CASE OF BUSCEMI AGAINST ITALY

Rezoluția ResDH(2003)17 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 16 septembrie 1999 în cazul Buscemi împotriva Italiei (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 24 februarie 2003 la cea de-a 827-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Buscemi, pronunțată la 16 septembrie 1999, și transmisă în aceeași zi Comitetului de Miniștri în temeiul articolului 46 din Convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 29569/95) împotriva Italiei, depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 23 iunie 1995 în temeiul articolului 25 din Convenția de către dl Vincenzo Ettore Buscemi, un național italian, și că Comisia a declarat admisibilă plângerea că dreptul reclamantului la respectarea vieții familiale a fost încălcat din cauza măsurilor luate de Curtea de Tineret din Turin în vederea eliminării fiicei sale, inclusiv modul în care a fost efectuat un examen psihologic, precum și din cauza declarațiilor formulate în presă cu privire la fondurile cauzei de către judecătorul președinte al Curții de Tineret; și plângerea privind lipsa de imparțialitate a judecătorului de judecător al Curții de Tineret Turin; Amintind că cazul a fost prezentat în fața Curții de către Comisie la 4 decembrie 1998; întrucât în hotărârea sa din 16 septembrie 1999 Curtea: - deținută, în unanimitate, că a existat o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție în ceea ce privește parțialitatea judecătorului prezidant al Curții de Tineret, deoarece acesta a făcut declarații publice cu privire la fondul cazului înainte de a pronunța hotărârea; - deținută, în unanimitate, că nu s-a încălcat art. 8 din Convenție în ceea ce privește măsurile luate pentru eliminarea fiicei reclamantului de la el, modul în care a fost realizată o expertiză psihică și declarațiile publice ale judecătorului președinte al Curții de Tineret, deoarece reclamantul însuși și-a dezvăluit identitatea în presă; - deținută, cu șase voturi împotrivă la unu, că prezenta hotărâre a constituit în sine suficientă satisfacție în ceea ce privește prejudiciile morale; - a deținut, în unanimitate, că Guvernul Statului pârât trebuia să plătească reclamantului, în termen de trei luni, 1 000 000 de lire italiene pentru costuri și cheltuieli, plus dobânzi simple la o rată anuală de 2,5% de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; - respins, în unanimitate, restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri cu privire la aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; după ce a invitat Guvernul Statului pârât să-l informeze cu privire la măsurile luate în urma hotărârii din 16 septembrie 1999, având în vedere obligația Italiei în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a respecta aceasta; întrucât, în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a observat că încălcarea Convenției a fost atât de strâns legată de circumstanțele specifice cazului încât nu a apărut nicio problemă de măsuri generale; totuși, pentru a informa autoritățile în mod direct în legătură cu rezultatul cazului, hotărârea Curții a fost transmisă Curții de Tineret Turin, precum și Consiliului Judiciar Italian Suprem; în plus, hotărârea Curții a fost publicată în limba italiană în revizuirea juridică. Rivista internazionale dei Diritti dell’uomo , nr. 1 ianuarie-aprilie 2000, pp. 291 și următor, și un extract în franceză este prezentat pe site-ul La Consulta per la Giustizia Europea dei Diritti dell'Uomo (organizat de o serie de asociații de avocați și magistrați): www.direttiuomo.it ; în plus, este rămasă deschisă reclamantului să inițieze în orice moment o nouă procedură, respectând art. 6 din Convenție, un reexamin al tuturor întrebărilor legate de îndepărtarea copilului de la solicitant; Având în vedere că, la 2 decembrie 1999, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în hotărârea din 16 septembrie 1999, Declarații, după ce au luat act de informațiile furnizate de Guvernul Italiei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2003)17

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 16 September 1999

in the case of Buscemi against Italy

(Adopted by the Committee of Ministers on 24 February 2003

at the 827th meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the final judgment of the European Court of Human Rights in the Buscemi case delivered on 16 September 1999 and transmitted the same day to the Committee of Ministers under Article 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 29569/95) against Italy, lodged with the European Commission of Human Rights on 23 June 1995 under former Article 25 of the Convention by Mr Vincenzo Ettore Buscemi, an Italian national, and that the Commission declared admissible the complaint that the applicant’s right to respect for family life had been violated on account of the measures taken by the Turin Youth Court to remove his daughter from him, including the way a psychological examination was carried out, as well as on account of the statements made in the press on the merits of the case by the presiding judge of the Youth Court; and the complaint relating to the lack of impartiality of the Presiding judge of the Turin Youth Court;

Recalling that the case was brought before the Court by the Commission on 4 December 1998;

Whereas in its judgment of 16 September 1999 the Court:

- held, unanimously, that there had been a violation of Article 6, paragraph 1, of the Convention as regards the partiality of the Presiding judge of the Youth Court since the latter had made public statements on the merits of the case before delivering the judgment;

- held, unanimously, that there had been no violation of Article 8 of the Convention as regards the measures taken to remove the applicant’s daughter from him, the way a psychological expertise was carried out and the public statements by the Presiding judge of the Youth Court since the applicant had himself disclosed his identity in the press;

- held, by six votes to one, that the present judgment constituted in itself sufficient just satisfaction in respect of non-pecuniary damage;

- held, unanimously, that the government of the respondent state was to pay the applicant, within three months, 1 000 000 Italian lire for costs and expenses, plus simple interest at an annual rate of 2.5% from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;

- dismissed, unanimously, the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having invited the government of the respondent state to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 16 September 1999, having regard to Italy’s obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide by it;

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state observed that the violation of the Convention was so closely linked to the specific circumstances of the case that no question of general measures arose; nevertheless in order to inform the authorities directly concerned of the outcome of the case, the Court’s judgment has been sent out to the Turin Youth Court as well as to the Italian Supreme Judicial Council; in addition, the Court’s judgment has been published in Italian in the legal review

Rivista internazionale dei Diritti dell’uomo

, No. 1 of January-April 2000, pp. 291 and following, and an extract in French is presented on the web site of

La Consulta per la Giustizia Europea dei Diritti dell'Uomo

(organised by a number of associations of lawyers and magistrates):

www.dirittiuomo.it

; furthermore, it is remained open to the applicant to institute at any time new proceedings, respecting Article 6 of the Convention, to have a re-examination of all questions linked to the removal of the child from the applicant;

Having satisfied itself that on 2 December 1999, within the time-limit set, the government of the respondent state had paid the applicant the sum provided for in the judgment of 16 September 1999,

Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of Italy, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.