YAZICIOGLU contre la TURQUIE

SECȚIUNEA A PATRA DECIZIE PARTIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 4370/98 prezentate de Abdulbaki YAZICIO Însănătoșirea Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la aprilie 2003 într-o cameră compusă din Sir Nicolas Bratza președinte Palm Türmen Strážnická dnii Fischbach Casadevell Marutte, judecători O Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 12 mai 1998, După ce a deliberat, face următoarea decizie CU FAPTA recurentului, Abdulbaki Yaznacu, este un resortisant turc, născut în 1929 și rezident la Tekman, Erzurum. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: Prevalând de o ocupație reținută de terți ai unui teren pe care l-ar fi moștenit de la mama sa, reclamantul a inițiat o acțiune în justiție în fața Tribunalului de Mare Instanță din Tekman, la 16 mai 1983 Pe de altă parte, acesta a solicitat o inspecție a terenului.

Tribunalul de Mare Instanță a renunțat la o coborâre la fața locului ținând cont de faptul că locația terenului fusese stabilită în mod clar prin planuri și mijloace de probă. La 22 septembrie 1994, Curtea de Casație a respins recursul recurentului. Reclamantul a solicitat apoi introducerea unei acțiuni în rectificarea hotărârii din 22 septembrie 1994. Prin decizia din 26 ianuarie 1995, cererea de încuviințarea hotărârii a fost respinsă. Această ultimă decizie a fost notificată reclamantului la 8 ianuarie 1998. Recurentul invocă tratamente contrare articolului 3 din Convenție în măsura în care instanțele interne ar fi citat ca fiind un kurd și, prin urmare, un separatist și, prin urmare, nu i-ar fi dat satisfacție.

Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plânge de durata procedurii. Invocând încă art. 6 alineatul (1) din Convenție, recurentul susține că dreptul său la un proces echitabil ar fi fost încălcat deoarece raidul la locul pe care îl solicitase a fost refuzat de instanțele interne și că recursul său în casație nu a fost reținut. Invocând art. 14 din Convenție, reclamantul declară că a făcut obiectul unei discriminări în măsura în care instanțele interne nu ar fi dispus inspecția terenului în cauză din cauza poziției lor geografice în cadrul unei regiuni afectate de activități teroriste. Recurentul, invocând art. 6 din Convenție, se plânge de durata procedurii.

În stadiul actual al dosarului în fața sa, Curtea nu consideră în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui aspect, așa cum a făcut-o reclamantul, și consideră că este necesar să le aducă la cunoștința guvernului pârât, în conformitate cu art. 54 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul său de procedură. Curtea a examinat celelalte obiecțiuni ale reclamanților, astfel cum au fost prezentate în cererea lor. Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care este competentă să cunoască afirmațiile formulate, aceasta nu a ridicat nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de convenție. Prin urmare, rezultă că această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alineatul (4) din Convenție.

Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână examinarea

QUATRIÈME SECTION

DÉCISION PARTIELLE

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n o 43709/98 présentée par Abdulbaki YAZICIOĞLU contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (Quatrième section), siégeant le 1 er avril 2003 en une chambre composée de Sir Nicolas Bratza , président , M me E. Palm , M. R. Türmen , M me V. Strážnická , MM. M. Fischbach , J. Casadevall , R. Maruste, juges , M. M. O’Boyle, greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 12 mai 1998, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, Abdulbaki Yazıcıoğlu, est un ressortissant turc, né en 1929 et résidant à Tekman, Erzurum. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. Se prévalant d’une occupation alléguée par des tierces personnes d’un terrain qu’il aurait hérité de sa mère, le requérant initia une action en justice devant le tribunal de grande instance de Tekman, le 16 mai 1983 . Il requit par ailleurs une inspection du terrain.

Le tribunal de grande instance renonça à procéder à une descente sur les lieux compte tenu de ce que l’emplacement du terrain avait été clairement établi par des plans et des témoignages. L’immeuble en question se situerait dans une zone touchée par des activités terroristes. Le 25 janvier 1994, le tribunal de grande instance débouta le requérant. Celui-ci se pourvut en cassation. Le 22 septembre 1994, la Cour de cassation rejeta le pourvoi du requérant. Le requérant demanda alors l’introduction d’un recours en rectification de l’arrêt du 22 septembre 1994. Par une décision du 26 janvier 1995, la demande en rectification d’arrêt fut rejetée. Cette dernière décision fut notifiée au requérant le 8 janvier 1998. GRIEFS Le requérant allègue des traitements contraires à l’article 3 de la Convention dans la mesure où les juridictions internes l’auraient cité comme un kurde et par conséquent comme un séparatiste et ne lui auraient donc pas donné satisfaction.

Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint de la durée de la procédure. Invoquant encore l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant allègue que son droit à un procès équitable aurait été violé puisque la descente sur les lieux qu’il avait demandée a été refusée par les juridictions internes et que son pourvoi en cassation n’a pas été retenu. Invoquant l’article 14 de la Convention, le requérant allègue avoir fait l’objet d’une discrimination dans la mesure où les juridictions internes n’auraient pas ordonné l’inspection des terrains en question en raison de leur situation géographique au sein d’une région touchée par des activités terroristes. EN DROIT 1. Le requérant, invoquant l’article 6 de la Convention, se plaint de la longueur de la procédure.

En l’état actuel du dossier devant elle, la Cour ne s’estime pas en mesure de se prononcer sur la recevabilité de ce grief, tel qu’exposé par le requérant, et juge nécessaire de les porter à la connaissance du Gouvernement défendeur, en application de l’article 54 § 3 b) de son règlement. 2. La Cour a examiné les autres griefs des requérants, tels qu’ils ont été présentés dans leur requête. Compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, et dans la mesure où elle est compétente pour connaître des allégations formulées, elle n’a relevé aucune apparence de violation des droits et libertés garantis par la Convention. Il s’ensuit que cette partie de la requête doit être rejetée en application de l’article 35 § 4 de la Convention.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Ajourne l’examen du grief du requérant tiré de l’article 6 § 1 de la Convention en ce qui concerne la durée de la procédure civile. Déclare la requête irrecevable pour le surplus. Michael O’Boyle Nicolas Bratza Greffier Président