AFFAIRE RADOS ET AUTRES CONTRE LA CROATIE

Rezoluția ResDH(2002)152 privind hotărârea parțială a Curții Europene a Drepturilor Omului din 4 iulie 2002 în cauza Radoš și altele împotriva Croației (adoptată de Comitetul de Miniștri la 17 decembrie 2002, cu ocazia celei de-a 819-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea parțială a Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 4 iulie 2002 în cauza Radoš și altele și transmisă la aceeași dată Comitetului miniștrilor în temeiul articolului 46 din Convenție, Reamintind faptul că, la originea acestei cauze, se află o cerere (nr. 45435/99) adresată Croației, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 23 decembrie 1996 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de domnul Zvonimir Radoš, de domnul Goran Lajnert, de domnul Dmitar Maleševć, de domnul Branko Jugović, de domnul Stjepan Živković și de domnul M. Gojko Mikecin, resortisanți croați, și că Curtea, sesizată cu cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibilitatea acestora cu privire la durata excesivă a anumitor proceduri civile; Considerând că, în hotărârea sa parțială din 4 iulie 2002, Curtea, care a luat act de un regulament amiabil la care au ajuns guvernul statului pârât și unul dintre reclamanți (M. Gojko Mikecin) și având certitudinea că regulamentul se baza pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definit în convenție sau în protocoalele sale, a decis în unanimitate să șteargă cauza din rolul său exclusiv și a luat notă de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei în fața Marii Camere; În ceea ce privește termenii decontării pe cale amiabilă, s-a convenit că guvernul Croației va plăti domnului Mikecin suma de 3.500 EUR, în orice caz, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii; Reamintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul de procedură prevede că radierea rolului duce la o hotărâre care, odată definitivă, este comunicată de către președinte Comitetului miniștrilor, pentru a-i permite să monitorizeze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din convenție, executarea angajamentelor cărora le-a putut fi subordonată revocarea sau soluționarea litigiului; Având în vedere normele adoptate de Comitetul miniștrilor privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție; având în vedere faptul că, la 17 septembrie 2002, în termenul prevăzut de regulamentul amiabil, guvernul statului pârât a plătit părții reclamante suma prevăzută de Regulamentul de procedură și că nu a fost impusă nicio altă măsură în speță, pentru a se conforma hotărârii Curții, Declar că, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de Guvernul Croației, acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția privind angajamentele asumate în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2002)152

relative à l’arrêt partiel de la Cour européenne des Droits de l’Homme

du 4 juillet 2002

dans l’affaire Radoš et autres contre la Croatie

(adoptée par le Comité des Ministres le 17 décembre 2002,

lors de la 819e réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»),

Vu l’arrêt partiel de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 4 juillet 2002 dans l’affaire Radoš et autres et transmis à la même date au Comité des Ministres en vertu de l’article 46 de la Convention ;

Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 45435/99) dirigée contre la Croatie, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 23 décembre 1996 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par M. Zvonimir Radoš, M. Goran Lajnert, M. Dmitar Malešević, M. Branko Jugović, M. Stjepan Živković et M. Gojko Mikecin, ressortissants croates, et que la Cour, saisie de l’affaire en vertu de l’article 5, paragraphe 2, du Protocole n° 11, a déclaré recevable leur grief relatif à la durée excessive de certaines procédures civiles ;

Considérant que dans son arrêt partiel du 4 juillet 2002 la Cour, ayant pris acte d’un règlement amiable auquel avaient abouti le gouvernement de l’Etat défendeur et un des requérants (M. Gojko Mikecin), et s’étant assuré que le règlement était basé sur le respect des droits de l’homme tel que défini dans la Convention ou ses Protocoles, a décidé, à l’unanimité, de rayer l’affaire du rôle s’agissant de ce requérant uniquement et a pris note de l’engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l’affaire devant la Grande Chambre ;

Considérant qu’aux termes du règlement amiable, il a été convenu que le Gouvernement de la Croatie payerait à M. Mikecin la somme de 3.500 euros, tous préjudices confondus, dans les trois mois à compter de la notification de l’arrêt ;

Rappelant que l’article 44, paragraphe 2, du Règlement de la Cour prévoit que la radiation du rôle donne lieu à un arrêt qui, une fois définitif, est communiqué par le Président au Comité des Ministres pour lui permettre de surveiller, conformément à l’article 46, paragraphe 2, de la Convention, l’exécution des engagements auxquels ont pu être subordonnés le désistement ou la solution du litige ;

Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ;

S’étant assuré que le 17 septembre 2002, dans le délai prévu par les termes du règlement amiable, le gouvernement de l’Etat défendeur a versé à la partie requérante la somme prévue par le règlement amiable et qu’aucune autre mesure n’était exigée en l’espèce afin de se conformer à l’arrêt de la Cour,

Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement de la Croatie, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention relativement aux engagements souscrits dans la présente affaire.