ERBIL v. TURKEY

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

02.10.2003

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Struck out of the list

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2003
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

ERBIL v. TURKEY (CtEDO, 2003)

HUDOC · oficial

Decizia nr. 69545/01 a Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 2 octombrie 2003 în calitate de Cameră compusă din: Ress Președintele Caflisch Kūris Türmen Hedigan dna Tsatsa-Nikolovska dna H.S. Greve, judecători și grefierul secțiunii Berger având în vedere cererea depusă la 6 septembrie 2000, Având în vedere declarațiile oficiale de acceptare a unei soluții prietenoase a cazului prezentate, respectiv, de Guvernul și de reclamant la 11 și 14 august 2003, având deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Kasım Erbil, este un cetățen turc, născut în 1945 și locuiește în Izmir. El este reprezentat în fața Curții de dl Kaynar, dl. La 31 iulie 2002, Curtea a fost informată cu privire la moartea dlui Erbil la 3 iulie 2001 și că doamna Fatma Erbil, soția sa, și copiii săi, dna Emine Özata (Erbil), MM. Orhan și Mustafa Erbil, au dorit ca procedura să continue și să participe la acestea, menținând avocatul reclamantului ca reprezentant al acestora. Din motive practice, dl Kasım Erbil va continua să fie numit „reclamantul” în prezenta decizie, deși doamna Erbil și copiii ei trebuie să fie considerați ca astfel (a se vedea Hotărârea Ahmet Sadık c. Grecia din 15 noiembrie 1996, Raportul Hotărârilor și Deciziilor 1996-V, p. 1641, § 3). Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. În iunie 1995, Hotărârea Generală a Drumurilor Naționale și Autostrăzilor (Devlet Karayolları Genel Müdürlüğü) a expropriat o parcelă de terenuri aparținând reclamantului din Balçova, Izmir. Un comitet de experți a evaluat valoarea parcelei de teren și compensarea i s-a plătit la momentul în care a avut loc expropiarea. În urma cererii de compensare sporită a reclamantului, Curtea de Jurisdicție generală Izmir (Asliye Hukuk Mahkemesi) i-a acordat o compensație suplimentară evaluată la TRL 2.654.387.912 plus dobânzi la rata legală de 30% pe an, și an, respectiv rata aplicabilă la data hotărârii instanței. La data de 12 octombrie 1998, Curtea de Casație a susținut hotărârea instanței de primă instanță. La 1 mai 2000, administrația a plătit reclamantului o compensare suplimentară de 8 014 200 000 TRL, inclusă dobânzi. Dobânzile privind compensarea au fost calculate la rata legală aplicabilă între data de funcționare a dobânzii și 1 ianuarie 1998, și anume 30%. În ceea ce privește perioada de după 1 ianuarie 1998, dobânzile au fost calculate la rata aplicabilă, respectiv 50%. Rata statutară a dobânzii a fost crescută la 60% la 1 ianuarie 2000. Între 1993 și 1999 rata inflației a crescut în medie de 81,7% pe an. Detalii sunt indicate în tabelul de mai jos. DATA CARE RATA STATUTORIA DE INTERES (30%) ÎN RUN (rata statutară a dobânzii a crescut la 50% la 1.1.1998 și 60% la 1.1.2000) DATA DECIZIE FINALĂ PRIVIND COMPENSAȚIA ADIȚIONALĂ A COMPENSAȚIEILOR (dobânzile și costurile juridice nu sunt incluse) (în lira turcă) DATA ȘI AMUNTUL PĂRȚILOR ÎN ȘI (în lira turcă) 12.07.1995 12.10.1998 2.654.387.912 1.05.2000 8.014.200.000 Legea internă relevantă Constituția Partea relevantă a articolului 46 din Constituție, în ceea ce privește expropriațiile, prevede: „... Compensarea pentru expropriare se plătește imediat și în numerar... Dacă plata amânată este permisă prin statut ... dobânzi pentru întârziere la rata maximă stabilită pentru datoriile de stat se plătește pe partea care nu este plătită imediat...” Legea nr. 3095 din 4 decembrie 1984 În temeiul Legii nr. 3095, rata dobânzii asupra datoriilor de stat întârziate a fost stabilită la 30% pe an. La 1 ianuarie 1998, rata legală a dobânzii a crescut la 50%. Începând cu 1 ianuarie 2000, rata dobânzii a fost crescută la 60%. Factorii economici Înalta și variabila inflație a fost o caracteristică centrală a economiei turce din anii 1970. Inflația din Turcia s-a accelerat pe parcursul anilor 1970 la un nivel ridicat de aproximativ 100% în 1980. Implementarea unui program de stabilizare a înregistrat o scădere a inflației strânsă la aproximativ 30% în jurul începutului anilor 1980. Acest lucru a fost inversat în curând, în timp ce inflația a crescut de la mijlocul anilor 1980, atingând un maxim de 120% în 1994 cu o criză monetară. Între anii 1989 și 1993 care era o perioadă de pre-criză, rata inflației a rămas în jur de 60%. După criză, rata inflației s-a mutat la un platou superior în intervalul de 80%. Inflația a început să scadă la intervalul de 60% începând din 1998, în principal datorită programului de ajustare bugetară lansat de Guvernul (Raportul privind inflația Banca Centrală a Republicii Turce 2000). Efectele inflației din Turcia sunt indicate în listele indicelui prețurilor la consum publicate de Institutul de Stat de Statistică. Potrivit prețurilor la consum, inflația medie din Turcia a fost 81,72% între 1993 și 1999. COMPLAINT Reclamantul se plâng în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 că rata dobânzii aplicată calculului compensației suplimentare acordate pentru expropriarea terenurilor sale a fost prea scăzută, în ciuda ratei ridicate de inflație în Turcia. El plânge, de asemenea, că autoritățile au întârziat să-i plătească compensația suplimentară. La 12 august 2003, Curtea a primit următoarea declarație din partea Guvernului: „Declar că Guvernul Republicii Turciei propune să plătească exgrația Doamna Fatma Erbil, doamna Emine Özata, dl Orhan Erbil și dl Mustafa Erbil, o sumă totală de 4.400 (4.000 patru sute) de euro, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii lor înregistrate la nr. 69545/01. Această sumă care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuieli juridice legate de caz, este eliberată de orice impozit care poate fi aplicabil și care poate fi plătit în Euros unui cont bancar numit de către solicitanți și/sau reprezentantul lor autorizat corespunzător. Această sumă se plătește în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții, în temeiul [art. 37] din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. Această plată va constitui soluționarea finală a cauzei...” La 14 august 2003, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamantului: „În calitatea mea de reprezentant al reclamanților, dna Fatma Erbil, dna Emine Özata, dl Orhan Erbil și dl Mustafa Erbil, am luat în considerare declarația Guvernului Republicii Turciei că sunt pregătiți să facă o ex-grație plata totală de 4.400 (patru mii patru sute de euro) în vederea încheierii unei soluții prietenoase a cazului care a fost originat în cererea nr. 69545/01. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuieli juridice legate de caz, va fi plătită în conformitate cu termenele prevăzute în declarația menționată în termen de trei luni de la notificarea deciziei Curții adoptate în temeiul [art. 37] din Convenția europeană privind drepturile omului. După consultarea în mod corespunzător a reclamanților, accept această ofertă și, în consecință, acestea renunțe la toate celelalte cereri împotriva Turciei în ceea ce privește chestiunile care au fost la originea cererii... Această declarație este făcută în domeniul de aplicare al soluției prietenoase pe care guvernul și cu mine, în conformitate cu reclamanții, am atins...” Curtea ia act de acordul atins între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale (art. 37 § 1 în amenzi a Convenției). Prin urmare, cazul ar trebui eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să elimine aplicarea din lista de cazuri. Vincent Președintele grefierului Berger Georg Ress