Rados și alții împotriva Croației

Rezoluția ResDH(2002)152 privind hotărârea parțială a Curții Europene a Drepturilor Omului din 4 iulie 2002 în cazul Radoš și alții împotriva Croației (aprobată de Comitetul de Miniștri la 17 decembrie 2002 la a 819-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală parțială a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Radoš și în celelalte cazuri pronunțate la 4 iulie 2002 și transmise Comitetului de Miniștri în temeiul art. 46 din Convenție; reamintind că cazul a apărut într-o cerere (nr. 45435/99) împotriva Croației, depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 23 decembrie 1996 în temeiul articolului 25 din Convenția de către dl Zvonimir Radoš, dl Goran Lajnert, dl Dmitar Malešević, dl Branko Jugović, dl Sdjepan Živković și dl Gojko Mikecin, resortisanți croați, precum și că Curtea a sesizat cazul în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 a declarat admisibile plângerile lor referitoare la durata excesivă a anumitor proceduri civile; întrucât, în hotărârea sa parțială din 4 iulie 2002, Curtea,

după ce a luat notă oficială de o soluție prietenoasă aprobată de Guvernul Statului pârât și de unul dintre reclamanți (domnul Gojko Mikecin), și după ce s-a constatat că soluția se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolele sale, a hotărât, în unanimitate, de a scoate cazul din lista sa, în măsura în care se referă la acest reclamant și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita o reexaminare a cazului înaintea Marei Camere; întrucât, în cadrul soluționării prietenoase menționate mai sus, s-a convenit că guvernul Croației va plăti dlui Mikecin, suma de 3.500 de euro, care acoperă prejudiciu material și moral, precum și costurile, în termen de trei luni, ca și de la notificarea hotărârii; Amintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul Curții prevede că eliberarea unui caz se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului de Miniștri o dată ce devine finală pentru a-l permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate de discontinuarea sau soluția acestei chestiuni; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că, la 17 septembrie 2002,

în termenul convenit în conformitate cu termenul de soluționare prietenoasă, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în soluționarea prietenoasă și că nu este necesară nicio altă măsură în acest caz pentru a se conforma hotărârii Curții, Declară, după ce a luat act de informațiile furnizate de Guvernul Croației, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în ceea ce privește angajamentele subscrise la acest caz.

Resolution ResDH(2002)152 concerning the partial judgment of the European Court of Human Rights of 4 July 2002 in the case of Radoš and others against Croatia (Adopted by the Committee of Ministers on 17 December 2002 at the 819th meeting of the Ministers’ Deputies) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”), Having regard to the partial final judgment of the European Court of Human Rights in the Radoš and others case delivered on 4 July 2002 and transmitted to the Committee of Ministers under Article 46 of the Convention; Recalling that the case originated in an application (No. 45435/99) against Croatia, lodged with the European Commission of Human Rights on 23 December 1996 under former Article 25 of the Convention by Mr Zvonimir Radoš, Mr Goran Lajnert, Mr Dmitar Malešević, Mr Branko Jugović, Mr Stjepan Živković and Mr Gojko Mikecin, Croatian nationals, and that the Court, seised of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible their complaints related to the excessive length of certain civil proceedings; Whereas in its partial judgment of 4 July 2002 the Court,

after having taken formal note of a friendly settlement reached by the government of the respondent state and one of the applicants (Mr Gojko Mikecin), and having been satisfied that the settlement was based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols, decided, unanimously to strike the case out of its list insofar as it concerns this applicant and took note of the parties’ undertaking not to request a re-hearing of the case before the Grand Chamber; Whereas under the above-mentioned friendly settlement it was agreed that the Government of Croatia would pay the Mr Mikecin, the sum of 3,500 euros, covering both pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs, within three months as from the notification of the judgment; Recalling that Rule 44, paragraph 2, of the Rules of the Court provides that the striking out of a case shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2 of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance or solution of the matter; Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention; Having satisfied itself that on 17 September 2002,

within the time-limit agreed to under the terms of the friendly settlement, the government of the respondent state had paid the applicant the sum provided for in the friendly settlement and that no other measure was required in the present case to conform to the Court’s judgment, Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of Croatia, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention with respect to the commitments subscribed to this case.