HILL AND 12 OTHERS v. THE UNITED KINGDOM

HILL AND 12 OTHERS v. THE UNITED KINGDOM (CtEDO, 2003)

CUARTA DECIZIE PARȚIONALĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 28006/02 și alte 12 cereri de către Ian Hill și alții împotriva Regatului Unit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 6 mai 2003 în calitate de ședință compusă de Președinte Pellonpää Sir Nicolas Bratza dna Strážnická Maruste Pavlovschi Garlicki Borrego, judecători și dl M. O’BOYLE, Secțiunea Grefier Având în vedere cererile de mai sus, având în vedere deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Circumstanțele cazului A se vedea tabelul atașat. Legea și practicile interne relevante În temeiul legislației Regatului Unit, anumite prestații de securitate socială sunt plătite din Fondul Național de Asigurări. În momentul material, prin secțiunea 1 din Legea din 1992, fondurile necesare pentru a plăti astfel de prestații, inclusiv plata văduvei, alocarea mamei văduvă și pensia văduvă, trebuiau să fie furnizate prin intermediul contribuțiilor plătibile secretarului de stat pentru securitate socială de către câștigătorii, angajatorii și alții, împreună cu anumite adăugari făcute la Fond de către Parlament. Bărbații și femeile câștigătorii au fost (și sunt) obligați să plătească aceleași contribuții de securitate socială în conformitate cu statutul lor de salariați sau de salariați independenți. Plata adunătorilor în temeiul art. 36 din Legea 1992, o femeie văduvă avea dreptul la plata unei văduve (la timpul material o plată forfetară de 1000 de lire sterline (GBP) dacă: (i) a fost sub vârsta de pensie la momentul în care soțul ei a murit sau el nu a avut dreptul la o pensie de pensie de categorie A; (ii) soțul ei a îndeplinit anumite condiții specifice de contribuție de securitate socială prevăzute într-un program al Legii 1992. În temeiul articolului 37 din Legea din 1992, în măsura în care este relevantă, o femeie care a fost văduvă (și care nu s-a recăsătorit) a avut dreptul la alocarea mamei în anumite condiții, următoarele fiind condițiile relevante pentru situația prezentului caz: (i) soțul său a îndeplinit condițiile de contribuție prevăzute într-o schemă a Actului; și (ii) ea a avut dreptul să beneficieze de un copil în legătură cu un fiu sau fiica ei însuși și cu soțul său îndepărtat. Alocația mamei văduvăzi a fost de aproximativ 62,45 GBP pe săptămână, cu un supliment de 9,90 GBP pe săptămână în ceea ce privește copilul mai mare eligibil, și un supliment de 11,20 GBP pe săptămână în ceea ce privește alți copii. Pensiunea văduvă În temeiul articolului 38 din Legea din 1992, o femeie care a fost văduvă (și care nu s-a recăsătorit) a avut dreptul la pensia unei văduve în cazul în care: (i) soțul său a îndeplinit condițiile de contribuție prevăzute într-un program al Legii; și (ii) la data morții soțului ei a avut peste 45 de ani, dar sub 65 de ani; sau (iii) ea a încetat să aibă dreptul la alocarea unei mame văduvă în momentul în care avea peste 45 de ani, dar sub 65 de ani. Pentru perioada până la 7 aprilie 1997, termenele pentru a solicita plata văduvă și alocația mamei văduvă au fost stabilite în Regulamentele privind securitatea socială (Claims and Payments) 1987 („Regulamentele din 1987”), dintre care art. 19 prevedea: „(6) Timpul stabilit pentru a solicita prestații care nu sunt specificate în coloana 1 a anexei 4 este – ... (b) Douăsprezece luni în cazul beneficiului ... (7) Perioadele de șase și douăsprezece luni prevăzute de alineatul (6) sunt calculate de la oricare zi în care, în afară de a satisface condiția de a face o cerere, reclamantul are dreptul la beneficiul în cauză.” Începând cu 7 aprilie 1997, Regulamentul 19 a fost modificat astfel încât să citească: „(2) Timpul prescris pentru a solicita prestațiile menționate la alineatul (3) este de trei luni începând în ziua în care, în afară de a satisface condițiile depunerii unei cereri, reclamantul are dreptul la prestația în cauză.” (3) Beneficiile la care se aplică alineatul (2) sunt – ... (g) beneficiul văduvului; ...” Termenele stabilite în versiunea modificată a Regulamentului 19 se aplică tuturor cererilor de beneficii ale văduvelor făcute la 7 aprilie 1987, indiferent de data pierderii. În plus, art. 1 alineatul (2) din Legea de administrare a securității sociale din 1992 prevede, în ceea ce privește cererile de plată a văduvei: „În cazul în care, în conformitate cu subsecțiunea (1) de mai sus, o persoană este obligată să facă o cerere sau să fie tratată ca fiind o cerere pentru o prestație pentru a avea dreptul la aceasta – (a) în cazul în care beneficiul este plata unei văduve, ea nu are dreptul la aceasta în ceea ce privește un deces care are loc mai mult de 12 luni înainte de data la care cererea este efectuată sau tratată ca fiind efectuată ...“ Secțiunea 262 alineatul (1) din Legea din 1988 privind impozitele asupra veniturilor și societății: „În cazul în care un bărbat căsătorit al cărui soție locuiește cu el moare, văduva sa are dreptul – (a) pentru anul de evaluare în care se produce decesul, la o reducere a impozitului pe venit calculată prin referință la o sumă egală cu suma prevăzută la secțiunea 257A alineatul (1) pentru anul respectiv, și (b) (cu excepția cazului în care ea se căsătorește din nou înainte de începerea acestuia) pentru următorul an de evaluare, la o reducere a impozitului pe venit calculată prin referință la o sumă egală cu suma specificată la art. 257A alineatul (1) pentru anul respectiv.” Legea Reforma de Protecție Socială și Pensiuni („Legea din 1999”) a introdus două noi prestații de securitate socială, alocarea părintelui văduvizat și a alocarea de depășire. Alocarea părintelui văduvizat a înlocuit alocația mamei văduvă. Amândoi sunt plătite bărbaților și femeilor care îndeplinesc condițiile relevante de calificare. De asemenea, Legea din 1999 a introdus o nouă plată de securitate socială, numită o plată de livrare, plătită atât bărbaților cât și femeilor în locul plății văduvei. Partea relevantă a Legii din 1999 a intrat în vigoare la 9 aprilie 2001 și permite oricărui bărbat al cărui soție moare înainte, la sau după aceea, sau orice femeie a căror soț moare la data respectivă sau după aceea, să solicite în cazul livrarii de livrare a părintelor văduvi. De asemenea, permite oricărui bărbat al cărui soție moare la sau după data respectivă să solicite plată pentru livrare sau livrare în același mod ca o femeie al cărei soț moare la sau după acea dată. Legea din 1999 păstrează drepturile femeilor în temeiul Legii din 1992 ale căror soți au murit înainte de 9 aprilie 2001. Astfel, acestea vor continua să aibă dreptul la plată a văduvei, la alocarea mamei văduvă și la pensia de văduvă în cazul în care sunt îndeplinite condițiile relevante de calificare. COMPLAINTĂ Reclamanții (cu excepția reclamantului în cerere nr. 43390/02) se plâng că legislația britanică de securitate socială le discrimină pentru motive de sex, în încălcarea articolului 14 din Convenție, luată împreună cu art. 8 din Convenție și cu art. 1 din Protocolul nr. 43390/02, reclamantul în cererea nr. 43390/02 depune aceeași plângere în ceea ce privește legislația fiscală britanică. 36229/02, 38347/02, 42412/02, 2368/03 și 3003/03 se plâng, de asemenea, de discriminare în numele soțiilor îndepărtate. Reclamanții în cererile nr. 43390/02 și 3003/03 invocă, de asemenea, art. 13 din Convenție. Reclamanții se plâng că lipsa de dispoziții privind prestațiile pentru văduvi în temeiul legislației britanice de securitate socială le discrimină din motive de sex, cu excepția reclamantului în cererea nr. 43390/02, care face aceeași plângere, dar în ceea ce privește lipsa de dispoziție privind autorizația fiscală pentru bărbați în temeiul legislației fiscale britanice. Toți reclamanții se plâng de încălcarea continuă a deceselor soțiilor lor la datele stabilite la coloana 4 a tabelului atașat. Toți reclamanții invocă art. 14 din Convenție coroborat cu art. 8 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1. Reclamanții în cererile nr. 36229/02, 38347/02, 42412/02, 2368/03 și 3003/03 se plâng, de asemenea, de discriminare împotriva soțiilor lor îndepărtate în ceea ce privește refuzul de a plăti prestații reclamanților. 43390/02 și 3003/03 se plâng, de asemenea, că au fost negate un remediu eficace, în contravenție cu art. 13. art. 14 din Convenție prevede: „Drumarea drepturilor și libertăților prevăzute în prezenta convenție este asigurată fără discriminare pe niciun motiv, cum ar fi sexul, rasa, culoarea, limba, religia, opinia politică sau de altă natură, originea națională sau socială, asocierea cu o minoritate națională, proprietatea, nașterea sau alt statut.” art. 8 din convenție prevede (după caz): „1. Toată lumea are dreptul la respectarea vieții sale private și familiale ... Nu va exista nici o interferență de către o autoritate publică în exercitarea acestui drept, cu excepția celor care sunt în conformitate cu legea și sunt necesare într-o societate democratică în interesul ... bunăstarea economică a țării ...” art. 1 din Protocolul nr. 1 prevede: „1. Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesele sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau sancțiuni.” art. 13 din convenție prevede: „Toată persoana a căror drepturi și libertăți, astfel cum sunt prevăzute în [] Convenție, sunt încălcate, are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoane care acționează în calitate oficială.” Reclamanții susțin că, dacă ar fi fost femei și dacă soțiile lor ar fi fost bărbați, ar fi fost conștienți de dreptul lor la beneficiile văduvelor (sau alocații fiscale) în cazul morții lor. Ei susțin că acest drept ar fi inclus plata văduvei. Curtea reamintește că, în conformitate cu art. 34 din Convenție, aceasta poate primi cereri de către persoane fizice și de alte persoane „clamând că este victimă de o încălcare de către una dintre Înaltele părți contractante a drepturilor prevăzute în Convenție sau a protocoalelor sale”. Pentru a pretinde că este victimă de o încălcare, o persoană trebuie să fie afectată direct de măsura impugnată (a se vedea, de exemplu, Buckley v. Regatul Unit , hotărârea din 25 septembrie 1996, Raportul hotărârilor și deciziilor 1996-IV , p. 128 §§ 56-59 și Cornwell v. Regatul Unit (dec.), cererea nr. 36578/97, 11 mai 1999, nedeclarată . În aceste cazuri, până când fiecare solicitant nu a solicitat în biroul său local de prestații pentru beneficiile văduvelor, sau în Revenuul Intern pentru alocarea impozitului la lichidare, sau și-a exprimat în mod clar intenția de a solicita aceste prestații, nu a putut pretinde că este o victimă a discriminării, deoarece o femeie în aceeași poziție care nu a formulat nicio reclamație nu ar fi avut dreptul la beneficiile văduvelor sau a indemnității fiscale în temeiul legislației interne. Curtea remarcă că din 7 aprilie 1997, un termen de trei luni, începând de la data dreptului, a solicitat cererile pentru beneficiile văduvelor de către femei. O văduvă care nu pretinde plata unei văduve (în prezent, în temeiul Legii 1999, o plată de livrare) în termen de trei luni de la moartea soțului ei, pierde toate drepturile la acest beneficiu. Alocarea mamei văduvă și Pensiunea Veduvii (și echivalenții acestora în temeiul Legii 1999) sunt beneficii continui care pot fi reclamate în orice moment, presupunând drepturi, dar o reclamație făcută în afara termenului de trei luni nu poate fi retrasă până la data pierderii. Înainte de 7 aprilie 1997, termenul a fost de 12 luni. Reclamantul în cerere nr. 42712/02, după cum se poate vedea din tabel, a solicitat beneficiile văduvelor în termenul relevant de la moartea soției sale. Prin urmare, acest solicitant poate pretinde că este o victimă a discriminării de la data pierderii, deoarece o femeie într-o poziție comparabilă ar fi putut solicita plata unei văduve și ar fi primit reclamația pentru celelalte beneficii retrasate. Curtea constată că apar probleme care merită comunicarea Guvernului contestat în conformitate cu art. 54 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul de procedură. Prin urmare, aceasta suspendă această cerere. Reclamantul în cererea nr. 43390/02 se plânge de discriminare în ceea ce privește decizia de refuzare a lichidului de impozitare. Curtea constată că se impune chestiuni care merită comunicarea guvernului contestat în temeiul articolului 54 § 3 litera (b) din Regulamentul Curții. Prin urmare, aceasta suspendă această cerere. 2806/02, 28061/02, 3249/03, 3243/03 și 3233/03 au efectuat anchete cu biroul de prestații relevant în jurul decesului soțiilor lor, aparent în termenul de timp relevant. În cazul în care data prezentei anchete (denumită în continuare „reclamația inițială”) a fost specificată la coloana 5 a tabelului. Cu toate acestea, în ceea ce privește cererile lor inițiale, reclamanții au fost avertizați în fiecare caz că nu au existat beneficii pentru văduvi echivalenți cu cele disponibile pentru văduvă. În fiecare caz, nu a fost luată nici o acțiune suplimentară de către solicitant în acel moment, iar consiliul dat a fost decizia internă finală în sensul articolului 35 § 1 din convenție. În fiecare caz, această decizie a fost în mod clar mai mult de șase luni înainte de data în care cererea a fost depusă Curtei. Rezulta că cererile, în măsura în care au avut legătură cu aceste cereri inițiale, au fost depuse prea târziu și trebuie respinse, în conformitate cu art. 35 § § 1 și 4 din Convenție (a se vedea Gardner și 3 altele c. Regatul Unit) (dec.), nr. 12937/02, 30 aprilie 2002). Niciunul dintre reclamanții (salvează reclamantul în 42712/02) nu poate fi afectat direct de discriminarea a căror plângeți în timpul perioadei dintre decesul soțiilor lor, la datele stabilite la coloana 4 a tabelului atașat, și datele la care au depus cererile relevante pentru beneficiile văduvelor, astfel cum se stabilește la coloana 6 a tabelului. În consecință, pentru perioada dintre decesul soției lor și data în care au depus cererile relevante pentru beneficiile văduvelor, reclamanții nu pot pretinde că au fost victime de o încălcare a drepturilor acestora în temeiul Convenției și al Primului Protocol și că cererile, în măsura în care acestea se referă la neautorizarea beneficiilor văduvelor în această perioadă, sunt manifestamente nefondate și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 § § § 3 și 4 din Convenție. Reclamanții în cererile nr. 36229/02, 38347/02, 42412/02, 2368/03 și 3003/03 se plâng de discriminare în numele soțiilor lor îndepărtate în ceea ce privește decizia de a refuza beneficiile văduvelor. Cu toate acestea, Curtea nu acceptă faptul că, în ceea ce privește orice discriminare care ar fi putut fi suferită de soțiile îndepărtate ale reclamanților, reclamantul în cauză poate pretinde că este o victimă a presupusei încălcări, rezultând că acest aspect al cererilor în cauză este, de asemenea, evident nefondat și trebuie respins în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din convenție. Reclamanții în cererile nr. 43390/02 și 3003/03 invocă, de asemenea, art. 13 din Convenție. Curtea reamintește că art. 13 nu merge atât de departe în ceea ce privește garantarea unui remediu care să permită contestarea legislației primare a unui stat contractant în fața unei autorități naționale, având în vedere că aceasta este contrară convenției (a se vedea, de exemplu, Willis v. Regatul Unit , nr. 36042/97, § 62, CEDO 2002-IV . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Curtea consideră că nu poate determina, pe baza dosarului, admisibilitatea restului cererii, și anume plângerile de discriminare pentru perioada după ce reclamantul a formulat o cerere relevantă (cum se prevede în coloana 6 a tabelului), și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul de procedură, să anunte guvernului contestat. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate, în ceea ce privește cererea nr. 42712/02, în cazul în care reclamantul se plânge de discriminare în ceea ce privește beneficiile văduvelor și a formulat o cerere de beneficii în termenul aplicabil, de a suspenda examinarea plângerilor sale în întregime; , în ceea ce privește cererea nr. 43390/02, în cazul în care reclamantul se plânge de discriminare în ceea ce privește legislația fiscală, pentru a suspenda examinarea în întregime a plângerilor sale; decide, în ceea ce privește cererile rămase, să se suspende examinarea plângerilor reclamanților în legătură cu cererile lor pentru beneficiile văduvelor în ceea ce privește discriminarea suferită de acestea în cursul perioadei de după data la care au depus cererile relevante pentru beneficiile văduvelor, prevăzute în coloana 6 a tabelului; declara inadmisibila restul cererii. Cererea nr. 28006/02 și 12 altele HILL și alții v. Regatul Unit 1. Cerere nr. 2. Numele reclamantului 3. Data introducerii 4. Data rambursării 5. Data cererii de beneficii inițiale (dacă este cazul) 6. Data cererii de plată 28006/02 HILL, Ian 01/03/01 19/04/98 04/98 14/06/01 28061/02 RAMSBOTTOM, Derek 01/03/01 16/09/98 nedefinit 02/12/00 3629/02 McGILL, Peter 20/09/02 26/11/95 n/a 28/02/02 38347/02 SLACK, Brian 03/10/02 16/12/97 n/a 17/06/02 42412/02 REID, Joseph 20/11/02 17/06/00 n/a 17/06/02 42712/02 HODGKINS, Philip 08/08/01 25/07/00 n/a 13/09/00 43390/02 BRADLEY, Bruce 28/11/02 03/09/95 n/a 26/01/02 (alocarea fiscală) 2368/03 SMITH, Brian 10/12/02 09/04/98 n/a 07/06/02 3003/03 BRAGGER, George 16/01/03 29/10/94 n/a 11/02 3233/03 CHAMBRES, Geoffrey 14/01/03 20/08/96 1996 13/02/02 3235/03 CRAIK, Robert 14/01/03 25/09/98 n/a 04/02 3243/03 McKENZIE, Stuart 14/01/03 14/03/00 03/00 06/02 3249/03 SCOTT, Kenneth 14/01/03 29/05/93 neespecificat 28/06/02

FOURTH SECTION

PARTIAL DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 28006/02 and 12 other applications

by Ian Hill and Others

against the United Kingdom

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 6

May

2003 as a Chamber composed of

Mr

M.

Pellonpää

,

President

,

Sir

Nicolas

Bratza

,

Mrs

V.

Strážnická

,

Mr

R.

Maruste

,

Mr

S.

Pavlovschi

,

Mr

L.

Garlicki

,

Mr

J.

Borrego Borrego,

judges

,

and Mr M. O’BOYLE,

Section Registrar

,

Having regard to the above applications,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

A.

The circumstances of the case

See attached table.

B.

Relevant domestic law and practice

Under United Kingdom law, certain social security benefits are paid for out of the National Insurance Fund. At the material time, by Section 1 of the 1992 Act, the funds required for paying such benefits, including Widow’s Payment, Widowed Mother’s Allowance and Widow’s Pension, were to be provided by means of contributions payable to the Secretary of State for Social Security by earners, employers and others, together with certain additions made to the Fund by Parliament.

Male and female earners were (and are) obliged to pay the same social security contributions in accordance with their status as employed earners or self-employed earners.

1.

Widow’s Payment

Under Section 36 of the 1992 Act, a woman who had been widowed was entitled to a widow’s payment (at the material time a lump sum payment of

1,000 pounds sterling (GBP) if:

(i)

she was under pensionable age at the time when her husband died, or he was not then entitled to a Category A retirement pension;

(ii)

her husband satisfied certain specified social security contribution conditions set out in a Schedule to the 1992 Act.

2.

Widowed Mother’s Allowance

Under Section 37 of the 1992 Act, in so far as relevant, a woman who had been widowed (and who had not remarried) was entitled to a mother’s allowance on certain conditions, the following being the relevant conditions to the circumstance of the present case:

(i)

her husband satisfied the contribution conditions set out in a Schedule to the Act; and

(ii)

she was entitled to receive child benefit in relation to a son or daughter of herself and her late husband.

The Widowed Mother’s Allowance amounted to approximately GBP

62.45 per week, with an extra GBP 9.90 per week in respect of the eldest eligible child, and a further GBP 11.20 per week in respect of other children.

3.

Widow’s Pension

Under Section 38 of the 1992 Act, a woman who had been widowed (and who had not remarried) was entitled to a widow’s pension if:

(i)

her husband satisfied the contribution conditions set out in a Schedule to the Act; and

(ii)

at the date of her husband’s death she was over the age of 45 but under the age of 65; or

(iii)

she ceased to be entitled to a widowed mother’s allowance at the time when she was over the age of 45 but under the age of 65.

4.

Time-limit for applications for benefits

For the period up to 7 April 1997, the time-limits for claiming widow’s payment and widowed mother’s allowance were set out in the Social Security (Claims and Payments) Regulations 1987 (“the 1987 Regulations”), regulation 19 of which provided:

“(6)

The prescribed time for claiming benefits not specified in column (1) of Schedule 4 shall be – ...

(b)

twelve months in the case of ... widow’s benefit ...

(7)

The periods of six and twelve months prescribed by paragraph (6) are calculated from any day on which, apart from satisfying the condition of making a claim, the claimant is entitled to the benefit concerned.”

As of 7 April 1997, regulation 19 was amended so as to read:

“(2)

The prescribed time for claiming the benefits specified in paragraph (3) is three months beginning on the day on which, apart from satisfying the condition of making a claim, the claimant is entitled to the benefit concerned.”

(3)

The benefits to which paragraph (2) applies are– ...

(g)

widow’s benefit; ...”

The time-limits set out in the amended version of regulation 19 applied to all widows’ benefits claims made as of 7 April 1987, regardless of the date of bereavement.

In addition, section 1(2) of the Social Security Administration Act 1992 provides, in relation to claims for Widow’s Payment:

“Where under subsection (1) above a person is required to make a claim or to be treated as making a claim for a benefit in order to be entitled to it –

(a)

if the benefit is a widow’s payment, she shall not be entitled to it in respect of a death occurring more than 12 months before the date on which the claim is made or treated as made ... ”

5.

Bereavement Tax Allowance

Section 262(1) of the Income and Corporation Taxes Act 1988 provided:

“Where a married man whose wife is living with him dies, his widow shall be entitled –

(a)

for the year of assessment in which the death occurs, to an income tax reduction calculated by reference to an amount equal to the amount specified in section 257A(1) for that year, and

(b)

(unless she marries again before the beginning of it) for the next following year of assessment, to an income tax reduction calculated by reference to an amount equal to the amount specified in section 257A(1) for that year.”

6.

The Welfare Reform and Pensions Act 1999

The Welfare Reform and Pensions Act (“the 1999 Act”) introduced two new social security benefits, Widowed Parent’s Allowance and Bereavement Allowance. The Widowed Parent’s Allowance replaced the Widowed Mother’s Allowance. The Bereavement Allowance replaced the Widow’s Pension. Both are payable to men and women who meet the relevant qualifying conditions. The 1999 Act also introduced a new social security payment, called a Bereavement Payment, payable both to men and women in place of the Widow’s Payment.

The relevant parts of the 1999 Act entered into force on 9 April 2001 and allow any man whose wife dies before, on or after that date, or any woman whose husband dies on or after that date, to apply for Widowed Parent’s Allowance. It also allows any man whose wife dies on or after that date to apply for Bereavement Payment or Bereavement Allowance in exactly the same way as a woman whose husband dies on or after that date.

The 1999 Act preserves the entitlements of women under the 1992 Act whose husbands died before 9 April 2001. They will thus continue to be entitled to the Widow’s Payment, Widowed Mother’s Allowance and Widow’s Pension where the relevant qualifying conditions are met.

COMPLAINTS

The applicants (except the applicant in application no. 43390/02) complain that British social security legislation discriminates against them on grounds of sex, in breach of Article 14 of the Convention taken in conjunction with both Article 8 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1. The applicant in application no. 43390/02 makes the same complaint in respect of British tax legislation. The applicants in applications nos. 36229/02, 38347/02, 42412/02, 2368/03 and 3003/03 also complain of discrimination on behalf of their late wives. The applicants in applications nos. 43390/02, and 3003/03 also invoke Article 13 of the Convention.

THE LAW

1.

The applicants complain that the lack of provision for widowers’ benefits under British social security legislation discriminates against them on grounds of sex, except the applicant in application no. 43390/02, who makes the same complaint, but in respect of lack of provision for Bereavement Tax Allowance for men under British tax legislation. All applicants complain of a continuing violation from their wives’ deaths on the dates set out at column 4 of the table attached.

All the applicants invoke Article 14 of the Convention in conjunction with Article 8 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1. The applicants in applications nos. 36229/02, 38347/02, 42412/02, 2368/03 and 3003/03 also complain of discrimination against their late wives in respect of the refusal to pay benefits to the applicant. The applicants in applications nos.

43390/02 and 3003/03 also complain that they have been denied an effective remedy, contrary to Article 13.

Article 14 of the Convention provides:

“The enjoyment of the rights and freedoms set forth in this Convention shall be secured without discrimination on any ground such as sex, race, colour, language, religion, political or other opinion, national or social origin, association with a national minority, property, birth or other status.”

Article 8 of the Convention provides (as relevant):

“1.

Everyone has the right to respect for his private and family life ...

2.

There shall be no interference by a public authority with the exercise of this right except such as is in accordance with the law and is necessary in a democratic society in the interests of ... the economic well-being of the country ...”

Article 1 of Protocol No. 1 provides:

“1.

Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law.

2.

The preceding provisions shall not, however, in any way impair the right of a State to enforce such laws as it deems necessary to control the use of property in accordance with the general interest or to secure the payment of taxes or other contributions or penalties.”

Article 13 of the Convention provides:

“Everyone whose rights and freedoms as set forth in [the] Convention are violated shall have an effective remedy before a national authority notwithstanding that the violation has been committed by persons acting in an official capacity.”

2.

The applicants claim that, had they been women and had their wives been men, they would have been aware of their entitlement to widows’ benefits (or tax allowance) in the event of their death. They claim that this entitlement would have included Widow’s Payment.

The Court recalls that under Article 34 of the Convention it may receive applications from individuals and others “claiming to be the victim of a violation by one of the High Contracting Parties of the rights set forth in the Convention or the protocols thereto”. In order to claim to be a victim of a violation, a person must be directly affected by the impugned measure (see, for example,

Buckley v. the United Kingdom

, judgment of 25 September 1996,

Reports of Judgments and Decisions

1996-IV, p. 128, §§ 56-59, and

Cornwell v. the United Kingdom

(dec.), application no. 36578/97, 11

May

1999, unreported).

In the present cases, until each applicant applied to his local benefits office for widows’ benefits, or to the Inland Revenue for Bereavement Tax Allowance, or made clear his intention to claim those benefits, he could not claim to be a victim of discrimination, since a woman in the same position who had made no claim would have had no entitlement to widows’ benefits or tax allowance under domestic law. The Court notes that since 7

April

1997, a three-month time-limit, commencing from the date of entitlement, has applied to claims for widows’ benefits by women. A widow who does not claim a Widow’s Payment (now, under the 1999 Act, a Bereavement Payment) within three months of her husband’s death, loses all entitlement to this benefit. Widowed Mother’s Allowance and Widow’s Pension (and their equivalents under the 1999 Act) are continuing benefits which can be claimed at any time, assuming entitlement, but a claim made outside the three-month time-limit cannot be back-dated to the date of bereavement. Before 7 April 1997 the time-limit was 12 months.

3.

The applicant in application no. 42712/02, as can be seen from the table, applied for widows’ benefits within the relevant time-limit from his wife’s death. This applicant can, therefore, claim to be a victim of discrimination from the date of bereavement, since a woman in a comparable position would have been able to claim a Widow’s Payment and have her claim for the other benefits back-dated. The Court finds that issues arise meriting communication to the respondent Government pursuant to Rule 54 § 3(b) of the Rules of Court. It therefore adjourns this application.

4.

The applicant in application no. 43390/02 complains of discrimination in respect of the decision to refuse him Bereavement Tax Allowance. The Court finds that issues arise meriting communication to the respondent Government pursuant to Rule 54 § 3(b) of the Rules of Court. It therefore adjourns this application.

5.

The applicants in applications nos. 28006/02, 28061/02, 3249/03, 3243/03 and 3233/03 all made enquiries with the relevant benefits office around the time of their wives’ deaths, apparently within the relevant time-limit. Where the date of this enquiry (‘the initial claim’) has been specified, it is set out at column 5 of the table. They made subsequent claims for benefit on the date shown in column 6 (the ‘relevant claim’). However, as regards their initial claims, the applicants were in each case advised that there were no benefits for widowers equivalent to those available for widows. In each case no further action was taken by the applicant at that time and the advice given was the final domestic decision within the meaning of Article 35 § 1 of the Convention. In each case this decision was clearly more than six months before the date on which the application was submitted to the Court. It follows that the applications, so far as they relate to these initial claims, have been submitted too late and must be rejected, in accordance with Article 35 §§ 1 and 4 of the Convention (see

Gardner and 3 others v. the United Kingdom

(dec.), no. 12937/02, 30 April 2002).

6.

None of the applicants (save the applicant in 42712/02) can be said to have been directly affected by the discrimination of which they complain during the period between their wives’ deaths, on the dates set out at column 4 of the table attached, and the dates on which they lodged their relevant claims for widows’ benefits, as set out at column 6 of the table. It follows that for the period between their wives’ deaths and the dates on which they lodged their relevant claims for widows’ benefits these applicants cannot claim to have been victims of a violation of their rights under the Convention and First Protocol, and that the applications, insofar as they relate to non-entitlement to widows’ benefits during this period, are manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention.

7.

The applicants in applications nos. 36229/02, 38347/02, 42412/02, 2368/03 and 3003/03 complain of discrimination on behalf of their late wives in respect of the decision to refuse widows’ benefits. However, the Court does not accept that, in respect of any discrimination which may have been suffered by the applicants’ late wives, that the applicant concerned can claim to be a victim of the alleged violation. It follows that this aspect of the applications concerned is also manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention.

8.

The applicants in applications nos. 43390/02 and 3003/03 also invoke Article 13 of the Convention. The Court recalls that Article 13 does not go so far as to guarantee a remedy allowing a Contracting State’s primary legislation to be challenged before a national authority on grounds that it is contrary to the Convention (see, for example,

Willis v. the United Kingdom

, no. 36042/97, § 62, ECHR 2002-IV). It follows that this aspect of the applications concerned is manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention.

9.

The Court considers that it cannot, on the basis of the file, determine the admissibility of the remainder of each application, namely the complaints of discrimination for the period after the applicant made a relevant claim (as set out in column 6 of the table), and that it is therefore necessary, in accordance with Rule 54 § 3(b) of the Rules of Court, to give notice of them to the respondent Government.

For these reasons, the Court unanimously

Decides,

in respect of application no. 42712/02, where the applicant complains about discrimination in relation to widows’ benefits and made a claim for benefits within the applicable time-limit, to

adjourn

the examination of his complaints in their entirety;

Decides

, in respect of application no. 43390/02, where the applicant complains about discrimination in relation to tax legislation, to adjourn the examination of his complaints in their entirety;

Decides

, in respect of the remaining applications, to adjourn

the examination of the applicants’ complaints in connection with their claims for widows’ benefits relating to discrimination suffered by them during the period after the dates on which they lodged their relevant claims for widows’ benefits, set out in column 6 of the table;

Declares

inadmissible the remainder of each application.

Michael

O’Boyle

Matti

Pellonpää

Registrar

President

Application no 28006/02 and 12 others

HILL and Others v. the United Kingdom

28006/02

HILL, Ian

01/03/01

19/04/98

04/98

14/06/01

28061/02

RAMSBOTTOM, Derek

01/03/01

16/09/98

unspecified

02/12/00

36229/02

McGILL, Peter

20/09/02

26/11/95

n/a

28/02/02

38347/02

SLACK, Brian

03/10/02

16/12/97

n/a

17/06/02

42412/02

REID, Joseph

20/11/02

17/06/00

n/a

17/06/02

42712/02

HODGKINS, Philip

08/08/01

25/07/00

n/a

13/09/00

43390/02

BRADLEY, Bruce

28/11/02

03/09/95

n/a

26/01/02 (tax allowance)

2368/03

SMITH, Brian

10/12/02

09/04/98

n/a

07/06/02

3003/03

BRAGGER, George

16/01/03

29/10/94

n/a

11/02

3233/03

CHAMBERS, Geoffrey

14/01/03

20/08/96

1996

13/02/02

3235/03

CRAIK, Robert

14/01/03

25/09/98

n/a

04/02

3243/03

McKENZIE, Stuart

14/01/03

14/03/00

03/00

06/02

3249/03

SCOTT, Kenneth

14/01/03

29/05/93

unspecified

28/06/02