KURU and OTHERS v. TURKEY

Decizia nr. 31269/96, de către Ahmet KURU și alții împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 30 ianuarie 2003 în calitate de Cameră compusă de Președintele Cabral Barreto Caflisch Türmen Zupančič dna H.S. Greve Traja, judecători și dl V. Berger având în vedere cererea depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 20 ianuarie 1996, având în vedere declarațiile formale care acceptă un setment prietenos al cazului prezentat de solicitanți la 9 noiembrie 2001 și, respectiv, 11 ianuarie 2002, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamanții, Ahmet Kuru și moștenitorii săi sunt resortisanți turci, reprezentați în fața Curții de către dna Ferhunde İnal și dl Turgut İnal, avocați care practică în Balıkesir. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 9 martie 1993, terenurile aparținând reclamanților au fost expropriate prin ordonanță a Ministerului Finanțelor și vamalilor. Această decizie a fost acordată reclamanților la 29 septembrie 1993 și, deoarece nu au contestat această decizie în fața instanțelor naționale, decizia de expropriare a devenit finală la 30 octombrie 1993. În urma cererii de compensare sporită a reclamanților, Curtea Civilă Balıkesir a Jurisdicției Generale le-a acordat la 31 mai 1994 o compensație suplimentară plus dobânzi la 30% pe an. Această decizie a fost susținută de Curtea de Casație la 8 decembrie 1994. La 19 octombrie 1998, sumele corespunzătoare au fost plătite reclamanților. Între timp, în urma modificării Legii nr. 3095 la 8 august 1997, rata dobânzilor pe datoriile de stat întârziate a fost crescută la 50% pe an începând cu 1 ianuarie 1998. Detaliile sunt indicate în tabelul de mai jos: DATA CU DATA CARE DECIZIA DE EXPROPRIARE SE ÎNCEPTĂ DATA FINALĂ DECIZIE FINALĂ DE CURTEA DE CASSARE CU PRIVIND COMPENSAȚIA ADIȚIONALĂ DATA DECIZIEI FINALE (în lira turcă) DATA PAGEMENTULUI 30.10.1993 08.12.1994 115.000.000 19.10.1998 COMPLAINTĂ Reclamanții se plâng în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția că, într-un moment în care rata anuală de inflație a fost de aproximativ 70% în Turcia, el a fost plătit o rată insuficientă de dobânzi (30% pe an) pentru compensații suplimentare primite în urma expropiării terenurilor lor. Reclamanții susțin că prin amânarea compensației, autoritățile naționale l-au considerat inadecvată. În urma contactelor informale dintre solicitanți și reprezentanții guvernului, grefierul secțiunii a fost invitat să asiste părțile în soluționarea acestei chestiuni. Prin urmare, grefierul a adresat proiectelor de declarații părților. Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul Turciei propun să plătească suma forfetară de 1.700 (o mie șapte sute) de dolari americani moștenitorilor dlui Ahmet Kuru, adică Havva Yaraș și Emine Erden, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate sub numărul 31269/96. Această sumă se plătește în dolari americani unui cont bancar numit de către solicitanți, fără taxe și taxe care pot fi aplicabile. Plata va constitui rezoluția finală a cauzei...” Curtea a primit următoarea declarație de la reprezentantul reclamantului: „Not că Guvernul Turciei sunt pregătite să plătească suma forfetară de 1.700 (o mie de șapte sute) de dolari americani care acoperă daunele și costurile pecuniare și morale ale moștenitorilor dlui Ahmet Kuru, adică Havva Yaraș și Emine Erden, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii nr. 31269/96 în așteptarea Curții. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Turciei în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că aceasta constituie o soluționare finală a cazului. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamanții le-au atins...” Curtea ia act de acordul atins între părți și este convinsă că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale și consideră că nu există niciun motiv care să justifice continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulamentul Curții). Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri.

THIRD SECTION

DECISION

Application no. 31269/96

by Ahmet KURU and others

against Turkey

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 30

January 2003 as a Chamber composed of

Mr

G.

Ress

,

President

,

Mr

I.

Cabral Barreto

,

Mr

L.

Caflisch

,

Mr

R.

Türmen

,

Mr

B.

Zupančič

,

Mrs

H.S.

Greve

,

Mr

K.

Traja,

judges

,

and Mr V.

Berger

,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged with the European Commission of Human Rights on 20 January 1996,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlment of the case submitted by the applicants and the Government on 9

November

2001 and 11

January

2002 and respectively,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicants, the decased Ahmet Kuru and his heirs, are Turkish nationals. They are represented before the Court by Mrs Ferhunde İnal and Mr Turgut İnal, lawyers practising in Balıkesir.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

On 9 March 1993 land belonging to the applicants was expropriated by order of the Ministry of Finance and Customs. This decision was served on the applicants on 29 September 1993 and, as they did not challenge this decision before national courts, the expropriation decision became final on 30 October 1993.

Following the applicants’ request for increased compensation, the Balıkesir Civil Court of General Jurisdiction awarded them on 31

May

1994 an additional compensation plus interest at the rate of 30% per annum. This decision was upheld by the Court of Cassation on 8 December 1994. On 19

October 1998 the due amount was paid to the applicants.

In the meantime, following the amendment of Law No. 3095 on 8

August 1997, the rate of interest on overdue State debts was increased to 50% per annum as of 1

January 1998.

Details are indicated in the table below:

DATE ON WHICH THE EXPROPRIATION DECISION BECAME FINAL

DATE OF FINAL DECISION BY THE COURT OF CASSATION AS REGARDS ADDITIONAL COMPENSATION

THE APPROXIMATE AMOUNT OF STATE DEBT ON THE DATE OF FINAL DECISION

(in Turkish Liras)

DATE OF

PAYMENT

30.10.1993

08.12.1994

115,000,000

19.10.1998

COMPLAINT

The applicants complain under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention that at a time when the annual rate of inflation in Turkey was approximately 70%, he had been paid an insufficient interest rate (30% per annum) for additional compensation received following the expropriation of their land. The applicants submit that by deferring the compensation, the national authorities rendered it inadequate.

THE LAW

Following informal contacts between the applicants’ and the Government’s representatives, the Section Registrar was asked to assist the parties in reaching a solution to the matter. As a result, the Registrar addressed draft declarations to the parties.

The Court received the following declaration from the Government:

“I declare that the Government of Turkey offer to pay the lump sum of 1,700 (one thousand seven hundred) United States dollars to the heirs of Mr Ahmet Kuru, namely Havva Yaraș and Emine Erden, with a view to securing a friendly settlement of the application registered under no. 31269/96.

This sum shall be paid in US dollars to a bank account named by the applicants, free of any taxes and charges that may be applicable. The payment will constitute the final resolution of the case...”

The Court received the following declaration from the representative of the applicant:

“I note that the Government of Turkey are prepared to pay the lump sum of 1,700 (one thousand seven hundred) United States dollars covering pecuniary and non-pecuniary damage and costs to the heirs of Mr Ahmet Kuru, namely Havva Yaraș and Emine Erden, with a view to securing a friendly settlement of application no. 31269/96 pending before the Court.

I accept the proposal and waive any further claims against Turkey in respect of the facts of this application. I declare that this constitutes a final settlement of the case.

This declaration is made in the context of a friendly settlement which the Government and the applicants have reached...”

The Court takes note of the agreement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols and considers that there is no reason which would justify the continuation of the examination of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of the Court).

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Vincent

Berger

Georg

Ress

Registrar

President