MURPHY and OTHERS v. THE UNITED KINGDOM

CUARTA DECIZIE PARȚIONALĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererilor nr. 28044/02 și alți 8 de către Thomas MURPHY și alții împotriva Regatului Unit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așezează la 4 noiembrie 2003 în calitate de Cameră compusă din: Președintele Pellonpäää Sir Nicolas Bratza dna Strážnická Maruste Pavlovschi Garlicki Borrego, judecători și dl M. O'Boyle Section Grefier Având în vedere cererile depuse mai sus în diferite date între 1 martie 2001 și 15 iulie 2003, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Circumstanțele cazurilor A se vedea tabelul atașat. Legea și practicile interne relevante În temeiul legislației Regatului Unit, anumite prestații de securitate socială sunt plătite din Fondul Național de Asigurări. În secțiunea 1 din Legea din 1992, fondurile necesare pentru a plăti astfel de prestații, inclusiv alocarea mamei văduvă și pensia văduvă, sunt furnizate prin intermediul contribuțiilor plătibile secretarului de stat pentru securitate socială de către câștigătorii, angajatori și alții, împreună cu anumite adăugari făcute la Fond de Parlament. Bărbații și femeile care câștigă sunt obligați să plătească aceleași contribuții de securitate socială în funcție de statutul lor de salariați sau de salariați independenți. Plata de văduvă în temeiul art. 36 din Legea 1992, o femeie văduvă avea dreptul la plata unei văduve în cazul în care: (i) a fost sub vârsta de pensie la momentul în care soțul ei a murit sau el nu a avut dreptul la o pensie de pensie de categorie A; (ii) soțul ei a îndeplinit anumite condiții specifice de contribuție de securitate socială prevăzute într-un program al Legii 1992. În temeiul articolului 37 din Legea din 1992, o femeie care a fost văduvă (și care nu s-a recăsătorit) a avut dreptul la o alocație a mamei în anumite condiții, inclusiv: (i) soțul său a îndeplinit condițiile de contribuție prevăzute într-un program al Legii; și (ii) a avut dreptul de a primi beneficii pentru copii în raport cu un fiu sau fiica ei însuși și soțul său îndepărtat. Pensiune de văduvă În temeiul articolului 38 din Legea din 1992, o femeie care a fost văduvă (și care nu s-a recăsătorit) a avut dreptul la pensia unei văduve în cazul în care: (i) soțul său a îndeplinit condițiile de contribuție prevăzute într-un program al Legii; și (ii) la data morții soțului ei a avut peste 45 de ani, dar sub 65 de ani; sau (iii) ea a încetat să aibă dreptul la o alocație a mamei văduvă la momentul în care avea peste 45 de ani, dar sub 65 de ani. Termenul pentru cererile de beneficii La 7 aprilie 1997, Regulamentul nr. 19 al Regulamentelor privind securitatea socială (Claims and Payments) 1987 a modificat termenul precedent de 12 luni, astfel încât să prevadă: „(2) Timpul prescris pentru a solicita prestațiile menționate la alineatul (3) este de trei luni începând în ziua în care, în afară de a satisface condițiile depunerii unei cereri, reclamantul are dreptul la prestația în cauză.” (3) Beneficiile la care se aplică alineatul (2) sunt – ... (g) beneficiul văduvului; ...” Termenele stabilite în versiunea modificată a Regulamentului 19 se aplică tuturor cererilor de beneficii ale văduvelor făcute la 7 aprilie 1997, indiferent de data pierderii. În plus, art. 1 alineatul (2) din Legea de administrare a securității sociale din 1992 prevede, în ceea ce privește cererile de plată a văduvei: „În cazul în care, în conformitate cu subsecțiunea (1) de mai sus, o persoană este obligată să facă o cerere sau să fie tratată ca fiind o cerere pentru o prestație pentru a avea dreptul la aceasta – (a) în cazul în care beneficiul este plata unei văduve, ea nu are dreptul la aceasta în ceea ce privește un deces care are loc mai mult de 12 luni înainte de data la care cererea este efectuată sau tratată ca fiind formulată ...” Legea Reforma de Protecție Socială și Pensiuni („Legea 1999”) a introdus două noi prestații de securitate socială, alocația părintelui văduv și alocația de viață. Alocația părintelui văduv a înlocuit alocația mamei văduvă. Alocația de viață a înlocuit pensia văduvă, dar este plătită numai pentru un maxim de cincizeci de săptămâni. Amândoi sunt plătiți bărbaților și femeilor care îndeplinesc condițiile de calificare relevante. Legea din 1999 a introdus, de asemenea, o nouă plată a securității sociale, numită o plată a vieții, plătită atât bărbaților, cât și femeilor în locul plății văduvei. Părțile relevante ale Legii din 1999 au intrat în vigoare la 9 aprilie 2001 și permit oricărui bărbat al cărui soție moare înainte, la sau după această dată, sau oricărei femei ale căror soț moare la sau după aceea, să solicite alocația părintelui văduv. De asemenea, aceasta permite oricărui bărbat al cărui soție moare la sau după data respectivă să solicite plata plății pentru pierderi de vieți sau alocații pentru pierderi de vieți în exact același mod ca o femeie al cărei soț moare la data respectivă sau după aceea. Legea din 1999 păstrează drepturile femeilor în temeiul Legii din 1992 ale căror soți au murit înainte de 9 aprilie 2001. Astfel, acestea vor continua să aibă dreptul la plata văduvă, la alocația mamei văduvă și la pensia văduvă în cazul în care sunt îndeplinite condițiile relevante de calificare. Reclamanții se plâng că legislația britanică de securitate socială le discrimină pentru motive de sex, în încălcarea articolului 14 din Convenție, luată în conjuncție atât cu art. 8 din Convenție, cât și cu art. 1 din Protocolul nr. 1. Reclamanții se plâng că lipsa de dispoziții privind prestațiile pentru văduvi în temeiul legislației britanice de securitate socială le discrimină pentru motive de sex. Reclamanții se plâng de o încălcare continuă a decesului soțiilor lor la datele stabilite la coloana 4 a tabelului atașat. Reclamanții invocă art. 14 din Convenție coroborat cu art. 8 și art. 1 din Protocolul nr. 1. art. 14 din Convenție prevede: „Drumarea drepturilor și libertăților prevăzute în prezenta convenție este asigurată fără discriminare pe niciun motiv, cum ar fi sexul, rasa, culoarea, limba, religia, opinia politică sau de altă natură, originea națională sau socială, asocierea cu o minoritate națională, proprietatea, nașterea sau alt statut.” art. 8 din convenție prevede (după caz): „1. Toată lumea are dreptul la respectarea vieții sale private și familiale ... Nu va exista nici o interferență de către o autoritate publică în exercitarea acestui drept, cu excepția celor care sunt în conformitate cu legea și sunt necesare într-o societate democratică în interesul ... bunăstarea economică a țării ...” art. 1 din Protocolul nr. 1 prevede: „1. Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesele sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” Reclamanții susțin că, dacă ar fi fost femei și dacă soțiile lor ar fi fost bărbați, ar fi fost conștienți de dreptul lor la beneficiile văduvelor în cazul morții lor. Ei susțin că acest drept ar fi inclus plata văduvei. Curtea reamintește că, în conformitate cu art. 34 din Convenție, aceasta poate primi cereri de către persoane fizice și de alte persoane „clamând că este victimă de o încălcare de către una dintre Înaltele părți contractante a drepturilor prevăzute în Convenție sau a protocoalelor sale”. Pentru a pretinde că este victimă de o încălcare, o persoană trebuie să fie afectată direct de măsura impugnată (a se vedea, de exemplu, Buckley v. Regatul Unit , hotărârea din 25 septembrie 1996, Raportul hotărârilor și deciziilor 1996-IV , p. 128 §§ 56-59 și Cornwell v. Regatul Unit (dec.), cererea nr. 36578/97, 11 mai 1999, nedeclarată . În aceste cazuri, până când fiecare reclamant nu a solicitat în biroul său local de prestații pentru beneficiile văduvelor, sau și-a exprimat în mod clar intenția de a solicita aceste prestații, nu a putut pretinde că este o victimă a discriminării, deoarece o femeie în aceeași poziție care nu a făcut nicio reclamație nu ar avea dreptul la beneficiile văduvelor în temeiul dreptului intern. Curtea remarcă că din 7 aprilie 1997, un termen de trei luni, începând de la data dreptului, a solicitat cererile pentru beneficiile văduvelor de către femei. O văduvă care nu pretinde plata unei văduve (în prezent, în temeiul Legii 1999, o plată pentru pierdere de viață) în termen de trei luni de la moartea soțului ei, pierde toate drepturile la acest beneficiu. Alocația mamei văduvă și pensia de văduvă (și echivalenții acestora în temeiul legii 1999) sunt beneficii continui care pot fi solicitate în orice moment, presupunând drepturi, dar o cerere făcută în afara termenului de trei luni nu poate fi retrasată până la data pierderii îndepărtării. 42709/02, după cum se poate vedea din tabel, a solicitat beneficiile văduvelor în termenul relevant de la moartea soției sale. Prin urmare, acest reclamant poate pretinde că este o victimă a discriminării de la data pierderii, deoarece o femeie într-o poziție comparabilă ar fi putut solicita plata unei văduve și ar fi primit cererea ei pentru celelalte beneficii înapoiate. Curtea constată că apar chestiuni care merită comunicarea guvernului contestat în temeiul articolului 54 § 3 litera (b) din Regulamentul Curții. Prin urmare, aceasta suspendă această cerere în întregime. 28095/02, 28096/02, 42705/02 și 23244/03 au făcut anchete cu biroul de prestații relevante sau au făcut cereri de beneficii pentru văduvele în perioada decesului soțiilor lor, astfel cum se prevede la coloana 5 a tabelului („reclamația inițială”). Cu toate acestea, în ceea ce privește cererile lor inițiale, reclamanții au fost avertizați în fiecare caz că nu au existat beneficii pentru văduvi echivalenți cu cele disponibile pentru văduvă. În fiecare caz, nu a fost luată nici o acțiune suplimentară de către reclamant în acel moment, iar consiliul dat a fost decizia internă finală în sensul articolului 35 § 1 din convenție. În fiecare caz, această decizie a fost cu claritate cu peste șase luni înainte de data în care cererea a fost depusă Curtea. Rezulta că cererile, în măsura în care acestea au avut legătură cu aceste cereri inițiale, au fost depuse prea târziu și trebuie respinse, în conformitate cu art. 35 § 4 din Convenție (a se vedea Gardner și altele 3 împotriva Regatului Unit (dec.), nr. 12937/02, 30 aprilie 2002). Nu se poate spune că niciunul dintre reclamanții (salvează reclamantul în cererea nr. 42709/02) a fost afectat direct de discriminarea la care se plâng în timpul perioadei între decesul soțiilor lor, la datele stabilite la coloana 4 a tabelului atașat, și datele la care au depus cererile relevante pentru beneficiile văduvelor, astfel cum se prevede la coloana 6 a tabelului. În consecință, pentru perioada dintre decesul soției lor și data la care au depus cererile relevante pentru beneficiile văduvelor, reclamanții nu pot pretinde că au fost victime de o încălcare a drepturilor acestora în temeiul Convenției și al Primului Protocol și că cererile, în măsura în care acestea se referă la neînțelegerea beneficiilor văduvelor în această perioadă, sunt incompatibile ratione personae cu dispozițiile Convenției și trebuie declarat inadmisibil în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. Curtea consideră că nu poate determina, pe baza dosarului, admisibilitatea restului cererii, și anume plângerile de discriminare pentru perioada după ce reclamantul a formulat o cerere relevantă (cum se prevede în coloana șase a tabelului), și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul de procedură, să anunte guvernului contestat. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate în ceea ce privește cererea nr. 42709/02, în care reclamantul se plânge de discriminare în ceea ce privește beneficiile văduvelor și a formulat o cerere de beneficii în termenul aplicabil, de a suspenda examinarea plângerilor sale în întregime; decide în ceea ce privește cererile rămase, de a suspenda Examinarea plângerilor reclamanților în legătură cu cererile lor pentru beneficiile văduvei în ceea ce privește discriminarea suferită de acestea în cursul perioadei de după data la care au depus cererile lor relevante pentru beneficiile văduvei, prevăzute în coloana 6 a tabelului; Declarați restul cererilor inadmisibile. Cererea nr. 28044/02 și 8 altele MURPHY și alții v. Regatul Unit 1. Cerere nr. 2. Denumirea reclamantului 3. Data de introducere 4. Data rambursării 5. Data cererii de beneficii inițiale (dacă este cazul) 6. Data cererii de credit 28044/02 Thomas MURPHY 01/03/01 01/02/96 n/a 20/09/00 28093/02 Gerald TOWNLEY 01/03/01 05/02/91 n/a 22/09/00 28095/02 Dennis TWOWMEY 01/03/01 10/12/99 02/00 02/10/00 28096/02 William TYMAN 01/03/01 25/12/89 1989 13/09/00 42697/02 Norman MAUDSLEY 18/03/02 06/08/00 n/a 30/07/01 42705/02 Peter STAFFORD 18/03/02 12/05/96 1996 și 10/97 02/08/01 4270/02 John TURNER 18/03/02 03/02/01 n/a 01/05/01 42715/02 Anthony PEAL 08/08/01 24/01/00 n/a 06/01 23244/03 Neil INGRAM 15/07/03 26/08/80 1980 și 1990 09/02 1980

FOURTH SECTION

PARTIAL DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Applications no. 28044/02 and 8 others

by Thomas MURPHY and others

against the United Kingdom

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 4

November 2003 as a Chamber composed of:

Mr

M.

Pellonpää

,

President

,

Sir

Nicolas

Bratza

,

Mrs

V.

Strážnická

,

Mr

R.

Maruste

,

Mr

S.

Pavlovschi

,

Mr

L.

Garlicki

,

Mr

J.

Borrego Borrego,

judges

,

and Mr M.

O'Boyle

,

Section Registrar

,

Having regard to the above applications lodged on various dates between 1 March 2001 and 15 July 2003,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

A.

The circumstances of the cases

See attached table.

B.

Relevant domestic law and practice

Under United Kingdom law, certain social security benefits are paid for out of the National Insurance Fund. By Section 1 of the 1992 Act, the funds required for paying such benefits, including widowed mother's allowance and widow's pension, are provided by means of contributions payable to the Secretary of State for Social Security by earners, employers and others, together with certain additions made to the Fund by Parliament.

Male and female earners are obliged to pay the same social security contributions in accordance with their status as employed earners or self-employed earners.

1.

Widow's Payment

Under Section 36 of the 1992 Act, a woman who had been widowed was entitled to a widow's payment if:

(i)

she was under pensionable age at the time when her husband died, or he was not then entitled to a Category A retirement pension;

(ii)

her husband satisfied certain specified social security contribution conditions set out in a Schedule to the 1992 Act.

2.

Widowed Mother's Allowance

Under Section 37 of the 1992 Act, a woman who had been widowed (and who had not remarried) was entitled to a mother's allowance on certain conditions, including:

(i)

her husband satisfied the contribution conditions set out in a Schedule to the Act; and

(ii)

she was entitled to receive child benefit in relation to a son or daughter of herself and her late husband.

3.

Widow's Pension

Under Section 38 of the 1992 Act, a woman who had been widowed (and who had not remarried) was entitled to a widow's pension if:

(i)

her husband satisfied the contribution conditions set out in a Schedule to the Act; and

(ii)

at the date of her husband's death she was over the age of 45 but under the age of 65; or

(iii)

she ceased to be entitled to a widowed mother's allowance at the time when she was over the age of 45 but under the age of 65.

4.

Time-limit for applications for benefits

As of 7 April 1997, regulation 19 of the Social Security (Claims and Payments) Regulations 1987 amended the previous time limit of 12 months so as to provide:

“(2)

The prescribed time for claiming the benefits specified in paragraph (3) is three months beginning on the day on which, apart from satisfying the condition of making a claim, the claimant is entitled to the benefit concerned.”

(3)

The benefits to which paragraph (2) applies are– ...

(g)

widow's benefit; ...”

The time-limits set out in the amended version of regulation 19 applied to all widows' benefits claims made as of 7 April 1997, regardless of the date of bereavement.

In addition, section 1(2) of the Social Security Administration Act 1992 provides, in relation to claims for widow's payment:

“Where under subsection (1) above a person is required to make a claim or to be treated as making a claim for a benefit in order to be entitled to it –

(a)

if the benefit is a widow's payment, she shall not be entitled to it in respect of a death occurring more than 12 months before the date on which the claim is made or treated as made ... ”

5.

The Welfare Reform and Pensions Act 1999

The Welfare Reform and Pensions Act (“the 1999 Act”) introduced two new social security benefits, widowed parent's allowance and bereavement allowance. The widowed parent's allowance replaced the widowed mother's allowance. The bereavement allowance replaced the widow's pension, but is only payable for a maximum of fifty two weeks. Both are payable to men and women who meet the relevant qualifying conditions. The 1999 Act also introduced a new social security payment, called a bereavement payment, payable both to men and women in place of the widow's payment.

The relevant parts of the 1999 Act entered into force on 9 April 2001 and allow any man whose wife dies before, on or after that date, or any woman whose husband dies on or after that date, to apply for widowed parent's allowance. It also allows any man whose wife dies on or after that date to apply for bereavement payment or bereavement allowance in exactly the same way as a woman whose husband dies on or after that date.

The 1999 Act preserves the entitlements of women under the 1992 Act whose husbands died before 9 April 2001. They will thus continue to be entitled to the widow's payment, widowed mother's allowance and widow's pension where the relevant qualifying conditions are met.

COMPLAINTS

The applicants complain that British social security legislation discriminates against them on grounds of sex, in breach of Article 14 of the Convention taken in conjunction with both Article 8 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1.

THE LAW

1.

The applicants complain that the lack of provision for widowers' benefits under British social security legislation discriminates against them on grounds of sex. The applicants complain of a continuing violation from their wives' deaths on the dates set out at column 4 of the table attached.

The applicants invoke Article 14 of the Convention in conjunction with Article 8 and Article 1 of Protocol No. 1.

Article 14 of the Convention provides:

“The enjoyment of the rights and freedoms set forth in this Convention shall be secured without discrimination on any ground such as sex, race, colour, language, religion, political or other opinion, national or social origin, association with a national minority, property, birth or other status.”

Article 8 of the Convention provides (as relevant):

“1.

Everyone has the right to respect for his private and family life ...

2.

There shall be no interference by a public authority with the exercise of this right except such as is in accordance with the law and is necessary in a democratic society in the interests of ... the economic well-being of the country ...”

Article 1 of Protocol No. 1 provides:

“1.

Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law.

2.

The preceding provisions shall not, however, in any way impair the right of a State to enforce such laws as it deems necessary to control the use of property in accordance with the general interest or to secure the payment of taxes or other contributions or penalties.”

2.

The applicants claim that, had they been women and had their wives been men, they would have been aware of their entitlement to widows' benefits in the event of their death. They claim that this entitlement would have included widow's payment.

The Court recalls that under Article 34 of the Convention it may receive applications from individuals and others “claiming to be the victim of a violation by one of the High Contracting Parties of the rights set forth in the Convention or the protocols thereto”. In order to claim to be a victim of a violation, a person must be directly affected by the impugned measure (see, for example,

Buckley v. the United Kingdom

, judgment of 25 September 1996,

Reports of Judgments and Decisions

1996-IV, p. 128, §§ 56-59, and

Cornwell v. the United Kingdom

(dec.), application no. 36578/97, 11 May 1999, unreported).

In the present cases, until each applicant applied to his local benefits office for widows' benefits, or made clear his intention to claim those benefits, he could not claim to be a victim of discrimination, since a woman in the same position who had made no claim would have had no entitlement to widows' benefits under domestic law. The Court notes that since 7 April 1997, a three-month time-limit, commencing from the date of entitlement, has applied to claims for widows' benefits by women. A widow who does not claim a widow's payment (now, under the 1999 Act, a bereavement payment) within three months of her husband's death, loses all entitlement to this benefit. Widowed mother's allowance and widow's pension (and their equivalents under the 1999 Act) are continuing benefits which can be claimed at any time, assuming entitlement, but a claim made outside the three-month time-limit cannot be back-dated to the date of bereavement.

3.

The applicant in application no. 42709/02, as can be seen from the table, applied for widows' benefits within the relevant time-limit from his wife's death. This applicant can, therefore, claim to be a victim of discrimination from the date of bereavement, since a woman in a comparable position would have been able to claim a widow's payment and have her claim for the other benefits back-dated. The Court finds that issues arise meriting communication to the respondent Government pursuant to Rule 54 § 3 (b) of the Rules of Court. It therefore adjourns this application in its entirety.

4.

The applicants in applications nos. 28095/02, 28096/02, 42705/02 and 23244/03 made enquiries with the relevant benefits office or made claims for widows' benefits around the time of their wives' deaths, as set out at column 5 of the table ('the initial claim'). They made subsequent claims for benefit on the date shown in column 6 (the 'relevant claim'). However, as regards their initial claims, the applicants were in each case advised that there were no benefits for widowers equivalent to those available for widows. In each case no further action was taken by the applicant at that time and the advice given was the final domestic decision within the meaning of Article 35 § 1 of the Convention. In each case this decision was clearly more than six months before the date on which the application was submitted to the Court. It follows that the applications, so far as they relate to these initial claims, have been submitted too late and must be rejected, in accordance with Article 35 § 4 of the Convention (see

Gardner and 3 others v. the United Kingdom

(dec.), no. 12937/02, 30 April 2002).

5.

None of the applicants (save the applicant in application no.

42709/02) can be said to have been directly affected by the discrimination of which they complain during the period between their wives' deaths, on the dates set out at column 4 of the table attached, and the dates on which they lodged their relevant claims for widows' benefits, as set out at column 6 of the table. It follows that for the period between their wives' deaths and the dates on which they lodged their relevant claims for widows' benefits these applicants cannot claim to have been victims of a violation of their rights under the Convention and First Protocol, and that the applications, insofar as they relate to non-entitlement to widows' benefits during this period, are incompatible

ratione personae

with the provisions of the Convention and must be declared inadmissible in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention.

6.

The Court considers that it cannot, on the basis of the file, determine the admissibility of the remainder of each application, namely the complaints of discrimination for the period after the applicant made a relevant claim (as set out in column six of the table), and that it is therefore necessary, in accordance with Rule 54 § 3 (b) of the Rules of Court, to give notice of them to the respondent Government.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

in respect of application no. 42709/02, where the applicant complains about discrimination in relation to widows' benefits and made a claim for benefits within the applicable time-limit, to

adjourn

the examination of his complaints in their entirety;

Decides

in respect of the remaining applications, to adjourn

the examination of the applicants' complaints in connection with their claims for widows' benefits relating to discrimination suffered by them during the period after the dates on which they lodged their relevant claims for widows' benefits, set out in column 6 of the table;

Declares

the remainder of the applications inadmissible.

Michael

O'Boyle

Matti

Pellonpää

Registrar

President

ANNEX

Application no. 28044/02 and 8 others

MURPHY and Others v. the United Kingdom

28044/02

Thomas MURPHY

01/03/01

01/02/96

n/a

20/09/00

28093/02

Gerald TOWNLEY

01/03/01

05/02/91

n/a

22/09/00

28095/02

Dennis TWOMEY

01/03/01

10/12/99

02/00

02/10/00

28096/02

William TYMAN

01/03/01

25/12/89

1989

13/09/00

42697/02

Norman MAUDSLEY

18/03/02

06/08/00

n/a

30/07/01

42705/02

Peter STAFFORD

18/03/02

12/05/96

1996 and 10/97

02/08/01

42709/02

John TURNER

18/03/02

03/02/01

n/a

01/05/01

42715/02

Anthony PEAL

08/08/01

24/01/00

n/a

06/01

23244/03

Neil INGRAM

15/07/03

26/08/80

1980 and 1990

09/02