CASE OF TIBURZI AGAINST GREECE

Rezoluția ResDH(2003)33 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 25 octombrie 2001 în cazul Tiburzi împotriva Greciei (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 24 februarie 2003 la cea de-a 827-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Tiburzi pronunțată la 25 octombrie 2001 și transmisă Comitetului de Miniștri în temeiul articolului 46 din convenție; Amintind că cazul a fost originar dintr-o cerere (nr. 49222/99) împotriva Greciei, depusă la 31 mai 1999 la Curtea Europeană a Drepturilor Omului în temeiul articolului 34 din Convenția de către dna Alberta Tiburzi, un național italian, și că Curtea a declarat admisibilă plângerea referitoare la lungimea excesivă a unei proceduri privind drepturile și obligațiile civile; întrucât, în hotărârea sa din 25 octombrie 2001, Curtea, după ce a luat notă oficială de o soluție prietenoasă aprobată de guvernul statului reclamant și de reclamant, și după ce s-a constatat că soluția se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale, a hotărât, în unanimitate, să scoată cazul din lista sa și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita o reexaminare a cazului în fața Marei Camere; întrucât, în cadrul soluționării prietenoase menționate mai sus, s-a convenit că guvernul Greciei va plăti reclamanților, suma de 2 000 000 de dracme grece, să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile, în termen de trei luni ca la notificarea hotărârii; Amintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul Curții prevede că eliberarea unui caz se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului de Miniștri o dată ce devine finală pentru a-l permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate de discontinuarea sau soluția acestei chestiuni; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere că, la 14 ianuarie 2002, Guvernul Statului pârât a plătit reclamanților suma prevăzută în soluționarea prietenoasă și că nu este necesară nicio altă măsură în acest caz pentru a se conforma hotărârii Curții, Declară, după ce a luat act de informațiile furnizate de Guvernul Greciei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2003)33

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 25 October 2001

in the case of Tiburzi against Greece

(Adopted by the Committee of Ministers on 24 February 2003

at the 827th meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the Tiburzi case delivered on 25 October 2001 and transmitted to the Committee of Ministers under Article 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 49222/99) against Greece, lodged with the European Court of Human Rights on 31 May 1999 under Article 34 of the Convention by Ms Alberta Tiburzi, an Italian national, and that the Court declared admissible the complaint related to the excessive length of a proceeding concerning civil rights and obligations;

Whereas in its judgment of 25 October 2001 the Court, after having taken formal note of a friendly settlement reached by the government of the respondent state and the applicant, and having been satisfied that the settlement was based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols, decided, unanimously to strike the case out of its list and took note of the parties’ undertaking not to request a re-hearing of the case before the Grand Chamber;

Whereas under the above-mentioned friendly settlement it was agreed that the Government of Greece would pay the applicants, the sum of 2 000 000 Greek drachmas, cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs, within three months as from the notification of the judgment;

Recalling that Rule 44, paragraph 2, of the Rules of the Court provides that the striking out of a case shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2 of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance or solution of the matter;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that on 14 January 2002, the government of the respondent state had paid the applicants the sum provided for in the friendly settlement and that no other measures was required in the present case to conform to the Court’s judgment,

Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of Greece, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.