AFFAIRE L.G. III CONTRE L'ITALIE

Rezoluția ResDH(2001)124 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 2 noiembrie 1999 în cauza L.G. III împotriva Italiei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 15 octombrie 2001, cu ocazia reuniunii 764 a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea definitivă a Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 2 noiembrie 1999 în cauza L.G. III și transmisă la aceeași dată Comitetului miniștrilor în temeiul articolului 46 din Convenție, Reamintind că la originea acestei cauze se află o cerere (nr. 37188/97) formulată împotriva Italiei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 16 decembrie 1995 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de către M. L.G., resortisant italian, și că Comisia a declarat admisibilă cauza privind durata excesivă a unei proceduri privind drepturile și obligațiile cu caracter civil în fața Curții de Conturi; reamintind că a fost prezentată în fața Curții de către recurentă, în temeiul Protocolului nr. 9, la 2 noiembrie 1998; întrucât, în hotărârea sa din 2 noiembrie 1999, Curtea în unanimitate: - a spus că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție; - a declarat că guvernul statului pârât trebuie să plătească recurentei, în termen de trei luni, 15 000 000 de lire italiene pentru prejudicii morale și că această sumă ar trebui să majoreze un interes simplu de 2,5% l Având în vedere normele adoptate de Comitetul miniștrilor cu privire la aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție ; Am invitat guvernul de la .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Având în vedere că, la examinarea acestei cauze de către Comitetul miniștrilor, guvernul statului pârât a atras atenția Comitetului asupra faptului că, având în vedere circumstanțele specifice ale cauzei, noi încălcări similare ar trebui să poată fi evitate în viitor prin informarea autorităților direct interesate cu privire la cerințele Convenției: astfel, le-au fost trimise copii ale hotărârii Curții; În conformitate cu art. 107 alineatul (3) litera (c) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în cazul în care statul membru în cauză nu a îndeplinit condițiile prevăzute la art. 107 alineatul (3) litera (c) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), statul membru în cauză trebuie să fie informat cu privire la motivele care au stat la baza deciziei de inițiere a procedurii. Declar că, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de guvernul Italiei, acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2001)124

relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme

du 2 novembre 1999

dans l’affaire L.G. III contre l’Italie

(adoptée par le Comité des Ministres le 15 octobre 2001,

lors de la 764

e

réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»),

Vu l’arrêt définitif de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 2 novembre 1999 dans l’affaire L.G. III et transmis à la même date au Comité des Ministres en vertu de l’article 46 de la Convention ;

Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 37188/97) dirigée contre l’Italie, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 16 décembre 1995 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par M

me

L.G., ressortissante italienne, et que la Commission a déclaré recevable le grief concernant la durée excessive d’une procédure concernant des droits et obligations de caractère civil devant la Cour des Comptes ;

Rappelant que l’affaire a été portée devant la Cour par la requérante, en vertu du Protocole n° 9, le 2 novembre 1998 ;

Considérant que dans son arrêt du 2 novembre 1999 la Cour à l’unanimité :

- a dit qu’il y avait eu violation de l’article 6, paragraphe 1, de la Convention ;

- a dit que le gouvernement de l’Etat défendeur devait verser à la requérante, dans les trois mois, 15 000 000 de lires italiennes pour préjudice moral et que ce montant serait à majorer d’un intérêt simple de 2,5% l’an à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement ;

Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 2 novembre 1999, eu égard à l’obligation qu’a l’Italie de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ;

Considérant que lors de l’examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le gouvernement de l’Etat défendeur a attiré l’attention du Comité sur le fait que, vu les circonstances spécifiques de l’affaire, de nouvelles violations semblables devraient pouvoir être évitées dans le futur en informant les autorités directement concernées des exigences de la Convention : ainsi, des copies de l’arrêt de la Cour leur ont été envoyées ;

S’étant assuré que le 10 février 2000, après l’expiration du délai de paiement, le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé à la requérante la somme prévue dans l’arrêt du 2 novembre 1999, et que les intérêts de retard dus avaient été versés le 17 avril 2001,

Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement de l’Italie, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.