CtEDO 05.06.2003 Auto

QUESNE contre la FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
05.06.2003
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Recevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2003
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
QUESNE contre la FRANCE (CtEDO, 2003)
HUDOC · oficial

PRIMĂ DECIZIE FINALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 65110/01 prezentate de Michel QUESNE împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care are loc la 5 iunie 2003 într-o cameră compusă din C.L. Rozakis președinte J.-P. Costa Bonello Tulkens dnii Levits Kovler Steiner, judecători și grefier adjunct al secțiunii S Nielsen Având în vedere cererea menționată mai sus depusă la 17 octombrie 2000, având în vedere decizia parțială din 7 noiembrie 2002, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a intenționat, face următoarea decizie FAPTĂ pe solicitant, Michel Quesne, este un resortisant francez, născut în 1941, în prezent încarcerat la casa din Rennes. Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul Philippe Bernardet, sociolog. Guvernul francez ( Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează: la 24 martie 1994, reclamantul a fost acuzat de viol asupra unui minor de 15 ani prin ascendent și viol prin ascendent, și pus în detenție provizorie, printr-o ordonanță din 9 iulie 1994, a fost pus în libertate sub control judiciar. La 31 august 1998, judecătorul judecător a luat un ordin de nejudiciare. Sesizată de partea civilă, camera de judecată a Curții de apel din Angels, printr-o hotărâre din 4 noiembrie 1998, infirmă această ordonanță, l-a acuzat pe reclamant de capete de viol pe minor de 15 ani, prin ascendent și violuri prin ascendent, și l-a trimis pe reclamant în fața tribunalului din Sarthe. Prin hotărârea din 19 ianuarie 1999, camera penală a Curții de Casație a declarat acest lucru decăzut din recurs, în conformitate cu art. 574-1 din Codul de procedură penală, pe motiv că Prin două hotărâri din 5 mai 1999, instanța de judecată l-a condamnat pe reclamant la 16 ani de detenție penală și la plata a 100 000 de franci părții civile pentru daune morale. Reprezentat de un avocat în Consiliul de Stat și în Curtea de Casație, reclamantul s-a ocupat de casare. Recursul a fost respins printr-o hotărâre a Camerei Criminale din 23 februarie 2000 (notificat reclamantului la 15 mai 2000). GRIEF Invocă art. 6 alineatul (1) din Convenție în cadrul procedurii în fața camerei criminale a Curții de Casație privind recursul formulat de acesta împotriva hotărârilor judecătorești ale Sarthei din 5 mai 1999, reclamantul se plânge de faptul că nici el, nici consiliul său de administrație, nu au comunicat, înainte de a se pronunța, raportul consilierului raportor și al proiectului de pronunțare și denunță prezența avocatului general în cadrul deliberării. În cadrul procedurii în fața camerei penale a Curții de Casație cu privire la recursul formulat de acesta împotriva hotărârilor Curții a Uniunii Europene din 5 mai 1999, reclamantul se plânge că nici el, nici consiliul său de judecată, nici consiliul său de administrație, nu au comunicat, înainte de data la care a formulat recurs, raportul consilierului raportor și al proiectului de arestare și denunță prezența avocatului general în cadrul deliberării. Acesta se referă la art. 6 alineatul (1) din Convenție, conform căruia orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...) care va decide (...) asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva ei. Guvernul recunoaște că, în cauza Reinhardt și Slimane-Kaid c. Franța (hotărârea din 31 martie 1998, Reinhardt și Slimane-Kaid c. Franța (hotărârea hotărârilor și a deciziilor) 1998-II), Curtea a statuat că necomunicarea raportului consilierului raportor nu este de acord cu cerințele procesului echitabil. În ceea ce privește prezența avocatului general la deliberări, guvernul este de acord că Curtea a sancționat o astfel de practică. din 30 octombrie 1991 (Série A n 214-B), Vermeulen c. Belgia din 20 februarie 1996 (culegere 1996-I) și Van Orshoven c. Belgia din 25 iunie 1997 (culegere 1997-III) și a condamnat practici similare ale Curții Supreme a Portugaliei (cu privire la Lobo Machado c. Portugalia din 20 februarie 1996 (culegere 1996-I). El subliniază că Curtea de Casație Franceză a modificat modalitățile de instrumentare și de judecată a cauzelor care îi sunt prezentate, în special pentru a lua în considerare concluziile Curții în cauza Reinhardt și Slimane-Kaid menționat anterior. Cu toate acestea, menționează că aceste măsuri nu erau în vigoare la momentul în care reclamantul este ocupat în casare și declară în consecință că: Curtea consideră că această parte a cererii ridică întrebări de fapt și de drept în ceea ce privește Convenția care necesită o examinare pe fond. Prin urmare, Curtea concluzionează că nu este în mod vădit întemeiat în sensul articolului 35 alineatul (3) din convenție. Constatând, pe de altă parte, că aceasta nu se confruntă cu niciun alt motiv d

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2002-11-07
0,97
QUESNE contre la FRANCE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 65110/01 présentée par Michel QUESNE contre la France La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 7 novembre 2002 en une chambre composée
CtEDO 2004-04-01
0,94
AFFAIRE QUESNE c. FRANCE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE QUESNE c. FRANCE (Requête n o 65110/01) ARRÊT STRASBOURG 1 er avril 2004 DÉFINITIF 01/07/2004 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouch
CtEDO 2000-11-14
0,93
BENAMAR ET AUTRES contre la FRANCE
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 42216/98 présentée par Nasser BENAMAR et autres contre la France La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 14 novembre 2000 en une chambre comp
CtEDO 2000-01-06
0,93
CHERAKRAK contre la FRANCE
TROISIÈME SECTION DÉCISION [Note1] SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 34075/96 présentée par Djamel CHERAKRAK [Note2] contre France [Note3] La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 6 janvier 2000 en une ch
CtEDO 2008-01-24
0,93
LEROY c. FRANCE
TROISIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 22923/04 présentée par Francis LEROY contre la France La Cour européenne des droits de l’homme (Troisième section), siégeant le 24 janvier 2008 en une chambre composée de : Boštjan M. Zupančič, préside
Sursă