AFFAIRE TSIRIKAKIS c. GRECE

În cazul Tsirikakis c. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-o cameră compusă din Tulkens președinte dnii C.L. Rozakis Lorenzen Vajić dnii Levits Kovler Zagrebelsky judecători și S. Nielsen, grefier adjunct al secțiunii, după ce a deliberat în camera Consiliului la 19 decembrie 2002, a adoptat hotărârea adoptată la această dată procedurală.

La originea cauzei se află o cerere (n 46355/99) îndreptată împotriva Republicii Elene și dintre care doi resortisanți ai acestui stat, dl Anastasios Tsirikakis (decedat la 26 iulie 2001 și ale căror moștenitori, soția sa, dl Olympia Tsirikaki și copiii săi, dl Ille Angeliki și dl Theodoros Tsirikakis, declară că doresc să continue cererea) și dl Georgios Tsirikakis ( La 20 ianuarie 1999, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenia de salvgardare a drepturilor omului și a libertăilor fundamentale ( 1 din Convenție și că reclamanții au trebuit să suporte o sarcină specială și exorbitantă care a încălcat echilibrul corect dintre, pe de o parte, cerințele de interes general și, pe de altă parte, protecția dreptului la respectarea bunurilor, garantat prin art. 1 din Protocolul nr. 1 [§ 44, 61 și punctele 2 și 3 din dispozitiv].

41 din Convenție, reclamanții solicitau o satisfacție echitabilă de 7 357 106 000 drahme pentru daune materiale, 100 000 000 drahme pentru daune morale și 316 830 000 drahme pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. 41 din Convenție, care nu se află în stare, Curtea l-a rezervat și a invitat guvernul și reclamanții să-i prezinte în scris, în termen de două luni, observațiile lor cu privire la această chestiune și, în special, să-i dea cunoștință de orice acord la care ar putea ajunge (ibidem, § 46, și punctul 4 din dispozitiv). Atât reclamanții, cât și guvernul au prezentat observații. ÎN DREPTul prevăzut la art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a existat o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă.

Pentru a-și evalua prejudiciul material, reclamanții au apelat la Corpul evaluatorilor declarați, astfel încât acesta să realizeze o expertiză obiectivă și imparțială în ceea ce privește valoarea insulei în litigiu. În raportul lor din 26 iunie 2002, experții au concluzionat că valoarea de piață a insulei se ridică astăzi la 6100 Prin urmare, reclamanții solicită această sumă plus o sumă pentru pierderea utilizării insulei în ultimii 20 de ani și evaluează la un procent de 5 % din valoarea acesteia pe an de privare și, în cele din urmă, reclamanții solicită 250 000 EUR pentru daune morale. Guvernul se declară pregătit să plătească EUR 16 570,30 pentru devalorizarea despăgubirii primite pentru exproprierea parțială a insulei.

Această sumă corespunde dobânzilor calculate pe baza capitalului de despăgubire pe baza unei rate anuale de 6 % pentru fiecare an între depunerea acestei despăgubiri și perceperea acesteia de către solicitanți (EUR 208 x 6 % = EUR 1 092,5 x 15 ani = EUR 16 387,50, plus EUR 182,80 reprezentând interesele lunilor noiembrie și decembrie 1983).Pentru privarea de utilizarea părții neexpropriate, din cauza înregistrării întregii insule ca domeniu public în 1987, guvernul a solicitat serviciului funciar din regiune să furnizeze elemente privind veniturile pe care exploatarea insulei le-ar fi putut aduce între 1987 și 1999. Serviciul de teren a precizat că insula este alcătuită dintr-o întindere de pământ noroios, lipsit de acces și fără apă.

Este situată în fața unei fabrici de beton și înconjurată de fabrici mari și abatore, sursa unei mari poluări. Serviciul de teren a concluzionat că acești factori, care existau deja înainte de expropriere, nu permit punerea în valoare a insulei, deoarece fac absolut imposibilă cultivarea, creșterea animalelor, exploatarea turistică sau construcția. Din acest motiv partea expropriată a fost aleasă pentru instalarea stației de epurare. Prin urmare, reclamanții nu au suferit niciun prejudiciu material prin eventuala privare de utilizarea părții neexpropriate.

În primul rând, Curtea consideră că este necesar să își reamintească concluziile în hotărârea principală, referitoare la art. 1 din Protocolul nr. 54. Consemnarea indemnizației pentru casa menționată anterior timp de 15 ani, până la încheierea conflictului privind statutul de proprietate al insulei, precum și decizia ministrului economiei, considerând că întreaga insulă făcea parte din domeniul public, constituie o interferență în dreptul la respectarea bunurilor reclamanților. (...) 60. Curtea consideră că măsurile incriminate combinate cu durata excesivă a procedurii judiciare au pus recurentele într-o mare incertitudine atât cu privire la soarta bunurilor lor neexpropriate, cât și cu privire la indemnizația acordată, în mod serios decăzută pe parcursul a 14 ani, ceea ce a agravat și mai mult efectele prejudiciabile ale acestor măsuri.

10. Prin urmare, reclamanții nu sunt privați de proprietatea întregii insule, iar prejudiciul lor constă în privarea de a dispune de o sumă de bani de la instanțele competente pe o perioadă lungă de timp și în presupusa imposibilitate de a exploata partea neexpropriată a insulei 11. În ceea ce privește primul aspect, și anume pierderea de interese pe care a generat-o consemnarea alocației de expropriere la casa de depozite și consemnări, Curtea constată că o sumă de 6 220 000 drahme (10 366 m2 x 600 drahme la m2) a fost depusă la această casă din noiembrie 1983 până la 24 decembrie 1998, în așteptarea recunoașterii calității de proprietari ai reclamanților. Or, Curtea consideră că reclamanții au dreptul să primească dobânzi calculate pentru această sumă, la o rată de 6 %, ceea ce corespunde ratei legale aplicabile statului în Grecia, pe parcursul întregii perioade.

Suma astfel calculată se ridică astfel la EUR 16 795. 12. În ceea ce privește al doilea aspect al prejudiciului, și anume presupusa imposibilitate de a exploata partea neexpropriată a insulei, Curtea ia notă, împreună cu Guvernul și astfel cum reiese din restul fotografiilor depuse de reclamanți, că întreaga insulă este înconjurată de fabrici poluante și că mediul general pare destul de degradat. Cu toate acestea, Curtea recunoaște că amplasarea unei stații de epurare pe o parte a insulei a contribuit la degradarea mediului și a dus la pierderea de șanse pentru reclamanții pe care îi evaluează în mod echitabil la 35 000 EUR. Costuri și cheltuieli de judecată 13. Pentru cheltuieli și cheltuieli în fața instanțelor naționale, reclamanții solicită EUR 488 000, sumă de 8 % din valoarea insulei și ar fi calculată în funcție de dispozițiile Codului avocaților din Grecia.

În plus, reclamanții solicită EUR 8 885 pentru onorariile experților, precum și o sumă pentru procedura în fața Curții, dar nu specifică suma. 14. Guvernul se declară pregătit să acorde EUR 3 El subliniază că cheltuielile aferente procedurilor naționale nu au legătură cu încălcările constatate și, în cele din urmă, susține că realizarea expertizei îi este inutilă. Curtea este de acord cu guvernul că taxele percepute pentru procedurile în fața instanțelor naționale nu au nicio legătură cu încălcările constatate. În ceea ce privește cheltuielile pentru procedura în fața Curții, Curtea constată că reclamanții nu își specifică pretențiile. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale.

PE CES MOTIVE, CURȚIA, LA UNANIMITATE, afirmă că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, următoarele sume EUR 16 795 (șaisprezece mii șapte sute nouăzeci și cincisprezece euro) pentru daune materiale ii. EUR 35 000 (treizeci și cinci de mii EUR) pentru daune morale iii. EUR 3 000 (trei mii EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată iv. orice sumă care poate fi datorată ca impozit pe aceste sume de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia, aceste sume vor fi majorate de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus.

Întocmit în limba franceză și comunicat în scris la 23 ianuarie 2003 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Søren Nielsen Françoise Tulkens Grefier Adjunct Președinte

PREMIÈRE SECTION

AFFAIRE TSIRIKAKIS c. GRÈCE (Requête n o 46355/99) ARRÊT (Satisfaction équitable) STRASBOURG 23 janvier 2003 DÉFINITIF 09/07/2003 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. En l'affaire Tsirikakis c. Grèce, La Cour européenne des Droits de l'Homme (première section), siégeant en une chambre composée de : M me F. Tulkens , présidente , MM. C.L. Rozakis , P. Lorenzen , M me N. Vajić , MM. E. Levits , A. Kovler , V. Zagrebelsky , juges , et de M. S. Nielsen, greffier adjoint de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 19 décembre 2002, Rend l'arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE