AFFAIRE TAMER CONTRE LA TURQUIE

Rezoluția ResDH(2003) 1772 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 9 ianuarie 2003 (în amiabil) în cauza Tamer împotriva Turciei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 20 octombrie 2003, în cadrul celei de-a 854-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46, alin. (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") având în vedere hotărârea definitivă a Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 9 ianuarie 2003 în cauza Tamser și transmisă la aceeași dată Comitetului miniștrilor în temeiul art. 46 din Convenție Reamintind faptul că la originea acestei cauze se află o cerere (nr. 28002/95) formulată împotriva Turciei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 30 martie 1995, în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de către M. Tuna Tamer, resortisant turc, și că Curtea, sesizată cu cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibil faptul că este vorba despre durata excesivă a unei proceduri penale Având în vedere că, în hotărârea sa din 9 ianuarie 2003, Curtea, care a luat act de un regulament amiabil la care au ajuns guvernul statului pârât și pârâtul, și având în vedere că regulamentul se baza pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definit în convenție sau în protocoalele sale, a decis în unanimitate să șteargă cauza de pe rol și a luat notă de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră În ceea ce privește condițiile de soluționare a litigiilor, s-a convenit că guvernul Turciei va plăti părții solicitante suma de 10 000 EUR, pentru daune morale și materiale, precum și cheltuieli și cheltuieli de judecată, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii. Reamintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul de procedură prevede că radierea rolului duce la o hotărâre care, odată definitivă, este comunicată de către președinte Comitetului miniștrilor pentru a-i permite să monitorizeze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din convenție, executarea angajamentelor cărora le-a fost subordonată revocarea sau soluționarea litigiului Având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție având în vedere faptul că, la 30 aprilie 2003, după termenul prevăzut de regulamentul amiabil, guvernul statului pârât a plătit părții reclamante suma prevăzută de regulamentul amiabil, inclusiv dobânda datorată și că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Declar că, după examinarea informațiilor furnizate de guvernul Turciei, acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2003)172

relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme

du 9 janvier 2003 (Règlement amiable)

dans l’affaire Tamer contre la Turquie

(adoptée par le Comité des Ministres le 20 octobre 2003,

lors de la 854e réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article

46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»),

Vu l’arrêt définitif de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 9 janvier 2003 dans l’affaire Tamer et transmis à la même date au Comité des Ministres en vertu de l’article 46 de la Convention

;

Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 28002/95) dirigée contre la Turquie, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 30 mars 1995 en vertu de l’ancien article

25 de la Convention, par M.

Tuna Tamer, ressortissant turc, et que la Cour, saisie de l’affaire en vertu de l’article 5, paragraphe 2, du Protocole n° 11, a déclaré recevable le grief concernant la durée excessive d’une procédure pénale

;

Considérant que dans son arrêt du 9 janvier 2003, la Cour, ayant pris acte d’un règlement amiable auquel avaient abouti le gouvernement de l’Etat défendeur et la partie requérante, et s’étant assuré que le règlement était basé sur le respect des droits de l’homme tel que défini dans la Convention ou ses Protocoles, a décidé, à l’unanimité, de rayer l’affaire du rôle et a pris note de l’engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l’affaire devant la Grande Chambre

;

Considérant qu’aux termes du règlement amiable, il a été convenu que le Gouvernement de la Turquie payerait à la partie requérante la somme de 10 000 euros, au titre des dommages moral et matériel ainsi que des frais et dépens, dans les trois mois à compter de la notification de l’arrêt

;

Rappelant que l’article 44, paragraphe 2, du Règlement de la Cour prévoit que la radiation du rôle donne lieu à un arrêt qui, une fois définitif, est communiqué par le Président au Comité des Ministres pour lui permettre de surveiller, conformément à l’article 46, paragraphe 2, de la Convention, l’exécution des engagements auxquels ont pu être subordonnés le désistement ou la solution du litige

;

Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention

;

S’étant assuré que le 30 avril 2003, après le délai prévu par les termes du règlement amiable, le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé à la partie requérante la somme prévue par le règlement amiable, incluant les intérêts moratoires dus, et qu’aucune autre mesure n’était exigée en l’espèce afin de se conformer à l’arrêt de la Cour,

Déclare, après avoir examiné les informations fournies par le Gouvernement de la Turquie, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.