Kocabey împotriva Turciei

Decizia nr. 32533/96 de către Hasan KOCABEY împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 6 februarie 2003 în calitate de Cameră compusă din Președintele Cabral Barreto Kūris Türmen Zupančič dna H.S. Greve Traja, judecători și dl V. Berger Având în vedere cererea depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 17 martie 1996, având în vedere art. 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție, prin care competența de a examina cererea a fost transferată Curții, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Hasan Kocabey, este un național turc și locuiește în Istanbul. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează.

Circumstanțele cazului În aprilie 1977, Hotărârea Generală a Drumurilor Naționale și Autostrăzilor (Devlet Karayolları Genel Müdürlüğü ), parcele expropiate de terenuri aparținând reclamantului din Körfez, İzmit, pentru a construi autostrada Sakarya – Kınalı. Un comitet de experți a evaluat valoarea parcelelor de teren aparținând reclamantului și compensarea a fost plătită la momentul în care a avut loc expropriarea. Cu toate acestea, reclamantul nu a fost notificat în mod legal expropriarea la momentul respectiv, cerând astfel o compensație sporită la 18 octombrie 1993. În urma solicitării unei compensații sporite a reclamantului, Tribunalul de Primă Instanță Körfez i-a acordat o compensație suplimentară evaluată la TRL 380.976.135 plus dobânzi la rata legală de 5% pe an între 16 octombrie 1983 și 19 decembrie 1984 și 30% pe an între 19 decembrie 1984 și data hotărârii Curții de Casație.

La 17 noiembrie 1994, la apelul Direcției Generale, Curtea de Casație a susținut hotărârea instanței de primă instanță. La 12 ianuarie 1998, administrația a plătit reclamantului o compensare suplimentară de 1,892.018.000 de dobânzi incluse. Dobânzile privind compensarea suplimentară au fost calculate la rata legală de 5% față de 16 ani. Octombrie 1983 - 19 decembrie 1984 și 30% între 19 decembrie 1984 și 31 decembrie 1997. În ceea ce privește perioada după 1 ianuarie 1998, dobânzile au fost calculate la rata aplicabilă, adică 50%. Între 1993 și 1999 rata inflației a fost de 81,7% pe an. Legea și practicile interne relevante Constituția Partea relevantă a articolului 46 din Constituție, referitoare la expropriații, prevede: „... Compensarea pentru expropriare se plătește imediat și în numerar...

Dacă plata amânată este permisă prin statut ... dobânzi pentru întârziere la rata maximă stabilită pentru datoriile de stat se plătește din partea care nu este plătită imediat...” În momentul material, rata dobânzii pentru întârziere plătită pe datorii datorate statului era de 7% pe lună (84% pe an) (secțiunea 51 din Legea nr. 6183 privind colectarea datoriilor datorate Ordinării statului și Cabinetului nr. 89/14915). Legea nr. 3095 din 4 decembrie 1984 În temeiul Legii nr. 3095, rata dobânzii asupra datoriilor de stat întârziate a fost stabilită la 30% pe an. Începând cu 1 ianuarie 1998, rata statutară a dobânzii a fost crescută la 50%.

Factorii economici Înalta și variabilitatea inflației a fost o caracteristică centrală a economiei turce din anii 1970. Inflația a fost accelerată în Turcia pe parcursul anilor 1970 la un nivel ridicat de aproximativ 100% în 1980. Punerea în aplicare a unui program de stabilizare a înregistrat o scădere a inflației aprinsă la aproximativ 30% în jurul începutului anilor 1980. Acest lucru s-a inversat în curând în timp ce inflația a crescut de la mijlocul anilor 1980, atingând un maxim de 120% în 1994 cu o criză monetară. Între anii 1989 și 1993, care a fost o perioadă de pre-criză, rata inflației a rămas în jur de 60%. După criză, rata inflației s-a mutat la un platou superior în intervalul de 80%.

Inflația a început să scadă la intervalul de 60% începând din 1998, în principal datorită programului de ajustare bugetară lansat de Guvern (Rapportul Băncii Centrale a Republicii Turce 2000). Efectele inflației din Turcia sunt indicate în listele indicelui prețurilor la consum publicate de Institutul de Stat de Statistică. Potrivit prețurilor la consum, inflația medie din Turcia a fost 81,72% între 1993 și 1999. COMPLAINTS Reclamantul se plânge în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție că rata dobânzii aplicată calculului compensației suplimentare acordate pentru expropriarea terenurilor sale a fost prea scăzută. El plânge, de asemenea, întârzierea obținerii compensației suplimentare.

HOTĂRÂREA La 2 iunie 2002, Curtea a primit următoarea declarație semnată de solicitant: „Am luat în considerare declarația Guvernului Turciei că sunt pregătiți să efectueze o plată exgrațioasă totală de 35.000 de dolari americani (de treizeci și cinci mii) în vederea încheierii unei soluții prietenoase a cazului care a fost originat în cererea nr. 32533/96. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile juridice legate de caz, este eliberată de orice impozit care poate fi aplicabil și care poate fi plătit în Statele Unite la un cont bancar numit de către reclamant și este plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii formulate de Curtea.

Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații împotriva Turciei în ceea ce privește chestiunile care au fost la originea cererii. Această declarație este făcută în domeniul de aplicare al soluției prietenoase pe care guvernul și cu mine am ajuns.” La 17 decembrie 2002, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul Turciei oferă să plătească ex grația pentru reclamant, dl Hasan Kocabey, o sumă totală de 35.000 de dolari SUA (135.000 de dolari SUA) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii sale înregistrate în temeiul nr. 32533/96. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile juridice legate de caz, este eliberată de orice impozit care poate fi aplicabil și care poate fi plătit în dolari americani (USD) unui cont bancar numit de reclamant și este plătit în termen de trei luni de la data notificării deciziei emise de Curte.

Această plată va constitui soluționarea finală a cazului… ” Curtea ia act de acordul achiziționat între părți. Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulamentul Curții). Prin urmare, cazul ar trebui să fie eliminat din lista. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri.

THIRD SECTION

DECISION Application no. 32533/96 by Hasan KOCABEY against Turkey The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 6 February 2003 as a Chamber composed of Mr G. Ress , President , Mr I. Cabral Barreto , Mr P. Kūris , Mr R. Türmen , Mr B. Zupančič , Mrs H.S. Greve , Mr K. Traja, judges , and Mr V. Berger , Section Registrar , Having regard to the above application lodged with the European Commission of Human Rights on 17 March 1996, Having regard to Article 5 § 2 of Protocol No. 11 to the Convention, by which the competence to examine the application was transferred to the Court, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Hasan Kocabey, is a Turkish national and living in İstanbul.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. A. The circumstances of the case In April 1977 the General Directorate of National Roads and Highways (Devlet Karayolları Genel Müdürlüğü ), expropriated plots of land belonging to the applicant in Körfez, İzmit in order to build the Sakarya – Kınalı highway. A committee of experts assessed the value of the plots of land belonging to the applicant and compensation was paid to him when the expropriation took place.

However, the applicant was not lawfully notified of the expropriation at the time, thus he applied for increased compensation on 18 October 1993. Following the applicant’s request for increased compensation, the Körfez First Instance Court awarded him additional compensation assessed at TRL 380,976,135 plus interest at the statutory rate of 5% per annum from 16 October 1983 to 19 December 1984 and 30% per annum from 19 December 1984 to the date of the Court of Cassation’s decision. On 17 November 1994, upon the General Directorate’s appeal, the Court of Cassation upheld the decision of the first instance court. On 12 January 1998 the administration paid the applicant an additional compensation of TRL 1,892,018,000 interest included.

The interest on the additional compensation was calculated at the statutory rate of 5% from 16 October 1983 to 19 December 1984 and 30% from 19 December 1984 to 31 December 1997. As regards the period after 1 January 1998 the interest was calculated at the then applicable rate, namely 50%. Between 1993 and 1999 the rate of inflation averaged 81.7% per annum. B. Relevant domestic law and practice 1. The Constitution The relevant part of Article 46 of the Constitution, relating to expropriations, provides: “... Compensation for expropriation shall be paid immediately and in cash...

If deferred payment is permitted by statute ... interest for delay at the maximum rate laid down for State debts shall be payable on the part that is not paid immediately...” At the material time the rate of interest for delay payable on debts owed to the State was 7% per month (84% per annum) (section 51 of Law no. 6183 on the collection of debts due to the State and Cabinet Ordinance no. 89/14915). 2. Law no. 3095 of 4 December 1984 Under Law no. 3095 the rate of interest on overdue State debts was set at 30% per annum. From 1 January 1998 the statutory rate of interest was increased to 50%. C. Economic factors High and variable inflation has been a central feature of Turkish economy since the 1970s.

Inflation in Turkey accelerated throughout the 1970s to a high of around 100% in 1980. The implementation of a stabilisation programme saw a sharp drop in inflation to some 30% around the early 1980s. This was soon reversed as inflation trended upwards from the mid-1980s, reaching a peak of 120% in 1994 with a currency crisis. Between the years 1989 to 1993 which was a pre-crisis period, the inflation rate stayed around 60%. After the crisis, the inflation rate moved to an upper plateau in the 80% range. Inflation started to drop to the 60% range starting in 1998 mainly due to the fiscal adjustment programme launched by the Government (Central Bank of Turkish Republic Inflation Report 2000). The effects of inflation in Turkey are indicated in the lists of the consumer price index published by the State Institute of Statistics.

According to the consumer prices, the average inflation in Turkey was 81.72% between 1993 and 1999. COMPLAINTS The applicant complains under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention that the rate of interest applied to the calculation of the additional compensation granted to him for the expropriation of his land was too low. He also complains about the delay in obtaining the additional compensation. THE LAW On 2 June 2002 the Court received the following declaration signed by the applicant: “I have taken cognisance of the declaration of the Government of Turkey that they are prepared to make an ex gratia all-inclusive payment of 35,000 (thirty-five thousand) United States dollars (USD) with a view to concluding a friendly settlement of the case that originated in application no. 32533/96.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as legal costs and expenses connected with the case, shall be free of any tax that may be applicable and be paid in United States dollars to a bank account named by the applicant and shall be payable within three months from the date of notification of the decision delivered by the Court. I accept the proposal and waive any further claims against Turkey in respect of the matters that were at the origin of the application. This declaration is made within the scope of the friendly settlement which the Government and I have reached.” On 17 December 2002 the Court received the following declaration from the Government: “I declare that the Government of Turkey offer to pay ex gratia to the applicant, Mr Hasan Kocabey, an all-inclusive amount of 35,000 (thirty-five thousand) United States dollars (USD) with a view to securing a friendly settlement of his application registered under no. 32533/96.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as legal costs and expenses connected with the case, shall be free of any tax that may be applicable and be paid in United States dollars (USD) to a bank account named by the applicant and shall be payable within three months from the date of notification of the decision delivered by the Court. This payment will constitute the final settlement of the case… ” The Court takes note of the agreement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols (Article 37 § 1 in fine of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of Court).

Accordingly, the case should be struck out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Vincent Berger Georg Ress Registrar President