AFFAIRE BUSCEMI CONTRE L'ITALIE

Rezoluția ResDH(2003)17 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 16 septembrie 1999 în cauza Buscemi împotriva Italiei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 24 februarie 2003, în cadrul celei de-a 827-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea definitivă a Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 16 septembrie 1999 în cauza Buscemi împotriva Italiei și transmisă la aceeași dată Comitetului de Miniștri în temeiul articolului 46 din convenție, Reamintind faptul că la originea acestei cauze se află o cerere (nr. 29569/95) adresată împotriva Italiei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la data de 23 iunie 1995 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de către M. Vincenzo Ettore Buscemi, resortisant italian, și că Comisia a declarat inadmisibile acuzațiile referitoare la încălcarea dreptului reclamantului la respectarea vieții sale de familie din cauza măsurilor luate de instanța pentru copii din Torino pentru a se îndepărta de fiica sa, inclusiv modul în care a fost efectuată o expertiză psihologică, precum și din cauza declarațiilor, prezentate în presă,

pe fondul cauzei de președintele Tribunalului Minorilor; și … Reamintind că cauza a fost adusă în fața Curții de către Comisie la 4 decembrie 1998; având în vedere că, în hotărârea sa din 16 septembrie 1999, Curtea: - a declarat, în unanimitate, că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție în ceea ce privește părtinirea președintelui Tribunalului pentru copii, în măsura în care acesta din urmă făcuse declarații publice pe fond înainte de adoptarea hotărârii; - a declarat, în unanimitate, că nu a încălcat dispozițiile art. 8 din Convenția privind măsurile luate pentru a îndepărta copilul de tatăl său, modul în care competența psihologică a fost condusă și declarațiile publice făcute de Președintele Tribunalului pentru Copii, în măsura în care reclamantul și-a dezvăluit el însuși identitatea în presă; - a declarat, cu șase voturi împotrivă, că prezenta hotărâre constituie prin ea însăși o satisfacție echitabilă suficientă în ceea ce privește pretinsul prejudiciu moral; - a declarat, în unanimitate, că guvernul din statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, 1 000 000 de lire italiene pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, suma care trebuie să majoreze un interes simplu de 2,5% laan de la expirarea termenului menționat și până la restanță; - a respins, în unanimitate, cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus;

Având în vedere normele adoptate de Comitetul miniștrilor cu privire la aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție ; Am invitat Guvernanța de Stat Acuzată la mai multe informații cu privire la măsurile luate ca urmare a hotărârii din 16 septembrie 1999, având în vedere obligația pe care o deținea Italia de a se conforma în conformitate cu art. 46 alin. (1) din Convenție ; Având în vedere că, la examinarea acestei cauze de către Comitetul miniștrilor, guvernul statului pârât a remarcat că încălcarea convenției era legată într-un mod atât de strâns de circumstanțele specifice ale cauzei pe care aceasta nu ridica nicio chestiune de ordin general; totuși, pentru a informa autoritățile direct implicate de la sfârșitul cauzei, hotărârea Curții a fost transmisă Tribunalului pentru Copiii din Torino, precum și Consiliului Superior al Magistraturii Italiane; în plus, hotărârea a fost publicată în Italia în revista juridică 291 și următoarele, și un extras în limba franceză a fost, de asemenea, publicat pe site-ul web al La Consulta per la Giustizia Europea dei Diritti dell ;în cele din urmă, posibilitatea rămâne deschisă pentru reclamant să inițieze în orice moment noi proceduri, în conformitate cu art. 6 din Convenție, pentru a reexamina orice problemă legată de detașarea copilului tatălui său; În conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză,

în măsura în care se asigură că, la data de 2 decembrie 1999, guvernul statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în hotărârea din 16 septembrie 1999, Declare, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de Guvernul Italiei, pe care l-a îndeplinit în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2003)17 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 16 septembre 1999 dans l’affaire Buscemi contre l’Italie (adoptée par le Comité des Ministres le 24 février 2003, lors de la 827e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l’arrêt définitif de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 16 septembre 1999 dans l’affaire Buscemi contre l’Italie et transmis à la même date au Comité des Ministres en vertu de l’article 46 de la Convention ; Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 29569/95) dirigée contre l’Italie, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 23 juin 1995 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par M. Vincenzo Ettore Buscemi, ressortissant italien, et que la Commission a déclaré recevables le grief concernant la violation du droit du requérant au respect de sa vie familiale en raison des mesures prises par le tribunal pour enfants de Turin pour l’éloigner de sa fille, y compris la manière dont une expertise psychologique avait été conduite, ainsi qu’en raison des déclarations, parues dans la presse,

sur le fond de l’affaire par le président du Tribunal des mineurs ; et le grief concernant le défaut d’impartialité du président du tribunal des mineurs de Turin ; Rappelant que l’affaire a été portée devant la Cour par la Commission le 4 décembre 1998 ; Considérant que dans son arrêt du 16 septembre 1999 la Cour : - a dit, à l’unanimité, qu’il y avait eu violation de l’article 6, paragraphe 1, de la Convention en ce qui concerne la partialité du Président du tribunal pour enfants dans la mesure où ce dernier avait fait des déclarations publiques sur le fond de l’affaire avant l’adoption de l’arrêt ; - a dit, à l’unanimité, qu’il n’y avait pas eu violation de l’article 8 de la Convention s’agissant des mesures prises pour éloigner l’enfant de son père, de la manière dont l’expertise psychologique avait été conduite et des déclarations publiques faites par le Président du tribunal pour enfants dans la mesure où le requérant avait révélé lui-même son identité dans la presse ; - a dit, par six voix contre une, que le présent arrêt constituait par lui-même une satisfaction équitable suffisante au titre du préjudice moral allégué ; - a dit, à l’unanimité, que le gouvernement l’Etat défendeur devait verser au requérant, dans les trois mois, 1 000 000 de lires italiennes pour frais et dépens,

montant à majorer d’un intérêt simple de 2,5% l’an à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement ; - a rejeté, à l’unanimité, la demande de satisfaction équitable pour le surplus ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; Ayant invité le Gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 16 septembre 1999, eu égard à l’obligation qu’a l’Italie de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Considérant que lors de l’examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le Gouvernement de l’Etat défendeur a noté que la violation de la Convention était liée d’une manière tellement étroite aux circonstances spécifiques de l’affaire qu’elle ne soulevait aucune question d’ordre général ; néanmoins, afin d’informer les autorités directement concernées de l’issue de l’affaire, l’arrêt de la Cour a été transmis au Tribunal pour enfants de Turin ainsi qu’au Conseil supérieur de la Magistrature italienne; de surcroît l’arrêt a été publié en italien dans la revue juridique « Rivista internazionale dei Diritti dell’uomo », n° 1 de janvier-avril 2000, pp. 291 et suivantes,

et un extrait en français a également été publié sur le site web de « La Consulta per la Giustizia Europea dei Diritti dell’Uomo » (géré par des associations d’avocats et de magistrats) : www.dirittiuomo.it ; enfin, la possibilité reste ouverte pour le requérant d’engager à tout moment de nouvelles procédures, conformes à l’article 6 de la Convention, pour faire re-examiner toute question liée à l’éloignement de l’enfant de son père ; S’étant assuré que le 2 décembre 1999, dans le délai imparti, le Gouvernement de l’Etat défendeur avait versé au requérant la somme prévue dans l’arrêt du 16 septembre 1999, Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement de l’Italie, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.