'un règlement amiable de l'affaire.
9.
Le requérant est né en 1944 et réside à Istanbul.
10.
Par un arrêté du 30 mars 1990, un terrain appartenant au requérant, situé à Kartal (Istanbul), fut exproprié par la Direction générale des routes nationales (
Karayolları Genel Müdürlüğü
).
11.
Une indemnité de 130 534 160 livres turques (TRL), fixée par une commission d'experts de l'administration, fut versée au requérant à la date de l'expropriation, à savoir le 23 juin 1990.
12.
Le 4 septembre 1991, le requérant saisit le tribunal de grande instance de Kartal d'un recours en augmentation de l'indemnité d'expropriation.
13.
Par un jugement du 30 décembre 1991, le tribunal accorda au requérant un complément d'indemnité de 403 500 000 TRL, majoré d'un intérêt moratoire de 30 %, à calculer à partir du 23 juin 1990, date de l'expropriation.
14.
Par un arrêt du 24 mars 1992, la Cour de cassation rejeta le pourvoi de l'administration et le jugement attaqué devint définitif.
15.
Le 12 mai 1992, le requérant entama une procédure d'exécution forcée contre l'administration expropriante.
16.
L'indemnité complémentaire fut versée au requérant le 16
juillet 1996.
17.
Le 8 juillet 2002, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante
:
«
Je déclare qu'en vue d'un règlement amiable de l'affaire ayant pour origine la requête n
o
26543/95, introduite par M.
Derdi Çallı, le gouvernement turc offre de verser à l'intéressé,
ex
gratia
, la somme de 70 000 EUR (soixante-dix mille euros), au titre du préjudice matériel et moral ainsi que pour frais et dépens. Le versement aura lieu dans les trois mois suivant la date de notification de l'arrêt de la Cour rendu conformément à l'article 39 de la Convention européenne des Droits de l'Homme. Cette somme ne sera soumise à aucun impôt ni à une quelconque autre charge fiscale à l'époque pertinente et sera versée en euros sur un compte bancaire indiqué par le requérant.
En outre, le Gouvernement s'engage à ne pas demander, après le prononcé de l'arrêt, le renvoi de l'affaire à la Grande Chambre conformément à l'article 43 § 1 de la Convention.
»
18.
Le 2 mai 2002, la Cour avait reçu la déclaration suivante, signée par l'un des représentants du requérant
:
«
Je note qu'en vue d'un règlement amiable de l'affaire ayant pour origine la requête n
o
26543/95 pendante devant la Cour européenne des Droits de l'Homme, le gouvernement turc est prêt à verser,
ex gratia
, au titre du dommage subi, frais et dépens compris, à M.
Derdi Çallı, la somme de 70 000 EUR (soixante-dix mille euros).
Je note également que le versement de cette somme s'effectuera dans un délai de trois mois à compter de la date de notification de l'arrêt de la Cour rendu conformément à l'article
39 de la Convention européenne des Droits de l'Homme.
J'accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l'encontre de la Turquie à propos des faits à l'origine de ladite requête. Je déclare l'affaire définitivement réglée.
La présente déclaration s'inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et moi-même sommes parvenus.
En outre, je m'engage à ne pas demander, après le prononcé de l'arrêt, le renvoi de l'affaire à la Grande Chambre conformément à l'article 43 § 1 de la Convention.
»
19.
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties (article 39 de la Convention). Elle est assurée que ce règlement s'inspire du respect des droits de l'homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (articles 37 § 1
in fine
de la Convention et
62 §
3 du règlement).
20.
Partant, il convient de rayer l'affaire du rôle.
PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L'UNANIMITÉ,
1.
Décide
de disjoindre l'affaire de la requête n
o
26546/95
;
2.
Décide
de rayer l'affaire du rôle
;
3.
Prend acte
de l'engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l'affaire à la Grande Chambre.
Fait en français, puis communiqué par écrit le 12 décembre 2002 en application de l'article 77 §§ 2 et 3 du règlement.
Vincent
Berger
Georg
Ress
Greffier
Président