LANZA AGAINST FRANCE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation of Art. 5-3;Information given by the government concerning measures taken to prevent new violations. Payment of the sums provided for in the decision.
LANZA AGAINST FRANCE (CtEDO, 2003)
Rezoluția ResDH(2003)59 Cererea privind drepturile omului nr. 21911/93 Lanza împotriva Franței (aprobată de Comitetul de Miniștri la 24 aprilie 2003 la cea de-a 834-a reuniune a Deputaților miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 32 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare „Convenția”), având în vedere raportul elaborat la 15 mai 1996 de Comisia Europeană a Drepturilor Omului în conformitate cu art. 31 din Convenția privind cererea depusă la 14 mai 1992 de un național francez, dl Stéphane Lanza, împotriva Franței; întrucât, la 18 iunie 1996, Comisia a transmis raportul respectiv Comitetului miniștrilor și întrucât perioada de trei luni prevăzută la art. 32 alin. (1) din Convenție s-a încheiat fără să fi fost introdus în fața Curții Europene a Drepturilor Omului în conformitate cu art. 48 din Convenție; întrucât, în cererea sa, după cum a fost declarat admisibil de Comisie la 29 noiembrie 1995, reclamantul s-a plâns de durata excesivă a detenției sale în reținere; întrucât, în raportul său, Comisia a exprimat, în unanimitate, avizul că a existat o încălcare a art. 5, alin. (3) din Convenție; întrucât la a 582-a ședință a Deputaților Miniștri, Comitetul de Miniștri, care a votat în conformitate cu dispozițiile art. 32 alin. (1) din Convenție, și a fost de acord cu avizul exprimat de Comisie, ținut printr-o decizie adoptată la 28 ianuarie 1997, potrivit căreia în acest caz a existat o încălcare a art. 5 alin. (3) din Convenție; întrucât Comitetul de miniștri a examinat propunerile făcute de Comisie în transmiterea raportului său în ceea ce privește doar satisfacția care trebuie acordate reclamantului, propuneri completate cu o scrisoare a președintelui Comisiei din 16 decembrie 1997; întrucât, în cadrul celei de-a 633-a ședințe a Deputaților, Comitetul de Miniștri, de acord cu propunerile Comisiei, adoptate la 11 iunie 1998, în conformitate cu art. 32 alin. (2) din Convenție, că guvernul statului reclamant trebuie să plătească reclamantului ca o satisfacție echitabilă, în termen de trei luni, 44 000 de franci francezi în ceea ce privește prejudiciile morale și 6 000 de franci francezi în ceea ce privește costurile și cheltuielile, adică o sumă totală de 50 000 de franci francezi, și că dobânzile ar trebui să fie plătite pentru orice sumă nerambursată, calculată pe baza fiecărei luni întregi de întârziere, la rata legală aplicabilă la data prezentei decizii, se înțelege că dobânzile ar fi obținute de la expirarea termenului până la plata integrală a reclamantului; întrucât Comitetul de Miniștri a invitat Guvernul Statului pârât să-l informeze cu privire la măsurile luate în urma deciziilor sale din 28 ianuarie 1997 și 11 iunie 1998, având în vedere obligația Franței în temeiul articolului 32 alineatul (4) din Convenția de a respecta acestea; întrucât, în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților în cauză și a reamintit că au fost luate măsuri pentru a evita încă o încălcare similară cu cea constatată în acest caz, prin adoptarea Legii nr. 2000-516 din 15 iunie 2000 consolidarea protecției presunției de nevinovăție și a drepturilor victimelor, care a intrat în vigoare la 16 iunie 2000 și a fost finalizată de legile din 4 martie 2002 și 9 septembrie 2002 (a se vedea Rezoluția ResDH(2003)50 în cazul Muller împotriva Franței); întrucât Comitetul de Miniștri s-a convins că, la 24 septembrie 1998, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma totală de 50 000 de franci francezi ca o satisfacție, în termen de o lună de la termenul stabilit și, prin urmare, nu s-a dobândit niciun dobânzi nejustificate în conformitate cu decizia menționată mai sus a Comitetului de miniștri privind modalitățile de plată a dobânzilor nejustificate cu satisfacție, Declară, după luarea în considerare a măsurilor luate de Guvernul Franței, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 32 din Convenția în acest caz; Autorizează publicarea raportului adoptat de Comisie în acest caz.