CtEDO 16.01.2003 Auto

COLAZZO et AUTRES contre l'ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
16.01.2003
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2003
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
COLAZZO et AUTRES contre l'ITALIE (CtEDO, 2003)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA I PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 63633/00 prezentate de William COLAZZO și de alții împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care are loc la 16 ianuarie 2003 într-o cameră compusă din C.L. Rozakis președintele Lorenzen Vajić Levits, Botomarova Zagrebelsky Steiner, judecători și grefier adjunct al secțiunii Nielsen Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 23 martie 2000, După ce a deliberat, face următoarea decizie FAPTA reclamanților William, Massimo și Donata Colazzo și Sbocchi Maria Teresa sunt resortisanți italieni, născuți în 1923, 1968, 1957 și 1933 și reședința în Castrignano dei Greci (Lecce) și, respectiv, în Roma. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către Maestrul Gigante, avocat la Roma. Circumstanțele cauzei Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. Prima reclamantă, William Colazzo, a deținut mai multe terenuri situate în Castrignano dei Greci și înregistrate în cadastru frunza n 5 parcele 146 și 81, d.a.p. 13.32 metri pătrați. Ceilalți reclamanți au moștenit un teren înregistrat în cadastru frunza nr 5 parcelă 145 sis la Castrignano dei Greci d.a.p. 12.248 metri pătrați. printr-un decret din 5 martie În 1987, administrația lui Castrignano dei Greci disposa la ocupația de urgență a terenurilor reclamanților pentru o perioadă maximă de cinci ani, în vederea exproprierii lor pentru construirea unei lucrări publice. La 6 octombrie 1987, administrația lui Castriguam dei Grecii a ocupat efectiv terenul și a inițiat lucrările de construcție. printr-un act notificat la 28 septembrie 1990, prima reclamantă și cuiusul celorlalți solicitanți au numit orașul Castrignano dei Greci în fața Tribunalului Civil din Lecce. Ei susțineau că ocupația terenului lor era ilegală pe motiv că aceasta era prelungită dincolo de termenul permis fără a se efectua exproprierea. Cu referire la jurisprudența Curții de Casație în materie de expropriere indirectă (ocuparea acțiunii dobânditetiva) ) reclamanții considerau că, în urma încheierii contractului public, dreptul lor de proprietate fusese neutralizat și că, prin urmare, nu le era posibil să solicite restituirea terenului în cauză, ci numai daunele-interese. Ei solicitau o sumă corespunzătoare valorii de piață a terenului. Din această expertiză reiese că transformarea ireversibilă a terenului a avut loc în 1988 și 1989 și că reclamanții erau privați de bunurile lor începând cu aceste date. 817 000 lira italiană (ITL) și valoarea terenului (de cuius) al celorlalți solicitanți a fost de 186 580 000 lira italiană (ITL). La 10 noiembrie 1995, cuius al doilea, al treilea și al patrulea reclamant a murit. La decembrie 1995, aceștia au fost constituiți în procedură. Procedura este în curs de desfășurare în primă instanță. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamanții se plâng de durata procedurii. Reclamanții se plâng că au fost privați de teren într-un mod incompatibil cu art. 1 din Protocolul nr. (1) În special, se afirmă că, la aproximativ 15 ani după ce au ocupat terenul lor, ei nu au primit încă o despăgubire; în plus, ei consideră că, în temeiul Legii nr. 662 din 1996, intrată în vigoare între timp, ei nu vor putea fi despăgubiți cu valoarea de piață a terenului. Reclamanții se plâng de durata procedurii pe care au introdus-o în fața Tribunalului de la Lecce. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Curtea trebuie mai întâi să stabilească dacă reclamanții au epuizat, în conformitate cu art. 35 alineatul (1) din convenție, căile de atac care le erau deschise în dreptul italian. Curtea ia notă de faptul că, în conformitate cu Legea nr. 89 din 24 martie 2001 (denumită în continuare "legea Pinto Curtea amintește că a constatat deja în mai multe decizii privind admisibilitatea (a se vedea, printre altele, cererile nr. 69789/01, Brusco c. Italia din 6 septembrie 2001, CEDH 2001-IX și nr 34969/97, Giacometti c. Italia din 8 noiembrie 2001, CEDO 2001-XII), că remediul introdus prin Legea Pinto este o acțiune pe care reclamantul trebuie să o încerce înainte ca Curtea să se pronunțe cu privire la admisibilitatea cererii și aceasta indiferent de data depunerii cererii în fața Curții. Întrucât nu dezamăgește nicio împrejurare de natură să decidă în mod diferit în cazul de față, Curtea consideră că această parte a cererii trebuie respinsă pentru neobosirea căilor de atac interne, în conformitate cu art. 35 alineatele (1) și (4) din Convenția privind încălcarea dreptului lor la respectarea bunurilor, astfel cum este garantat prin art. 1 din Protocolul nr. 1, care este astfel formulat Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. În stadiul actual al dosarului, Curtea nu este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui litigiu și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât pentru observații scrise în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul său de procedură. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână În cazul în care nu se respectă dreptul de a respecta bunurile, se declară cererea inadmisibilă pentru surplus. Søren Nielsen Christos Rozakis Grefier Adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2004-03-25
0,98
COLAZZO et AUTRES contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 63633/00 présentée par William COLAZZO et autres contre l'Italie La Cour européenne des Droits de l'Homme (première section), siégeant le 25 mars 2004 en une chambre com
CtEDO 2005-06-23
0,94
STEA ET 6 AUTRES c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 32843/03 présentée par Pietro STEA et autres contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 23 juin 2005 en une chambre comp
CtEDO 2004-03-18
0,94
LA ROSA (V) et AUTRES contre l'ITALIE
PREMIERE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 63239/00 présentée par Mario LA ROSA (V) et autres contre l'Italie La Cour européenne des Droits de l'Homme (première section), siégeant le 18 mars 2004 en une chambr
CtEDO 2003-01-28
0,94
CHIRO et 3 AUTRES contre l'ITALIE (V)
QUATRIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 67197/01 présentée par Maria Luisa CHIRÒ et 3 autres contre l’Italie (V) La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 28 janvier 2003 en
CtEDO 2003-05-22
0,94
FIORELLO et AUTRES contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 67794/01 présentée par Calogero FIORELLO et autres contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 22 mai 2003 en une chambre
Sursă