AFFAIRE MARCOTRIGIANO CONTRE L'ITALIE

Rezoluția ResDH(2003)85 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 19 decembrie 2000 (în a doua instanță) în cauza Marcotrigiano împotriva Italiei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 24 aprilie 2003, cu ocazia celei de-a 834-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea definitivă a Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 19 decembrie 2000 în cauza Marcotrigiano și transmisă la aceeași dată Comitetului miniștrilor în temeiul articolului 46 din convenție, Reamintind faptul că la originea acestei cauze se află o cerere (nr. 44344/98) formulată împotriva Italiei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 13 ianuarie 1997 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de către dl. Gaetano Marcotrigiano, resortisant italian, și Curtea, sesizată cu cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibil faptul că o cauză privind durata excesivă a unei proceduri privind drepturile și obligațiile cu caracter civil în fața instanțelor administrative; întrucât, în hotărârea sa din 19 decembrie 2000, Curtea,

care a luat act de un regulament amiabil la care au ajuns guvernul statului pârât și pârâtul, și având în vedere că regulamentul se baza pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definit în convenție sau în protocoalele sale, a decis în unanimitate să șteargă cauza de pe rol și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră; Cu toate acestea, în conformitate cu prevederile regulamentului amiabil, s-a convenit că guvernul Italiei va plăti reclamantului suma de 11 000 000 de lire italiene, dintre care 10 000 000 de lire italiene pentru daune morale și 1 000 000 de lire italiene pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii; Reamintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul de procedură prevede că radierea rolului duce la o hotărâre care, odată definitivă, este comunicată de către președinte Comitetului miniștrilor, pentru a-i permite să monitorizeze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din convenție, executarea angajamentelor cărora le-a putut fi subordonată revocarea sau soluționarea litigiului; Având în vedere normele adoptate de Comitetul miniștrilor privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție; În cazul în care, la data de 21 mai 2001,

guvernul statului pârât a plătit părții reclamante sumele prevăzute în termenii regulamentului pe cale amiabilă că dobânzile de întârziere datorate fuseseră plătite la 31 iulie 2001, iar în speță nu era necesară nicio altă măsură, pentru a se conforma hotărârii Curții; Reamintind faptul că, în ceea ce privește motivul reclamantului declarat admisibil în această cauză, Comitetul miniștrilor este în prezent sesizat cu privire la controlul executării mai multor hotărâri ale Curții și a unui număr considerabil de hotărâri ale Comitetului de Miniștri, în temeiul fostului articol 32 din convenție, constatând o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție din cauza duratei excesive a procedurilor în fața instanțelor administrative italiene; Având în vedere acest lucru, autoritățile italiene au informat Comitetul miniștrilor că sunt în curs de elaborare și adoptare a unor noi măsuri cu caracter general pentru a pune capăt problemei grave a duratei excesive a acestor proceduri și pentru a preveni astfel noi încălcări similare celor deja constatate în cauzele menționate anterior (a se vedea rezoluțiile DH(99) 436 și ResDH(2000)135), Declar că, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de guvernul Italiei, acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză cu privire la angajamentele asumate în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2003)85 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 19 décembre 2000 (Règlement amiable) dans l’affaire Marcotrigiano contre l’Italie (adoptée par le Comité des Ministres le 24 avril 2003, lors de la 834e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l’arrêt définitif de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 19 décembre 2000 dans l’affaire Marcotrigiano et transmis à la même date au Comité des Ministres en vertu de l’article 46 de la Convention ; Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 44344/98) dirigée contre l’Italie, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 13 janvier 1997 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par M. Gaetano Marcotrigiano, ressortissant italien, et que la Cour, saisie de l’affaire en vertu de l’article 5, paragraphe 2, du Protocole n° 11, a déclaré recevable le grief concernant la durée excessive d’une procédure portant sur des droits et obligations de caractère civil devant les juridictions administratives ; Considérant que dans son arrêt du 19 décembre 2000 la Cour,

ayant pris acte d’un règlement amiable auquel avaient abouti le gouvernement de l’Etat défendeur et la partie requérante, et s’étant assuré que le règlement était basé sur le respect des droits de l’homme tel que défini dans la Convention ou ses Protocoles, a décidé, à l’unanimité, de rayer l’affaire du rôle et a pris note de l’engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l’affaire devant la Grande Chambre ; Considérant qu’aux termes du règlement amiable, il a été convenu que le Gouvernement de l’Italie payerait à la partie requérante la somme de 11 000 000 de lires italiennes, dont 10 000 000 de lires italiennes au titre du dommage moral et 1 000 000 de lires italiennes au titre des frais et dépens, dans les trois mois à compter de la notification de l’arrêt ; Rappelant que l’article 44, paragraphe 2, du Règlement de la Cour prévoit que la radiation du rôle donne lieu à un arrêt qui, une fois définitif, est communiqué par le Président au Comité des Ministres pour lui permettre de surveiller, conformément à l’article 46, paragraphe 2, de la Convention, l’exécution des engagements auxquels ont pu être subordonnés le désistement ou la solution du litige ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S’étant assuré que le 21 mai 2001, après l’expiration du délai imparti,

le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé à la partie requérante les sommes prévues par les termes du règlement amiable que les intérêts de retard dus avaient été versés le 31 juillet 2001, et qu’aucune autre mesure n’était nécessaire en l’espèce afin de se conformer à l’arrêt de la Cour ; Rappelant que, en ce qui concerne le grief du requérant déclaré recevable dans cette affaire, le Comité des Ministres est actuellement saisi du contrôle de l'exécution de plusieurs arrêts de la Cour et d'un nombre considérable de décisions du Comité des Ministres, en vertu de l'ancien article 32 de la Convention, constatant une violation de l'article 6, paragraphe 1, de la Convention en raison de la durée excessive de procédures devant les juridictions administratives italiennes; Considérant à ce propos que les autorités italiennes ont indiqué au Comité des Ministres qu'elles étaient en train d'élaborer et d'adopter de nouvelles mesures de caractère général afin de mettre fin au grave problème de la durée excessive de ces procédures et prévenir ainsi de nouvelles violations semblables à celles déjà constatées dans les affaires précitées (voir les Résolutions DH(99)436 et ResDH(2000)135), Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement de l’Italie, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2,

de la Convention dans la présente affaire relativement aux engagements souscrits dans la présente affaire.