ELBIALY AGAINST FRANCE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Information given by the government concerning measures taken to prevent new violations. Payment of the sums provided for in the decision.
ELBIALY AGAINST FRANCE (CtEDO, 2003)
Rezoluția ResDH(2003)53 Cererea privind drepturile omului nr. 23438/94 Elbialy împotriva Franței (aprobată de Comitetul de Miniștri la 24 aprilie 2003 la cea de-a 834-a ședință a Deputaților miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 32 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare „Convenția”), având în vedere raportul elaborat la 28 februarie 1996 de către Comisia Europeană a Drepturilor Omului în conformitate cu art. 31 din Convenția privind cererea depusă la 19 iulie 1993 de un național egiptean, dl Shafie Elbialy, împotriva Franței; întrucât, la 4 aprilie 1996, Comisia a transmis raportul respectiv Comitetului miniștrilor și întrucât perioada de trei luni prevăzută la art. 32 alin. (1) din Convenție s-a încheiat fără să fi fost introdus în fața Curții Europene a Drepturilor Omului în conformitate cu art. 48 din Convenție; întrucât, în cererea sa, declarată admisibilă de către Comisie la 6 septembrie 1995, reclamantul s-a plâns de durata excesivă a detenției sale în retragere; întrucât, în raportul său, Comisia a exprimat, în unanimitate, avizul că a existat o încălcare a art. 5, alin. (3) din Convenție; întrucât în cea de-a 576-a ședință a Deputaților Miniștri, Comitetul de Miniștri, care a votat în conformitate cu dispozițiile articolului 32 alineatul (1) din Convenție, și a fost de acord cu avizul exprimat de Comisie, ținut prin decizia adoptată la 15 noiembrie 1996, că în acest caz a existat o încălcare a art. 5, alin. (3) din Convenție; întrucât Comitetul de miniștri a examinat propunerile făcute de Comisie în transmiterea raportului său în ceea ce privește doar satisfacția care trebuie acordate reclamantului, propuneri completate cu o scrisoare a președintelui Comisiei din 18 iulie 1997; întrucât, în cea de-a 626-a ședință a Deputaților, Comitetul de Miniștri, de acord cu propunerile Comisiei, încheiate prin o decizie adoptată la 22 aprilie 1998, în conformitate cu art. 32 alin. (2) din Convenție, că guvernul statului reclamant trebuie să plătească reclamantului ca o justă satisfacție, în termen de trei luni, 40 000 de franci francezi în ceea ce privește prejudiciile morale și că dobânzile ar trebui să fie plătite pe orice sumă nejustificată, calculată pe baza fiecărei luni de întârziere întregime, la rata legală aplicabilă la data prezentei decizii, având în vedere că dobânzile ar putea proveni de la expirarea termenului până la plata integrală a fost pusă la dispoziția reclamantului; întrucât Comitetul de Miniștri a invitat Guvernul Statului pârât să-l informeze cu privire la măsurile luate în urma deciziilor sale din 15 noiembrie 1996 și 22 aprilie 1998, având în vedere obligația Franței în temeiul articolului 32 alineatul (4) din Convenția de a respecta acestea; întrucât, în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților în cauză și a reamintit că au fost luate măsuri pentru a evita încă o încălcare similară cu cea constatată în acest caz, prin adoptarea Legii nr. 2000-516 din 15 iunie 2000 consolidarea protecției presunției de nevinovăție și a drepturilor victimelor, care a intrat în vigoare la 16 iunie 2000 și a fost finalizată de legile din 4 martie 2002 și 9 septembrie 2002 (a se vedea Rezoluția ResDH(2003)50 în cazul Muller împotriva Franței); întrucât Comitetul de Miniștri s-a convins că, la 20 august 1998, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma totală de 40 000 de franci francezi ca o satisfacție, în termen de o lună de la termenul stabilit și, prin urmare, nu s-a dobândit niciun dobânzi nejustificate în conformitate cu decizia menționată mai sus a Comitetului de miniștri, Declară, după luarea în considerare a măsurilor luate de Guvernul Franței, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 32 din Convenția în acest caz; Autorizează publicarea raportului adoptat de Comisie în acest caz.