PATTERSON v. THE UNITED KINGDOM

CUARTA SECȚIUNE PARTICIPALĂ CU ADMINISIBILITATEA cererilor nr. 8931/03, 9671/03 și 23816/03, de către Henry PATTERSON și alte două împotriva Regatului Unit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 23 septembrie 2003 în calitate de Cameră compusă din: Președintele Pellonpäää Sir Nicolas Bratza dna Strážnická Maruste Pavlovschi Garlicki Borrego, judecători și dl M. O’Boyle Secțiunea Grefier Având în vedere cererile de mai sus, având în vedere deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Circumstanțele cazului A se vedea tabelul atașat. Legea și practicile interne relevante În temeiul legislației Regatului Unit, anumite prestații de securitate socială sunt plătite din Fondul Național de Asigurări. Prin secțiunea 1 din Legea din 1992, fondurile necesare pentru a plăti astfel de prestații, inclusiv alocarea mamei văduvă și pensia văduvă, sunt furnizate prin intermediul contribuțiilor plătibile secretarului de stat pentru securitate socială de către câștigători, angajatori și alții, împreună cu anumite adăugari făcute la Fond de Parlament. Bărbații și femeile care câștigă sunt obligați să plătească aceleași contribuții de securitate socială în funcție de statutul lor de salariați sau de salariați independenți. Salariu pentru văduvă În temeiul art. 36 din Legea 1992, o femeie văduvă avea dreptul la plata unei văduve dacă: (i) a fost sub vârsta de pensie la momentul în care soțul ei a murit sau el nu a avut dreptul la o pensie de pensie de categorie A; (ii) soțul ei a îndeplinit anumite condiții specifice de contribuție de securitate socială prevăzute într-un program al Legii 1992. În temeiul articolului 37 din Legea din 1992, o femeie care a fost văduvă (și care nu s-a recăsătorit) a avut dreptul la alocarea mamei în anumite condiții, inclusiv: (i) soțul său a îndeplinit condițiile de contribuție prevăzute într-un program al Legii; și (ii) a avut dreptul de a primi beneficii pentru copii în raport cu un fiu sau fiica ei însuși și soțul său îndepărtat. Pensiune de văduvă În temeiul articolului 38 din Legea din 1992, o femeie care a fost văduvă (și care nu s-a recăsătorit) a avut dreptul la pensia unei văduve în cazul în care: (i) soțul său a îndeplinit condițiile de contribuție prevăzute într-un program al Legii; și (ii) la data morții soțului ei a avut peste 45 de ani, dar sub 65 de ani; sau (iii) ea a încetat să aibă dreptul la o alocație a mamei văduvă la momentul în care avea peste 45 de ani, dar sub 65 de ani. Termenul pentru cererile de beneficii La 7 aprilie 1997, Regulamentul nr. 19 al Regulamentelor privind securitatea socială (Claims and Payments) 1987 a modificat termenul precedent de 12 luni, astfel încât să prevadă: „(2) Timpul prescris pentru a solicita prestațiile menționate la alineatul (3) este de trei luni începând în ziua în care, în afară de a satisface condițiile depunerii unei cereri, reclamantul are dreptul la prestația în cauză. (3) Beneficiile la care se aplică alineatul (2) sunt – ... (g) beneficiul văduvului; ...” Termenele stabilite în versiunea modificată a Regulamentului 19 se aplică tuturor cererilor de beneficii ale văduvelor făcute la 7 aprilie 1997, indiferent de data pierderii. În plus, art. 1 alineatul (2) din Legea de administrare a securității sociale din 1992 prevede, în ceea ce privește cererile de plată a văduvei: „În cazul în care, în conformitate cu subsecțiunea (1) de mai sus, o persoană este obligată să facă o cerere sau să fie tratată ca fiind o cerere pentru o prestație pentru a avea dreptul la aceasta – (a) în cazul în care beneficiul este plata unei văduve, ea nu are dreptul la aceasta în ceea ce privește un deces care are loc mai mult de 12 luni înainte de data la care cererea este efectuată sau tratată ca fiind formulată ...” Legea Reforma de Protecție Socială și Pensiuni („Legea din 1999”) a introdus două noi prestații de securitate socială, alocația părintelui văduv și alocația de viață. Alocația părintelui văduv a înlocuit alocația mamei văduvă. Alocația de viață a înlocuit pensia văduvă, dar este plătită numai pentru un maxim de cincizeci de săptămâni. Amândoi sunt plătiți bărbaților și femeilor care îndeplinesc condițiile de calificare relevante. Legea din 1999 a introdus, de asemenea, o nouă plată a securității sociale, numită o plată a dobânzii, plătită atât bărbaților, cât și femeilor în locul plății văduvei. Părțile relevante ale Legii din 1999 au intrat în vigoare la 9 aprilie 2001 și permit oricărui bărbat al cărui soție moare înainte, la sau după aceea, sau oricare femeie al cărui soț moare la sau după aceea, să solicite alocația părintelui văduv. De asemenea, aceasta permite oricărui bărbat al cărui soție moare la sau după data respectivă să solicite plata plății pentru pierderi de vieți sau alocații pentru pierderi de vieți în exact același mod ca o femeie al cărei soț moare la data respectivă sau după aceea. Legea din 1999 păstrează drepturile femeilor în temeiul Legii din 1992 ale căror soți au murit înainte de 9 aprilie 2001. Astfel, acestea vor continua să aibă dreptul la plata văduvă, la alocația mamei văduvă și la pensia de văduvă în cazul în care sunt îndeplinite condițiile relevante de calificare. COMPLAINTE Reclamanții se plâng că legislația britanică de securitate socială le discrimină pentru motive de sex, în încălcarea articolului 14 din Convenție, luată în conjuncție atât cu art. 8 din Convenție, cât și cu art. 1 din Protocolul nr. 1. Reclamanții se plâng că lipsa de dispoziții privind prestațiile pentru văduvi în temeiul legislației britanice de securitate socială le discrimină din motive de sex. Reclamanții se plâng de o încălcare continuă a decesului soțiilor lor la datele stabilite la coloana 4 a tabelului atașat. Reclamanții în cererile nos 8931/03 și 9671/03 invocă articolul Reclamantul în cererea nr. 23816/03 invocă art. 14 coroborat cu art. 8 din Convenție și cu art. 1 din Protocolul nr. 1. art. 14 din Convenție prevede: „Drumarea drepturilor și libertăților prevăzute în prezenta convenție este asigurată fără discriminare pe niciun motiv, cum ar fi sexul, rasa, culoarea, limba, religia, opinia politică sau de altă natură, originea națională sau socială, asocierea cu o minoritate națională, proprietatea, nașterea sau alt statut.” art. 8 din convenție prevede (după caz): „1. Toată lumea are dreptul la respectarea vieții sale private și familiale ... Nu va exista nici o interferență de către o autoritate publică în exercitarea acestui drept, cu excepția celor care sunt în conformitate cu legea și sunt necesare într-o societate democratică în interesul ... bunăstarea economică a țării ...” art. 1 din Protocolul nr. 1 prevede: „1. Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesele sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” Reclamanții susțin că, dacă ar fi fost femei și dacă soțiile lor ar fi fost bărbați, ar fi fost conștienți de dreptul lor la beneficiile văduvelor în cazul morții lor. Ei susțin că acest drept ar fi inclus plata văduvei. Curtea reamintește că, în conformitate cu art. 34 din Convenție, aceasta poate primi cereri de către persoane fizice și de alte persoane „clamând că este victimă de o încălcare de către una dintre Înaltele părți contractante a drepturilor prevăzute în Convenție sau a protocoalelor sale”. Pentru a pretinde că este victimă de o încălcare, o persoană trebuie să fie afectată direct de măsura impugnată (a se vedea, de exemplu, Buckley v. Regatul Unit , hotărârea din 25 septembrie 1996, Raportul hotărârilor și deciziilor 1996-IV , p. 128 §§ 56-59 și Cornwell v. Regatul Unit (dec.), cererea nr. 36578/97, 11 mai 1999, nedeclarată . În aceste cazuri, până când fiecare reclamant nu a solicitat în biroul său local de prestații pentru beneficiile văduvelor, sau și-a exprimat în mod clar intenția de a pretinde aceste prestații, nu a putut pretinde că este o victimă a discriminării, deoarece o femeie în aceeași poziție care nu a făcut nicio reclamație nu ar avea dreptul la beneficiile văduvelor în temeiul dreptului intern. Curtea remarcă că din 7 aprilie 1997, un termen de trei luni, începând cu data dreptului, a solicitat cererile pentru beneficiile văduvelor de către femei. O văduvă care nu solicită plata unei văduve (în prezent, în temeiul legii 1999, o plată pentru pierdere de viață) în termen de trei luni de la moartea soțului ei, pierde toate drepturile la această prestație. Alocația mamei văduvă și pensia de văduvă (și echivalenții acestora în temeiul legii din 1999) sunt beneficii continui care pot fi solicitate în orice moment, presupunând drepturi, dar o creanță făcută în afara termenului de trei luni nu poate fi retrasată până la data pierderii de vieți. Reclamantul în cererea nr. 9671/03 a formulat, pentru prima dată, o cerere de beneficii la data stabilită în coloana 5 a tabelului. El a formulat o cerere ulterioară la data indicată în coloana 6 („pretenția privind cererea”). Cu toate acestea, în ceea ce privește cererea sa inițială, agenția de beneficii a refuzat cererea la 23 Octombrie 2000, care, în ceea ce privește această afirmație, a fost decizia internă finală în sensul articolului 35 § 1 din Convenție. Această decizie a fost mai mult de șase luni înainte de data în care cererea a fost depusă Curții. În consecință, cererea, în ceea ce privește cererea inițială, a fost depusă prea târziu și trebuie respinsă, în conformitate cu art. 35 §§ 1 și 4 din Convenție (a se vedea Gardner și altele 3 v. Regatul Unit (dec.), nr. 12937/02, 30 aprilie 2002). Nu se poate spune că niciunul dintre cei trei solicitanți a fost afectat direct de discriminarea la care se plâng în timpul perioadei între moartea soțiilor lor, la datele prevăzute la coloana 4 a tabelului atașat și la datele la care au depus cererile relevante pentru beneficiile văduvelor, astfel cum se prevede la coloana 6 a tabelului. În consecință, pentru perioada dintre decesul soției lor și data la care au depus cererile relevante pentru beneficiile văduvelor, reclamanții nu pot pretinde că au fost victime de o încălcare a drepturilor acestora în temeiul Convenției și al Protocolului nr. 1, și că cererile, în măsura în care se referă la neautorizarea beneficiilor văduvelor în această perioadă, sunt manifeste nefondate și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. Curtea consideră că nu poate determina, pe baza dosarului, admisibilitatea restului cererii, și anume plângerile de discriminare pentru perioada după ce reclamantul a formulat o cerere relevantă (cum se prevede în coloana 6 a tabelului), și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul de procedură, să anunte guvernului contestat. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să suspende examinarea plângerilor reclamanților cu privire la cererile lor de beneficii de văduvă în ceea ce privește discriminarea pe care le-a suferit-o în cursul perioadei de după data la care au depus cererile relevante pentru beneficiile de văduvă, prezentate în coloana 6 a tabelului; declara restul cererilor inadmisibile. Matti Pellonpää Președintele grefierului ANEXĂ Cererea nr. 8931/03 și 2 altele PATTERSON și alții v. Regatul Unit 1. Cerere nr. 2. Numele reclamantului 3. Data introducerii 4. Data rambursării 5. Data cererii de beneficii inițiale (dacă este cazul) 6. Data cererii de plată 8931/03 PATTERSON, Henry 25/02/03 25/07/86 n/a 24/06/02 9671/03 BELLON, Luciano 11/03/03 29/01/98 10/00 12/02/02 23816/03 EBDON, Richard 22/07/03 08/09/74 n/a 06/03/02

FOURTH SECTION

PARTIAL DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Applications nos. 8931/03, 9671/03 and 23816/03

by Henry PATTERSON and two others

against the United Kingdom

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 23

September 2003 as a Chamber composed of:

Mr

M.

Pellonpää

,

President

,

Sir

Nicolas

Bratza

,

Mrs

V.

Strážnická

,

Mr

R.

Maruste

,

Mr

S.

Pavlovschi

,

Mr

L.

Garlicki

,

Mr

J.

Borrego Borrego,

judges

,

and Mr M.

O’Boyle

,

Section Registrar

,

Having regard to the above applications,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

A.

The circumstances of the case

See attached table.

B.

Relevant domestic law and practice

Under United Kingdom law, certain social security benefits are paid for out of the National Insurance Fund. By Section 1 of the 1992 Act, the funds required for paying such benefits, including widowed mother’s allowance and widow’s pension, are provided by means of contributions payable to the Secretary of State for Social Security by earners, employers and others, together with certain additions made to the Fund by Parliament.

Male and female earners are obliged to pay the same social security contributions in accordance with their status as employed earners or self-employed earners.

1.

Widow’s Payment

Under Section 36 of the 1992 Act, a woman who had been widowed was entitled to a widow’s payment if:

(i)

she was under pensionable age at the time when her husband died, or he was not then entitled to a Category A retirement pension;

(ii)

her husband satisfied certain specified social security contribution conditions set out in a Schedule to the 1992 Act.

2.

Widowed Mother’s Allowance

Under Section 37 of the 1992 Act, a woman who had been widowed (and who had not remarried) was entitled to a mother’s allowance on certain conditions, including:

(i)

her husband satisfied the contribution conditions set out in a Schedule to the Act; and

(ii)

she was entitled to receive child benefit in relation to a son or daughter of herself and her late husband.

3.

Widow’s Pension

Under Section 38 of the 1992 Act, a woman who had been widowed (and who had not remarried) was entitled to a widow’s pension if:

(i)

her husband satisfied the contribution conditions set out in a Schedule to the Act; and

(ii)

at the date of her husband’s death she was over the age of 45 but under the age of 65; or

(iii)

she ceased to be entitled to a widowed mother’s allowance at the time when she was over the age of 45 but under the age of 65.

4.

Time-limit for applications for benefits

As of 7 April 1997, regulation 19 of the Social Security (Claims and Payments) Regulations 1987 amended the previous time limit of 12 months so as to provide:

“(2)

The prescribed time for claiming the benefits specified in paragraph (3) is three months beginning on the day on which, apart from satisfying the condition of making a claim, the claimant is entitled to the benefit concerned.

(3)

The benefits to which paragraph (2) applies are– ...

(g)

widow’s benefit; ...”

The time-limits set out in the amended version of regulation 19 applied to all widows’ benefits claims made as of 7 April 1997, regardless of the date of bereavement.

In addition, section 1(2) of the Social Security Administration Act 1992 provides, in relation to claims for widow’s payment:

“Where under subsection (1) above a person is required to make a claim or to be treated as making a claim for a benefit in order to be entitled to it –

(a)

if the benefit is a widow’s payment, she shall not be entitled to it in respect of a death occurring more than 12 months before the date on which the claim is made or treated as made ... ”

5.

The Welfare Reform and Pensions Act 1999

The Welfare Reform and Pensions Act (“the 1999 Act”) introduced two new social security benefits, widowed parent’s allowance and bereavement allowance. The widowed parent’s allowance replaced the widowed mother’s allowance. The bereavement allowance replaced the widow’s pension, but is only payable for a maximum of fifty two weeks. Both are payable to men and women who meet the relevant qualifying conditions. The 1999 Act also introduced a new social security payment, called a bereavement payment, payable both to men and women in place of the widow’s payment.

The relevant parts of the 1999 Act entered into force on 9 April 2001 and allow any man whose wife dies before, on or after that date, or any woman whose husband dies on or after that date, to apply for widowed parent’s allowance. It also allows any man whose wife dies on or after that date to apply for bereavement payment or bereavement allowance in exactly the same way as a woman whose husband dies on or after that date.

The 1999 Act preserves the entitlements of women under the 1992 Act whose husbands died before 9 April 2001. They will thus continue to be entitled to the widow’s payment, widowed mother’s allowance and widow’s pension where the relevant qualifying conditions are met.

COMPLAINTS

The applicants complain that British social security legislation discriminates against them on grounds of sex, in breach of Article 14 of the Convention taken in conjunction with both Article 8 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1.

THE LAW

1.

The applicants complain that the lack of provision for widowers’ benefits under British social security legislation discriminates against them on grounds of sex. The applicants complain of a continuing violation from their wives’ deaths on the dates set out at column 4 of the table attached.

The applicants in applications nos. 8931/03 and 9671/03 invoke Article

14 of the Convention alone. The applicant in application no.

23816/03 invokes Article 14 in conjunction with Article 8 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1.

Article 14 of the Convention provides:

“The enjoyment of the rights and freedoms set forth in this Convention shall be secured without discrimination on any ground such as sex, race, colour, language, religion, political or other opinion, national or social origin, association with a national minority, property, birth or other status.”

Article 8 of the Convention provides (as relevant):

“1.

Everyone has the right to respect for his private and family life ...

2.

There shall be no interference by a public authority with the exercise of this right except such as is in accordance with the law and is necessary in a democratic society in the interests of ... the economic well-being of the country ...”

Article 1 of Protocol No. 1 provides:

“1.

Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law.

2.

The preceding provisions shall not, however, in any way impair the right of a State to enforce such laws as it deems necessary to control the use of property in accordance with the general interest or to secure the payment of taxes or other contributions or penalties.”

2.

The applicants claim that, had they been women and had their wives been men, they would have been aware of their entitlement to widows’ benefits in the event of their death. They claim that this entitlement would have included widow’s payment.

The Court recalls that under Article 34 of the Convention it may receive applications from individuals and others “claiming to be the victim of a violation by one of the High Contracting Parties of the rights set forth in the Convention or the protocols thereto”. In order to claim to be a victim of a violation, a person must be directly affected by the impugned measure (see, for example,

Buckley v. the United Kingdom

, judgment of 25 September 1996,

Reports of Judgments and Decisions

1996-IV, p. 128, §§ 56-59, and

Cornwell v. the United Kingdom

(dec.), application no. 36578/97, 11 May 1999, unreported).

In the present cases, until each applicant applied to his local benefits office for widows’ benefits, or made clear his intention to claim those benefits, he could not claim to be a victim of discrimination, since a woman in the same position who had made no claim would have had no entitlement to widows’ benefits under domestic law. The Court notes that since 7 April 1997, a three-month time-limit, commencing from the date of entitlement, has applied to claims for widows’ benefits by women. A widow who does not claim a widow’s payment (now, under the 1999 Act, a bereavement payment) within three months of her husband’s death, loses all entitlement to this benefit. Widowed mother’s allowance and widow’s pension (and their equivalents under the 1999 Act) are continuing benefits which can be claimed at any time, assuming entitlement, but a claim made outside the three-month time-limit cannot be back-dated to the date of bereavement.

3.

The applicant in application no. 9671/03 first made an application for benefits on the date set out in column 5 of the table. He made a subsequent claim on the date shown in column 6 (the ‘relevant claim’). However, as regards his initial claim, the benefits agency refused the application on 23

October 2000, which, in respect of that claim, was the final domestic decision within the meaning of Article 35 § 1 of the Convention. This decision was more than six months before the date on which the application was submitted to the Court. It follows that the application, so far as it relates to the initial claim, has been submitted too late and must be rejected, in accordance with Article 35 §§ 1 and 4 of the Convention (see

Gardner and 3 others v. the United Kingdom

(dec.), no. 12937/02, 30 April 2002).

4.

None of the three applicants can be said to have been directly affected by the discrimination of which they complain during the period between their wives’ deaths, on the dates set out at column 4 of the table attached, and the dates on which they lodged their relevant claims for widows’ benefits, as set out at column 6 of the table. It follows that for the period between their wives’ deaths and the dates on which they lodged their relevant claims for widows’ benefits these applicants cannot claim to have been victims of a violation of their rights under the Convention and Protocol No. 1, and that the applications, insofar as they relate to non-entitlement to widows’ benefits during this period, are manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention.

5.

The Court considers that it cannot, on the basis of the file, determine the admissibility of the remainder of each application, namely the complaints of discrimination for the period after the applicant made a relevant claim (as set out in column 6 of the table), and that it is therefore necessary, in accordance with Rule 54 § 3 (b) of the Rules of Court, to give notice of them to the respondent Government.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to adjourn

the examination of the applicants’ complaints concerning their claims for widows’ benefits relating to discrimination suffered by them during the period after the dates on which they lodged their relevant claims for widows’ benefits, set out in column 6 of the table;

Declares

the remainder of the applications inadmissible.

Michael

O’Boyle

Matti

Pellonpää

Registrar

President

ANNEX

Application no 8931/03 and 2 others

PATTERSON and Others v. the United Kingdom

8931/03

PATTERSON, Henry

25/02/03

25/07/86

n/a

24/06/02

9671/03

BELLON, Luciano

11/03/03

29/01/98

10/00

12/02/02

23816/03

EBDON, Richard

22/07/03

08/09/74

n/a

06/03/02