AFFAIRE CAN CONTRE LA TURQUIE

Rezoluția ResDH(2002)158 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 5 decembrie 2000 în cauza Can împotriva Turciei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 17 decembrie 2002, în cadrul celei de-a 819-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea definitivă a Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 5 decembrie 2000 în cauza Can și transmisă la aceeași dată Comitetului miniștrilor în temeiul articolului 46 din convenție, Reamintind faptul că la originea acestei cauze se află o cerere (nr. 33369/96) formulată împotriva Turciei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 10 iunie 1996 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de către dl. Polat Can, resortisant turc, și că Curtea, sesizată cu cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibil faptul că este vorba despre durata excesivă a unei proceduri penale; întrucât, în hotărârea sa din 5 decembrie 2000, Curtea, care a luat act de un regulament amiabil la care au ajuns guvernul statului pârât și pârâtul și având certitudinea că regulamentul se baza pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definit în convenție sau în protocoalele sale, a decis în unanimitate să șteargă cauza din rol și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră; Cu toate acestea, în conformitate cu prevederile regulamentului amiabil, s-a convenit că guvernul Turciei va plăti părții solicitante suma de 50 000 de franci francezi, toate prejudiciile, imediat după notificarea hotărârii; Reamintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul de procedură prevede că radierea rolului duce la o hotărâre care, odată definitivă, este comunicată de către președinte Comitetului miniștrilor, pentru a-i permite să monitorizeze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din convenție, executarea angajamentelor cărora le-a putut fi subordonată revocarea sau soluționarea litigiului; Având în vedere normele adoptate de Comitetul miniștrilor privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție; având în vedere faptul că, la 5 martie 2001, guvernul statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută de Regulamentul de procedură și că nu a fost impusă nicio altă măsură în speță pentru a se conforma hotărârii Curții, Declar că, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de guvernul Turciei, acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2002)158

relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme

du 5 décembre 2000

dans l’affaire Can contre la Turquie

(adoptée par le Comité des Ministres le 17 décembre 2002,

lors de la 819e réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»),

Vu l’arrêt définitif de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 5 décembre 2000 dans l’affaire Can et transmis à la même date au Comité des Ministres en vertu de l’article 46 de la Convention ;

Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 33369/96) dirigée contre la Turquie, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 10 juin 1996 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par M. Polat Can, ressortissant turc, et que la Cour, saisie de l’affaire en vertu de l’article 5, paragraphe 2, du Protocole n° 11, a déclaré recevable le grief concernant la durée excessive d’une procédure pénale ;

Considérant que dans son arrêt du 5 décembre 2000, la Cour, ayant pris acte d’un règlement amiable auquel avaient abouti le gouvernement de l’Etat défendeur et la partie requérante, et s’étant assuré que le règlement était basé sur le respect des droits de l’homme tel que défini dans la Convention ou ses Protocoles, a décidé, à l’unanimité, de rayer l’affaire du rôle et a pris note de l’engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l’affaire devant la Grande Chambre ;

Considérant qu’aux termes du règlement amiable, il a été convenu que le Gouvernement de la Turquie payerait à la partie requérante la somme de 50 000 francs français, tous préjudices confondus, dès la notification de l’arrêt ;

Rappelant que l’article 44, paragraphe 2, du Règlement de la Cour prévoit que la radiation du rôle donne lieu à un arrêt qui, une fois définitif, est communiqué par le Président au Comité des Ministres pour lui permettre de surveiller, conformément à l’article 46, paragraphe 2, de la Convention, l’exécution des engagements auxquels ont pu être subordonnés le désistement ou la solution du litige ;

Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ;

S’étant assuré que le 5 mars 2001 le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé à la partie requérante la somme prévue par le règlement amiable et qu’aucune autre mesure n’était exigée en l’espèce afin de se conformer à l’arrêt de la Cour,

Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement de la Turquie, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.