CtEDO 17.06.2003 Auto

CASE OF TIERCE v. SAN MARINO

RESPONDENT
SMR
HOTĂRÂRE
17.06.2003
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Article 6 - Right to a fair trial (Article 6 - Civil proceedings;Article 6-1 - Reasonable time);Pecuniary damage - claim dismissed;Non-pecuniary damage - award
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2003
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF TIERCE v. SAN MARINO (CtEDO, 2003)
HUDOC · oficial

Reclamantul s-a născut în 1972 și trăiește în Pesaro (Italia). Faptele cazului, astfel cum au fost depuse de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Prin o scrisoare depusă la 11 martie 1993 C.R., o bancă, au interzis procedurile împotriva dnei Tierce înainte de Comisisario della legge („Comisisario”), care urmărește încheierea închirierii închirierilor și a unei ordine de expulzie împotriva ei pentru nepagarea chiriei sale. La 26 martie 1993, Comisia a autorizat începerea acțiunii împotriva reclamantului și a convocat părțile să apară la 7 aprilie 1993. Întrucât reclamantul nu a participat la audiere, cazul a fost enumerat pentru 7 mai 1993. La 29 aprilie 1993, reclamantul a depus în registr un bilet bancar (liberto al portatore), menționând o sumă care urmează să fie înmânată băncii reclamantei dacă ar fi acceptată o soluție din instanță. La 13 mai 1993 C.R. a solicitat suma în cauză, Comisia a ordonat notificarea cererii la solicitant și i-a dat cinci zile pentru a depune cererile. La 3 iunie 1993, în timp ce dna Tierce nu a depus nicio observație, C.R. a repetat afirmația sa din 13 mai. La 17 iunie 1993, C.R. a declarat că nu a vrut să își retragă acțiunile, chiar dacă a obținut suma în cauză. În ziua următoare, Comisia a dat reclamantului cinci zile pentru a depune cereri. La o audiere din 9 septembrie 1993, reclamantul a confirmat oferta sa din 29 aprilie 1993 și a solicitat atașarea banilor la plata garanției. C.R. a contestat, în căutarea expulzării reclamantului. În aceeași zi, Comisia a programat o audiere pentru 7 octombrie 1993, care a fost mai târziu anulată cu o săptămână, deoarece a avut o altă implicare, pentru încercarea de a ajunge la o soluție prietenoasă prevăzută de lege în cazurile de expulzie (secțiunea 21 din Legea nr. 26 din 20 februarie 1991); atunci când această încercare nu a ajuns la nimic Comisario a deschis prima dintre două etape limitate la timp pentru adăugărea dovezilor, fiecare îndepărtabil de către reclamant (prima terminine probatorio – a se vedea punctul 22 de mai jos). La 30 octombrie 1993, el a deschis a doua astfel de etapă (seconda termine probatorio). 10. La 9 decembrie 1993, reclamantul a solicitat Comisiei să deschidă prima dintre cele două etape limitate la timp care ar putea fi revocate de către inculpat (prima terminine reprobatorio) și a făcut-o la 10 decembrie 1993. La 23 decembrie 1993, reclamantul a solicitat ca dovezi să fie luate de la un martor. Comisia a menționat o audiere în acest scop la 17 februarie 1994, dar în acea dată martorul nu a apărut. La 3 martie 1994, reclamantul a depus documente, iar la 21 martie 1994, Comisia i-a solicitat să-i informeze dacă dorește să mențină cererea de a primi dovezi de martor. La 25 martie 1994, la cererea reclamantului, Comisia a menționat o nouă audiere în acest scop, care va avea loc la 28 aprilie 1994, mai târziu, a suspendat la 20 mai 1994 din cauza unui alt angajament. Întrucât martorul nu a apărut, Comisia a stabilit o nouă audiere pentru 14 iunie 1994, aceasta fiind ultima ocazie de a auzi martorul. La 8 septembrie 1994 C.R. Comisia a solicitat Comisiei să declare că martorul nu mai poate fi chemat, fără să apară în termenul permis; la 13 septembrie 1994, Comisia a permis această cerere. 11. La 22 septembrie 1994, dna Tierce a solicitat deschiderea următoarei etape limitate la timp (al doilea termen reprobatorio); Comisia a respectat această cerere în ziua următoare. La 6 octombrie 1994, dna Tierce a solicitat să fie luate dovezi de la un alt martor, care a fost examinat la 1 decembrie 1994. La 15 decembrie 1994, reclamantul a solicitat Comisiei să deschidă a cincea și ultima etapă limitată la timp pentru încheierea proceselor de luare (termina di controprova), pe care a făcut-o a doua zi. La 3 februarie 1995, Comisia a observat că timpul permis pentru ultima etapă a prezentării probelor s-a expirat. La 16 februarie 1995, reclamantul a solicitat returnarea unui cec pe care l-a depus anterior în registr. În ziua următoare, Comisia a dat C.R. cinci zile pentru a-și prezenta observațiile finale. La 2 martie 1995 C.R. La 13 martie 1995, Comisia a dat reclamantului cinci zile pentru a-și prezenta observațiile. 12. La 9 martie 1995, C.R. a solicitat din nou Comisiei pentru o ordonanță de expulzare împotriva reclamantului, deoarece are nevoie de clădire pentru a-și desfășura propria activitate în acest domeniu. În ziua următoare, Comisia a programat o audiere pentru 6 aprilie 1995 pentru încercarea de a ajunge la o soluție prietenoasă prevăzută de Legea nr. 26 din 20 februarie 1991. La cererea C.R., la 24 martie 1995, fără opoziție de partea reclamantului, cele două cazuri au fost aderate din cauza legării dintre ele în ceea ce privește subiectul lor și identitatea părților. 13. La 6 aprilie 1995, dna Tierce a declarat că a fost dispusă să părăsească sediul în schimbul compensației. Cazul a fost suspendat timp de treizeci de zile pentru a permite părților să ajungă la un acord cu privire la acest punct. La 22 iunie 1995, reclamantul a solicitat deschiderea perioadei legale de cinci săptămâni pentru depunerea obiecțiilor (termina statutario per răspunsre ed eccepire), iar Comisia a permis această cerere în ziua următoare. La 5 octombrie 1995, întrucât reclamantul nu a formulat nicio obiecție, C.R. a solicitat deschiderea primului mandat probatorio. În ziua următoare, Comisia a observat că timpul permis pentru reclamantul de a depune obiecții nu a expirat încă. La 19 octombrie 1995, reclamantul a afirmat că închirierea sa nu s-a încheiat încă. La 20 octombrie 1995, Comisia a dat C.R. cinci zile pentru a depune observații. La 26 octombrie C.R. a contestat afirmația dnei Tierce. În ziua următoare, comisarul a dat doamnei Tierce cinci zile pentru a prezenta observații. 14. La 8 februarie 1996, C.R. a solicitat din nou o ordonanță de expulzare a reclamantului, iar comisarul i-a dat cinci zile pentru a prezenta observații. La 22 februarie 1996, reclamantul a confirmat ceea ce a afirmat la 19 octombrie 1995, și în ziua următoare, Comisia a dat C.R. cinci zile pentru a prezenta observații. La 7 martie 1996, C.R. a solicitat deschiderea celui de-al doilea probatoriu de termină (închiderea dreptului la momentul permis pentru prima etapă). În ziua următoare, Comisia a dat doamnei Tierce cinci zile pentru a prezenta observații și a deschis a doua etapă. La 14 martie 1996 C.R. a depus documente. La 21 martie 1996, reclamantul a susținut că afirmațiile C.R. au fost nefondate de fapt și de drept, iar în ziua următoare, Comisia a dat C.R. cinci zile pentru a prezenta observații. La 11 aprilie 1996, C.R. a solicitat deschiderea primului mandat de reprobatoriu, iar la 15 aprilie 1996, Comisia a hotărât să încheie procedurile din cauza inactării părților. La 18 aprilie 1996, C.R. A doua zi, Comisia a respins decizia sa din 15 aprilie 1996 ca fiind luată pe baza unei greșeli cu privire la faptele și a deschis primul mandatar. La 25 aprilie 1996 C.R. a solicitat să se stabilească o dată pentru argumentul oral și examinarea unui martor; în ziua următoare, Comisia a aranjat o audiere în acest scop, care va avea loc la 20 iunie 1996. La 15 mai 1996, martorul a indicat că nu poate participa la audiere la data aleasă. La 13 septembrie 1996, la cererea C.R., comisarul a hotărât să organizeze o nouă audiere la 26 septembrie 1996, în care a fost luată probă de la martor. La 3 octombrie 1996, C.R. a solicitat să fie stabilită o dată pentru prezentarea argumentelor orale; în ziua următoare, Comisia a stabilit cazul pentru audierea la 17 octombrie 1996. În acea zi C.R. a retras cererea de o audiere adversară și a solicitat deschiderea celui de-al doilea mandat. În ziua următoare, Comisia a dat reclamantului cinci zile pentru a depune observații. La 7 noiembrie 1996 C.R. a cerut din nou Comisiei să deschidă cel de-al doilea mandat și a făcut acest lucru la 8 noiembrie 1996. La 28 noiembrie 1996 C.R. a solicitat ca dovezi să fie luate de la un martor; în ziua următoare, comisarul a aranjat o audiere în acest scop care să se desfășoare la 13 februarie 1997, la care martorul a furnizat dovezi. 15. La 27 februarie 1997, dna Tierce a solicitat deschiderea termenului di controprova, iar comisarul a permis această cerere în ziua următoare. La 13 martie 1997, reclamantul a depus documente și a solicitat un raport de experți și convocarea unui consiliu de arbitraj. În ziua următoare, Comisia a dat C.R. cinci zile pentru a depune observații. La 20 martie 1997 C.R. a solicitat expulziarea imediată a dnei Tierce și a solicitat ca un martor să fie chemat; în ziua următoare, comisarul a organizat o audiere în acest scop care să se desfășoare la 8 mai 1997, când un martor a furnizat dovezi. La 15 mai 1997 C.R. a afirmat că nu a primit instrucțiuni de la judecător cu privire la numirea unui expert, iar reclamantul a repetat cererea de convocare a unui comitet de arbitraj și a confirmat numirea expertului ei. La 26 mai 1997, Comisia a solicitat C.R. să își numească expertul și la 19 iunie 1997, reclamantul a solicitat Comisiei să își repete cererea din 26 mai 1997. La 30 iunie 1997, Comisia a dat C.R. cinci zile pentru a depune observații. La 18 septembrie 1997, reclamantul a cerut din nou convocarea unui comitet de arbitraj și a desemnat un expert. În ziua următoare, Comisia a solicitat C.R. să precizeze cât de mult îl datora reclamantului. La 23 octombrie 1997, reclamantul a repetat cererea sa din 18 septembrie 1997. În ziua următoare, comisarul a observat că C.R. nu a exprimat opinia cu privire la convocarea unui comitet de arbitraj sau a raportului de experți. La 6 noiembrie 1997 C.R. a indicat suma datoriei reclamantului și în ziua următoare, Comisia i-a dat cinci zile pentru a depune observații. 16. La 11 decembrie 1997, C.R. a solicitat deschiderea etapei limitate pentru depunerea de depuneri finale (termina ad alegare); Comisia a permis această cerere la 15 decembrie 1997. La 19 februarie și 12 martie 1998, C.R. și dna Tierce au depus depuneri finale. În hotărârea din 28 august 1998, comisarul a ordonat ca reclamantul să scape imediat sediul (irrotulazione) la o audiere din 26 martie 1998. La 22 octombrie 1998, dna Tierce a interogat judecătorul de apeluri civile (Giudice delle apellazioni civili) și la 30 octombrie 1998 a convocat C.R. La 3 noiembrie 1998, Comisia a autorizat convocarea și a fost stabilită o audiere pentru 10 decembrie 1998, astfel încât avocații părților să poată face o apariție. La 3 decembrie 1998, deoarece hotărârea de primă instanție a fost aplicabilă cu efect imediat, C.R. a solicitat ca reclamantul să fie evacuat, care a fost făcută la 22 februarie 1999. La 29 aprilie 1999, reclamantul a solicitat Comisiei să deschidă primul probatoriu de termină, care a făcut-o a doua zi. La 20 mai 1999, ea a solicitat ca C.R. să fie servită cu decizia de deschidere a etapei anterioară. La 23 septembrie 1999, C.R. a solicitat Comisiei să deschidă cel de-al doilea probatoriu de termină, care a făcut-o la 27 septembrie 1999. La 18 noiembrie 1999, reclamantul a solicitat deschiderea primei proceduri de reprobatoriu; Comisia a permis cererea sa în ziua următoare. La 25 noiembrie 1999, reclamantul a solicitat acordarea acestei decizii la C.R. La 13 ianuarie 2000, a depus documente. 19. La 27 ianuarie 2000 C.R. a solicitat Comisiei să deschidă a doua mandată de reprobatoriu, iar el a făcut-o la 2 februarie 2000. La 24 februarie 2000, C.R. a solicitat să se verifice suma înregistrată în cartea bancară (depusă de solicitant la 29 aprilie 1993) și a adăugat dobânzile acumulate; acest lucru a fost făcut de Registrar la 8 martie 2000. a solicitat deschiderea termenului di controprova, iar comisarul a respectat o decizie din 13 martie 2000. La 16 martie 2000 C.R. a solicitat anularea deciziei, deoarece decizia din 2 februarie 2000 nu a fost încă notificată. La 6 aprilie 2000, C.R. a indicat că a dorit să fie luate dovezi de la doi martori, iar Comisia a stabilit o audiere în acest scop la 25 mai 2000, dar martorii nu au apar. La 29 iunie 2000, la cererea C.R., Comisia a aranjat o audiere nouă și finală care va avea loc la 12 octombrie 2000, pentru ca martorii să fie examinați; doar un martor a furnizat dovezi în această ocazie. La 19 octombrie 2000, dna Tierce solicită Comisiei să stabilească termenul di controprova, pe care l-a făcut la 20 octombrie. La 6 noiembrie 2000, Comisia a corectat o eroare a clericii. La 23 noiembrie 2000, reclamantul a depus un cec la registr. La 18 ianuarie 2001, a solicitat deschiderea termenului permis pentru depunerea depunerilor finale; Comisia a respectat în ziua următoare. La 29 martie și 5 aprilie 2001, părțile și-au depus concluziile finale. 20. La 6 aprilie 2001, Comisarul a stabilit pentru 10 mai 2001, audierea pentru apariția părților și transmiterea dosarului judecătorului apelurilor civile pentru rezervare a hotărârii. Într-o hotărâre din 24 octombrie 2001, publicată la 21 decembrie 2001, judecătorul apelurilor civile a susținut, în parte, apelul reclamantului prin reducerea achizițiilor de închiriere care urmează să fie plătite. 21. În titlul VI din cartea II a Leges Statutee, după ce reclamantul a apărut și a confirmat că dorește să aducă o acțiune, judecătorul trebuie să dea inculpatului, în cazul în care solicită, timp echivalent cu cinci audieri (correspondent cu cinci săptămâni) pentru a răspunde și a ridica obiecții. 22. În temeiul articolului 2 din Legea nr. 55 din 17 iunie 1994, (a) dovezi pot fi aduse de către părți, atât în primă instanță, cât și în apel, în timpul a cinci etape limitate de timp, împărțite după cum urmează: (i) două probatori terminini, fiecare în durată de trei audieri consecutive (trei săptămâni); (ii) două probatori terminini, fiecare în durată de trei audieri consecutive; (iii) o terminină di controproprova, în durată de două audieri consecutive; (b) termeni probatori, termeni reprobatori și termeni di controprova sunt deschise de judecător la cererea partidului cel mai diligent, în succesiune, atunci când toate dovezile obținute în etapele anterioare au fost admise numai; sau atunci când timpul permis pentru aceste etape a fost renunțat sau expirat; (c) termini probatori poate fi renunțat unilateral de către reclamant; termini reprobatori poate fi revocat de către pronunțat de doar de către pă; Odată ce timpul permis părților să își depună cererile finale a expirat, registrul transmite judecătorului dosarul în termen de zece zile. Judecătorul, din propunerea sa, stabilește o audiere la care va fi rezervată hotărârea și păstrează dosarul în vederea atingerii hotărârii sale; (e) judecătorul își dă hotărârea în termen de cinci luni de la audierea la care își rezervă hotărârea. 23. Titlul IV al Legii nr. 26 din 20 februarie 1991 („Legea internă privind închirierea proprietăților imobile”) conține următoarele norme procedurale: Secțiunea 21 (Juridicția Comisarului della legge) „Disputează în ceea ce privește nivelul de închiriere, încheierea închirierii la sau înainte de sfârșitul termenului său sau nerespectarea condițiilor sale se încadrează în prima instanță în cadrul jurisdicției Comisiei della legge. Procedura judiciară trebuie precedată de o încercare de a ajunge la o soluție prietenoasă condusă de Comisario della legge. Hotărârile sunt imediat executibile chiar și în cazul unui recurs, cu excepția cazului în care Comisia della legge decide altfel. Hotărârile privind nivelul de închiriere au efect imediat între părți. Comisia della leggege, după luarea în considerare a cererii de ordin de evacuare și evaluarea motivelor avansate, poate ordona executarea imediată a unei astfel de măsuri în termenul specificat.” Secțiunea 22 (Plăți întârziate de către chiriaș) „În cazul unei întârzieri în plată, la prima audiere a procedurii de încheiere, judecătorul poate, dacă este solicitat, să permită chiriașului să pună lucrurile în ordine cel puțin nouăzeci de zile. Plata achizițiilor de închiriere, achizițiile de servicii, dobânzile statutare și costurile împiedică încheierea leasingului. Perioada de grație menționată în primul paragraf poate fi acordată chiriașului doar o dată în orice perioadă de doi ani.” Secțiunea 23 (Dată executării) „În cazul în care, în decizia sa, judecătorul ordonă chiriașului să abandoneze sediul, el, după ce ia în considerare argumentele părților opozite, stabilește data executării nu mai mult de șase luni de la data în care decizia însăși intră în vigoare.”

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă