A treia secțiune CAUZĂ DE ALFATLI ȘI ALTE ALTE CU TURKEY (Declarația nr. 32984/96) JUDGUL (Resoluție în limba francă) STRASBOURG 2 octombrie 2003 Această hotărâre este finală în ceea ce privește reclamanții Ali Alfatlı, Hașim Aydıncak, Nusrat Safa Akyürek, Ahmet Asena, İbrahim Levent Saçılanateș, Mehmet Kaplandur, Nevzat Cömert, Özgür Șahin, Bülent Forta, Hüseyin Cihan, Hasan Yorulmaz, Ahmet Kirami Kılınç, Mehmet Engin Höke, Mustafa Aslan și Sedat Göçmen, însă aceasta poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Alfatlı și alții c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), în calitate de Cameră compusă de Președintele Cabral Barreto Caflisch Türmen Zupančič doamna H.S. Greve Traja, judecători și grefierul Secțiunii Berger, deliberat în privat la 11 septembrie 2003, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la acea dată: PROCEDIU Cazul a fost originat într-o cerere (nu. 32984/96) împotriva Republicii Turciei depuse la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului 25 din Convenția pentru protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) de șaisprezece resortisanți turci, dl Ali Alfatlı, dl Hașim Aydıncak, dl Nusrat Safa Akyürek, dl Ahmet Asena, dl Mahmut Memduh Uyan, dl İbrahim Levent Saçılanateș, Mehmet Kaplandur, Nevzat Cömert, Özgür Șahin, Bülent Forta, Hüseyin Cihan, Hasan Yorulmaz, Ahmet Kirami Kılınç, Mehmet Engin Höke, Mustafa Aslan și Sedat Göçmen („reclamanții”), la 7, 8, 12, 18, 24 și 25 iunie 1996. Reclamanții au fost reprezentați de avocații care practică în Ankara a căror nume sunt indicate în apendice. Reclamantul, Nevzat Cömert, nu a avut un reprezentant. Guvernul turc („Guvernul”) nu a desemnat un agent în sensul procedurii în fața Curții. Toți reclamanții se plângeau că procedurile penale împotriva acestora nu au fost stabilite într-un termen rezonabil, conform art. 6 § 1 din Convenție. Reclamanții Hașim Aydıncak, Nusrat Safa Akyürek, Ahmet Asena, Mahmut Memduh Uyan, İbrahim Levent Saçılanateș, Hüseyin Cihan, Hasan Yorulmaz, Ahmet Kirami Kılınç, Mehmet Engin Höke, Mustafa Aslan și Sedat Göçmen au susținut în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că dreptul lor la o audiere echitabilă a fost încălcat în timp ce au fost judecate de Curtea de Lege marțială care lipsește independența și imparțialitate. Reclamanții au susținut, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, că dreptul lor la o audiere echitabilă a fost încălcat de când instanța le-a condamnat pe baza declarațiilor pe care le-a făcut poliției sub presiune. Reclamantul Sedat Göçmen a afirmat în continuare, în conformitate cu art. 6 alineatul (3) litera (b) din Convenție, că a fost privat de dreptul său de a avea timp și facilități adecvate pentru pregătirea apărării sale. Reclamanții Hașim Aydıncak, Nusrat Safa Akyürek, Ahmet Asena, Mahmut Memduh Uyan, İbrahim Levent Saçılanateș, Bülent Forta, Hüseyin Cihan, Hasan Yorulmaz, Ahmet Kirami Kılınç, Mehmet Engin Höke, Mustafa Aslan și Sedat Göçmen se plânseau că au fost supuși unor forme diferite de maltrat în timpul detenției pre judecătorești. Acestea nu au invocat niciun articol al Convenției și nu au specificat tratamentul pe care se presupunea că l-au suferit în timpul detenției anterioare. Cazul a fost transferat Curții la 1 noiembrie 1998 în temeiul articolului 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție. La 23 noiembrie 1999, Curtea a comunicat guvernului plângerea reclamanților în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție privind durata procedurii penale și plângerea în temeiul articolului 6 § 1 din Convenția introdusă de Hașim Aydıncak, Nusrat Safa Akyürek, Ahmet Asena, Mahmut Memduh Uyan, İbrahim Levent Saçılanateș, Hüseyin Cihan, Hasan Yorulmaz, Ahmet Kirami Kılınç, Mehmet Engin Höke, Mustafa Aslan și Sedat Göçmen privind dreptul lor la o audiere echitabilă de către un tribunal independent și imparțial. De asemenea, Curtea a comunicat Guvernului Sedat Göçmen plângerea privind lipsa de timp și de facilități de pregătire a apărării sale. Curtea a respins restul plângerilor. 10. La 1 noiembrie 2001, Curtea a schimbat compoziția secțiunilor sale (art. 25 § 1). Acest caz a fost atribuit noii secțiuni a treia (art. 52 § 1). 11. Prin decizia din 27 iunie 2002, Curtea a declarat că cererea este parțial admisibilă, menținând plângerea reclamanților privind presupusa încălcare a dreptului lor la o audiere într-un timp rezonabil și plângerea introdusă de Mahmut Memduh Uyan, İbrahim Levent Saçılanateș, Hüseyin Cihan, Hasan Yorulmaz, Ahmet Kirami Kılınç, Mehmet Engin Höke și Mustafa Aslan privind dreptul lor la o audiere echitabilă de către un tribunal independent și imparțial. 12. La 25 septembrie 2002, după schimbul de corespondență, grefierul a sugerat părților să încerce să ajungă la o soluție prietenoasă în sensul articolului 38 § 1 litera (b) din Convenție. La 23 și 24 octombrie 2002, 5 noiembrie 2002, 4 decembrie 2002; și la 17 decembrie 2002, 7 și 23 ianuarie 2003 reclamanții și, respectiv, guvernul au prezentat declarații oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. 13. La 25 octombrie 2002, reprezentantul reclamantului Mahmut Memduh Uyan a informat Curtea că clientul său nu a vrut să ajungă la o soluționare prietenoasă în cazul său. FACTE 14. Datele de naștere și orașele în care se află reclamanții sunt indicate în apendicele 15. Între 1980 și 1985, reclamanții au fost arestați și plasați în custodie de poliție. Ei au fost acuzați de aderare la o organizație ilegală, Dev-Yol (Camera Revoluțională). Curtea de Lege Marțială Ankara (Sıkıyönetim Mahkemesi) a ordonat detenția reclamanților la reținere. 16. La 26 februarie 1982 procurorul public militar a depus o declarație de inculpare la Curtea Marțială din Ankara care a formulat acuzații împotriva a șapte sute douăzeci și trei de inculpați, inclusiv a reclamanților. Procurorul a acuzat reclamanții de aderare la o organizație a căror obiectiv era să submineze ordinea constituțională și să îl înlocuiască cu un regim marxist-leninist, în contravenție cu articolele 146 § 1 și 168 § 2 din Codul Penal. 17. În diferite date, reclamanții au fost eliberați în timpul procesului. 18. La 19 iulie 1989, Curtea de Lege Marțială a condamnat reclamanții și le-a condamnat la diferite condiții de închisoare. 20. Întrucât condamnările reclamanților au depășit 15 ani de închisoare, cauzele lor au fost renunțate automat la Curtea Militară de Cassare. (Askeri Yargıtay) 21. În urma promulgării Legii din 26 decembrie 1994, care a abolit jurisdicția instanțelor de drept marțial, Curtea de Cassare (Yargıtay) a achiziționat jurisdicția asupra cauzelor și dosarele au fost trimise la aceasta. 22. La 27 decembrie 1995, Curtea de Cassare a constatat că procedurile penale introduse împotriva reclamanților Hașim Aydıncak, Nusrat Safa Akyürek și Ahmet Asena ar trebui întrerupte din cauza încheierii procedurii. Curtea a anulat condamnarea lui Sedat Göçmen și a trimis cazul Curții de Assize din Ankara (Ağır Ceza Mahkemesi). La 24 iunie 1997, Curtea Ankara Assize a hotărât că procedurile penale împotriva lui Sedat Göçmen ar trebui întrerupte din moment ce urmărirea penală a fost interzisă. LEGUL FIFTEEN APLICAMENTE Declarațiile prietenoase de decontare Reclamantul Özgür Șahin 24. La 19 decembrie 2002, Curtea a primit următoarea declarație de guvern în ceea ce privește reclamantul Özgür Șahin: „Declar că Guvernul Republicii Turciei propun să plătească ex-gratie reclamantului, dl Özgür Șahin, o sumă totală de 16,500 EUR (seizezeci mii cinci sute de euro), în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii sale înregistrate în temeiul nr. 32984/96. Această sumă, care acoperă, de asemenea, cheltuielile juridice legate de caz, este eliberată de orice impozit care poate fi aplicabil și care poate fi plătit în euro unui cont bancar numit de către solicitant și/sau reprezentantul său autorizat corespunzător. Această sumă este plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii pronunțate de Curte în temeiul articolului 39 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. Această plată va constitui soluționarea finală a cauzei. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termen de trei luni, Guvernul se angajează să plătească, până la decontarea, dobânzi simple pentru sumă la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Guvernul se angajează, de asemenea, să nu ceară ca cazul să fie înaintat Marei Camere în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție.” 25. La 30 octombrie 2002, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul Özgür Șahin: „În calitatea mea de reprezentant al reclamantului, am luat în considerare declarația Guvernului Republicii Turciei că sunt dispuse să-i aducă dlui Özgür Șahin, o plată exclusivă de 16 500 EUR (seize mii cinci sute de euro) în vederea încheierii unei soluții prietenoase a cazului său originare din cererea nr. 32984/96. Această sumă, care acoperă, de asemenea, costurile și cheltuielile legate de caz, va fi plătită în conformitate cu termenele prevăzute în declarația menționată în termen de trei luni de la notificarea hotărârii Curții pronunțate în temeiul articolului 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. După consultarea în mod corespunzător a reclamantului, accept această ofertă și acestea, în consecință, renunțe la toate celelalte cereri împotriva Republicii Turciei în ceea ce privește chestiunile care au fost la originea cererii. Declarăm că cazul a fost rezolvat în cele din urmă și ne angajam să nu solicităm trimiterea cazului către Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții. Această declarație este făcută în domeniul de aplicare al soluției prietenoase pe care guvernul și cu mine, în acord cu reclamantul, am ajuns.” Reclamantul Nevzat Cömert 26. La 19 decembrie 2002, Curtea a primit de la Guvern următoarea declarație, în ceea ce privește reclamantul Nevzat Cömert: „Declar că Guvernul Republicii Turciei propune să plătească ex-grația domnului Nevzat Cömert o sumă totală de 14,500 EUR (patruzeci și cinci sute de euro), în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii sale înregistrate în conformitate cu nr. 32984/96. Această sumă, care acoperă, de asemenea, cheltuielile juridice legate de caz, este eliberată de orice impozit care poate fi aplicabil și care poate fi plătit în euro la un cont bancar denumit de solicitant. Această sumă este plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii pronunțate de Curte în temeiul art. 39 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. Această plată va constitui soluționarea finală a cazului. În cazul în care nu a plătit această sumă în termen de trei luni, Guvernul se angajează să plătească, până la decontarea, dobânzi simple asupra sumei la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de nerespectare plus trei puncte procentuale. Guvernul se angajează, de asemenea, să nu ceară ca cazul să fie înaintat Marei Camere în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție.” 27. La 13 noiembrie 2002, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamantul Nevzat Cömert: „Am luat în considerare declarația Guvernului Republicii Turciei că sunt dispuse să-mi facă o plată totală de 14 500 EUR (patruzeci și cinci sute de euro), în vederea încheierii unei soluții prietenoase a cazului meu care a fost originată în cererea nr. 32984/96. Această sumă, care acoperă, de asemenea, costurile și cheltuielile legate de caz, va fi plătită în conformitate cu termenele prevăzute în declarația menționată în termen de trei luni de la notificarea hotărârii Curții pronunțate în temeiul articolului 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Accept această ofertă și, în consecință, renunțez la toate celelalte cereri împotriva Republicii Turciei în ceea ce privește chestiunile care au fost la originea cererii. Declar că cazul a fost rezolvat în cele din urmă și ne angajăm să nu solicităm trimiterea cauzei la Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții. Această declarație este făcută în sfera de aplicare a soluției prietenoase pe care guvernul și cu mine am ajuns.” Reclamanții Hașim Aydıncak, Nusrat Safa Akyürek, Ahmet Asena, İbrahim Levent Saçılanateș, Bülent Forta, Hüseyin Cihan, Hasan Yorulmaz, Ahmet Kirami Kılınç, Mehmet Engin Höke, Mustafa Aslan și Sedat Göçmen 28. La 15 ianuarie 2003, Curtea a primit următoarea declarație a guvernului cu privire la reclamanții, Hașim Aydıncak, Nusrat Safa Akyürek, Ahmet Asena, İbrahim Levent Saçılanateș, Bülent Forta, Hüseyin Cihan, Hasan Yorulmaz, Ahmet Kirami Kılınç, Mehmet Engin Höke, Mustafa Aslan și Sedat Göçmen: „Declar că Guvernul Republicii Turciei propune să plătească exgrație reclamanților ale căror nume sunt indicate mai sus, o sumă totală de 161.000 EUR (100.000 și șase mii de euro), în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii lor înregistrate în temeiul nr. 32984/96. Această sumă, care acoperă, de asemenea, cheltuielile juridice legate de caz, este eliberată de orice impozit care poate fi aplicabil și care poate fi plătit în euro unui cont bancar numit de către solicitanți și/sau reprezentantul lor autorizat corespunzător. Această sumă este plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii emise de Curte în temeiul articolului 39 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. Această plată va constitui soluționarea finală a cazului. În cazul în care nu a plătit această sumă în termen de trei luni, Guvernul se angajează să plătească, până la decontarea, dobânzi simple pe sumă la o rată egală cu rata marginală de împrumutare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Guvernul se angajează, de asemenea, să nu ceară ca cazul să fie înaintat Marei Camere în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție.” 29. La 12 decembrie 2002, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamanților, Hașim Aydıncak, Nusrat Safa Akyürek, Ahmet Asena, İbrahim Levent Saçılanateș, Bülent Forta, Hüseyin Cihan, Hasan Yorulmaz, Ahmet Kirami Kılınç, Mehmet Engin Höke, Mustafa Aslan și Sedat Göçmen: „În calitatea mea de reprezentant al reclamanților, am luat în considerare declarația Guvernului Republicii Turciei că sunt dispuși să le facă reclamanților a căror nume sunt indicate deasupra unei plăți exclusive de 161,000 EUR (o sută șaizeci și mii de euro), în vederea încheierii unei soluții prietenoase a cazului lor originare în cerere nr. 32984/96. Această sumă, care acoperă, de asemenea, costurile și cheltuielile legate de caz, va fi plătită în conformitate cu termenele prevăzute în declarația menționată în termen de trei luni de la notificarea hotărârii Curții pronunțate în temeiul articolului 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. După consultarea în mod corespunzător a reclamanților, accept această ofertă și acestea, în consecință, renunțe la toate celelalte cereri împotriva Republicii Turciei în ceea ce privește chestiunile care au fost la originea cererii. Declar că cazul a fost rezolvat în cele din urmă și mă angajam să nu solicit trimiterea cauzei către Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții. Această declarație este făcută în sfera de aplicare a soluției prietenoase pe care guvernul și cu mine, în acord cu reclamanții, am atins.” Reclamanții Ali Alfatlı și Mehmet Kaplandur 30. La 27 ianuarie 2003, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern, în ceea ce privește reclamanții Ali Alfatlı și Mehmet Kaplandur: „Declar că Guvernul Republicii Turciei propun să plătească exgrație reclamanților, dl Ali Alfatlı și dl Mehmet Kaplandur, o sumă totală de 30.650 EUR (a treizeci de mii șase sute și cincizeci de euro), în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii lor înregistrate în temeiul nr. 32984/96. Această sumă, care acoperă, de asemenea, cheltuielile juridice legate de caz, este eliberată de orice impozit care poate fi aplicabil și care poate fi plătit în euro unui cont bancar numit de către solicitanți și/sau reprezentantul lor autorizat corespunzător. Această sumă este plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii pronunțate de Curte în temeiul articolului 39 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. Această plată va constitui soluționarea finală a cauzei. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termen de trei luni, Guvernul se angajează să plătească, până la decontarea, dobânzi simple pentru sumă la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. În plus, Guvernul se angajează să nu solicite ca cazul să fie înaintat Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție.” 31. La 6 noiembrie 2002, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamanților Ali Alfatlı și Mehmet Kaplandur: „În calitatea mea de reprezentant al reclamanților, am luat în considerare declarația Guvernului Republicii Turciei că sunt pregătiți să le facă reclamanților, dl Ali Alfatlı și dl Mehmet Kaplandur, o plată totală grațioasă de 30.650 EUR (trezeci de mii șase sute și cincizeci de euro), în vederea încheierii unei soluții prietenoase a cazului lor originare în cerere nr. 32984/96. Această sumă, care acoperă, de asemenea, costurile și cheltuielile legate de caz, va fi plătită în conformitate cu termenele prevăzute în declarația menționată în termen de trei luni de la notificarea hotărârii Curții pronunțate în temeiul articolului 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. După consultarea în mod corespunzător a reclamanților, accept această ofertă și acestea, în consecință, renunțe la toate celelalte cereri împotriva Republicii Turciei în ceea ce privește chestiunile care au fost la originea cererii. Declarăm că cazul a fost rezolvat în cele din urmă și ne angajam să nu solicităm trimiterea cazului către Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții. Această declarație este făcută în domeniul de aplicare al soluției prietenoase pe care guvernul și cu mine, în acord cu reclamanții, am ajuns la.” Evaluarea Curții 32. Curtea ia act de acordul achiziționat între Guvern și 15 din reclamanții (art. 39 din Convenție) și este convins că soluția se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulamentul Curții). 33. Prin urmare, în ceea ce privește Ali Alfatlı, Hașim Aydıncak, Nusrat Safa Akyürek, Ahmet Asena, İbrahim Levent Saçılanateș, Mehmet Kaplandur, Nevzat Cömert, Özgür Șahin, Bülent Forta, Hüseyin Cihan, Hasan Yorulmaz, Ahmet Kirami Kılınç, Mehmet Engin Höke, Mustafa Aslan și Sedat Göçmen ar trebui să fie eliminate din lista. Curtea remarcă că reclamantul Mahmut Memduh Uyan nu a vrut să ajungă la o soluție prietenoasă în acest caz. Decide să suspende examinarea plângerilor introduse de el. PENTRU aceste RAZURI, TRIBUNALUL UNANIMOUS DECIZIE DE a anula cererea, în măsura în care se referă la reclamantul Mahmut Memduh Uyan; în ceea ce privește reclamanții Ali Alfatlı, Hașim Aydıncak, Nusrat Safa Akyürek, Ahmet Asena, İbrahim Levent Saçılanateș, Mehmet Kaplandur, Nevzat Cömert, Özgür Șahin, Bülent Forta, Hüseyin Cihan, Hasan Yorulmaz, Ahmet Kirami Kılınç, Mehmet Engin Höke, Mustafa Aslan și Sedat Göçmen; ia notă de faptul că, în ceea ce privește recomandantele Ali Alfatlı, Hașim Aydıncak, Hazrat Safa Safa Akyürek, Hüseyin Cihan, Hasan Yorulmaz, Ahmet Kirami Kılınç, Mehmet Engin Höke, Mustafa Aslan și Sedat Göçmen Angajamentele părților enumerate mai sus, de a nu solicita o recerere a cauzei în fața Marei Camere hotărăște să suspende examinarea plângerilor introduse de către reclamantul Mahmut Memduh Uyan. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 2 octombrie 2003, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Președintele grefierului Vincent Berger Georg Ress APPENDIX Solicitanți Dată nașterii Ei trăiesc în Reprezentat de Ali Alfatlı 1952 İzmir Zeki Tavșancıl Hașim Aydıncak 1953 Ankara Mehdi Bektaș Nusrat Safa Akyürek 1954 İzmir Mehdi Bektaș Ahmet Asena 1954 İstanbul Mehdi Bektaș Mahmut Memduh Uyan 1955 Ankara Mehdi Bektaș İbrahim Levent Saçılanateș 1954 İstanbul Mehdi Bektaș Mehmet Kaplandur 1957 Ankara Zeki Tavșancıl Nevzat Cömert 1960 Antalya reprezentare în persoană Özgür Șahin 1953 Ankara Ahmet Atak Bülent Forta 1956 İstanbul Mehdi Bektaș Hüseyin Cihan 1960 Ankara Mehdi Bektaș Hasan Yorulmaz 1960 Ankara Mehdi Bektaș Ahmet Kirami Kılınç 1959 İzmir Mehdi Bektaș Mehmet Engin Höke 1957 Denizli Mehdi Bektaș Mustafa Aslan 1956 İzmir Mehdi Bektaș Sedat Göçmen 1952 İstanbul Mehdi Bektaș
THIRD SECTION
ALFATLI AND OTHERS v. TURKEY
(Application no. 32984/96)
(Friendly settlement)
2 October 2003
This judgment is final as regards the applicants Ali Alfatlı, Hașim
Aydıncak, Nusrat Safa Akyürek, Ahmet Asena, İbrahim
Levent Saçılanateș, Mehmet Kaplandur, Nevzat Cömert, Özgür Șahin, Bülent Forta, Hüseyin Cihan, Hasan Yorulmaz, Ahmet Kirami Kılınç, Mehmet Engin Höke, Mustafa
Aslan and Sedat Göçmen, but it may be subject to editorial revision.
In the case of Alfatlı and Others v. Turkey,
The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Chamber composed of
Mr
G.
Ress
,
President
,
Mr
I.
Cabral Barreto
,
Mr
L.
Caflisch
,
Mr
R.
Türmen
,
Mr
B.
Zupančič
,
Mrs
H.S.
Greve
,
Mr
K.
Traja,
judges
,
and Mr
V.
Berger
,
Section Registrar
,
Having deliberated in private on 11 September 2003,
Delivers the following judgment, which was adopted on that date:
1.
The case originated in an application (no.
32984/96) against the Republic of Turkey lodged with the European Commission of Human Rights (“the Commission”) under former Article 25 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by sixteen Turkish nationals, Mr Ali Alfatlı, Mr
Hașim
Aydıncak, Mr Nusrat Safa Akyürek, Mr Ahmet Asena, Mr
Mahmut Memduh Uyan, Mr İbrahim
Levent Saçılanateș, Mr Mehmet Kaplandur, Mr Nevzat Cömert, Mr Özgür Șahin, Mr Bülent Forta, Mr
Hüseyin Cihan, Mr Hasan Yorulmaz, Mr Ahmet Kirami Kılınç, Mr
Mehmet Engin Höke, Mr Mustafa
Aslan and Mr Sedat Göçmen (“the applicants”), on 7, 8, 12, 18, 24 and 25 June 1996.
2.
The applicants were represented by the lawyers practising in Ankara whose names are indicated in the appendix. The applicant, Nevzat Cömert, did not have a representative. The Turkish Government (“the Government”) did not designate an Agent for the purposes of the proceedings before the Court.
3.
The applicants all complained that the criminal proceedings brought against them were not determined within a reasonable time as required by Article 6 § 1 of the Convention.
4.
The applicants Hașim Aydıncak, Nusrat Safa Akyürek, Ahmet Asena, Mahmut Memduh Uyan, İbrahim Levent Saçılanateș, Hüseyin Cihan, Hasan Yorulmaz, Ahmet Kirami Kılınç, Mehmet Engin Höke, Mustafa Aslan and Sedat Göçmen submitted under Article 6 § 1 of the Convention that their right to a fair hearing was breached as they were tried by the Martial Law Court which lacked independence and impartiality.
5.
The applicants all alleged under Article 6 § 1 of the Convention that their right to a fair hearing was breached since the courts convicted them on the basis of the statements they had made to the police under duress.
6.
The applicant Sedat Göçmen further alleged under Article 6 § 3 (b) of the Convention that he was deprived of his right to have adequate time and facilities for the preparation of his defence.
7.
The applicants Hașim Aydıncak, Nusrat Safa Akyürek, Ahmet Asena, Mahmut Memduh Uyan, İbrahim Levent Saçılanateș, Bülent Forta, Hüseyin Cihan, Hasan Yorulmaz, Ahmet Kirami Kılınç, Mehmet Engin Höke, Mustafa Aslan and Sedat Göçmen complained that they had been subjected to various forms of ill-treatment during their pre-trial detention. They did not invoke any Articles of the Convention and did not specify the treatment they had allegedly suffered during their pre-trial detention.
8.
The case was transferred to the Court on 1 November 1998 by virtue of Article 5 § 2 of Protocol No. 11 to the Convention.
9.
On 23 November 1999 the Court communicated to the Government the applicants' complaint under Article 6 § 1 of the Convention concerning the length of the criminal proceedings and the complaint under Article 6 § 1 of the Convention introduced by Hașim Aydıncak, Nusrat Safa Akyürek, Ahmet Asena, Mahmut Memduh Uyan, İbrahim Levent Saçılanateș, Hüseyin Cihan, Hasan Yorulmaz, Ahmet Kirami Kılınç, Mehmet Engin Höke, Mustafa Aslan and Sedat Göçmen concerning their right to a fair hearing by an independent and impartial tribunal. The Court also communicated to the Government Sedat Göçmen's complaint concerning the lack of time and facilities for the preparation of his defence. The Court rejected the remainder of the complaints.
10.
On 1 November 2001 the Court changed the composition of its Sections (Rule 25 § 1). This case was assigned to the newly composed Third Section (Rule 52 § 1).
11.
By a decision of 27 June 2002 the Court declared the application partly admissible, retaining the applicants' complaint concerning the alleged breach of their right to a hearing within a reasonable time and the complaint introduced by Mahmut Memduh Uyan, İbrahim Levent Saçılanateș, Hüseyin Cihan, Hasan Yorulmaz, Ahmet Kirami Kılınç, Mehmet Engin Höke and Mustafa Aslan concerning their right to a fair hearing by an independent and impartial tribunal.
12.
On 25 September 2002, after an exchange of correspondence, the Registrar suggested to the parties that they should attempt to reach a friendly settlement within the meaning of Article 38 § 1 (b) of the Convention. On 23 and 24 October 2002, 5 November 2002, 4
December
2002; and on 17 December 2002, 7 and 23 January 2003 the applicants and the Government respectively submitted formal declarations accepting a friendly settlement of the case.
13.
On 25 October 2002, the representative of the applicant Mahmut Memduh Uyan informed the Court that his client did not wish to reach a friendly settlement in his case.
14.
The dates of birth and the cities where the applicants live are indicated in the appendix.
15.
Between 1980 and 1985 the applicants were arrested and placed in police custody. They were accused of membership of an illegal organisation, the Dev-Yol (Revolutionary Way). The Ankara Martial Law Court
(Sıkıyönetim Mahkemesi)
ordered the applicants' detention on remand.
16.
On 26 February 1982 the Military Public Prosecutor filed a bill of indictment with the Ankara Martial Law Court setting out charges against seven hundred and twenty-three defendants, including the applicants. The prosecutor accused the applicants of membership of an organisation whose aim was to undermine the constitutional order and replace it with a Marxist-Leninist regime, contrary to Articles 146 § 1 and 168 § 2 of the Criminal Code.
17.
On different dates the applicants were all released pending trial.
18.
After martial law was lifted, the Ankara Martial Law Court took the name of the Martial Law Court attached to the 4th Army Corps.
19.
On 19 July 1989 the Martial Law Court convicted the applicants and sentenced them to various terms of imprisonment.
20.
As the applicants' sentences exceeded fifteen years' imprisonment, their cases were automatically referred to the Military Court of Cassation
(Askeri Yargıtay)
.
21.
Following promulgation of the Law of 26 December 1994, which abolished the jurisdiction of the martial law courts, the Court of Cassation
(Yargıtay)
acquired jurisdiction over the cases and the files were sent to it.
22.
On 27 December 1995 the Court of Cassation held that the criminal proceedings brought against the applicants Hașim Aydıncak, Nusrat Safa Akyürek and Ahmet Asena should be discontinued on the ground that the prosecution was time-barred. The court quashed Sedat Göçmen's conviction and referred the case to the Ankara Assize Court
(Ağır Ceza Mahkemesi)
. It upheld the other applicants' conviction.
23.
On 24 June 1997 the Ankara Assize Court ruled that the criminal proceedings against Sedat Göçmen should be discontinued since the prosecution was time-barred.
I.
A.
The friendly settlement declarations
1.
Applicant Özgür Șahin
24.
On 19 December 2002 the Court received the following declaration from the Government in respect of the applicant Özgür Șahin:
“I declare that the Government of the Republic of Turkey offer to pay ex gratia to the applicant, Mr Özgür Șahin, an all-inclusive amount of 16,500 EUR (sixteen thousand five hundred euros), with a view to securing a friendly settlement of his application registered under no. 32984/96. This sum, which also covers legal expenses connected with the case, shall be free of any tax that may be applicable and be paid in euros to a bank account named by the applicant and/or his duly authorised representative. This sum shall be payable within three months from the date of the notification of the judgment delivered by the Court pursuant to Article 39 of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final settlement of the case. In the event of failure to pay this sum within the said three month period, the Government undertake to pay, until settlement, simple interest on the amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.
The Government further undertake not to request that the case be referred to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention.”
25.
On 30 October 2002 the Court received the following declaration signed by Özgür Șahin's representative:
“In my capacity as the representative of the applicant, I have taken cognisance of the declaration of the Government of the Republic of Turkey that they are prepared to make to Mr Özgür Șahin, an ex gratia all-inclusive payment of 16,500 EUR (sixteen thousand five hundred euros) with a view to concluding a friendly settlement of his case that originated in application no. 32984/96. This sum, which also covers the costs and expenses related to the case, will be paid in accordance with the terms stipulated in the said declaration within three months after notification of the Court's judgment delivered pursuant to Article 39 of the European Convention on Human Rights.
Having duly consulted the applicant, I accept that offer and they, in consequence, waive all other claims against the Republic of Turkey in respect of the matters that were at the origin of the application. We declare that the case has been settled finally and we undertake not to request the reference of the case to the Grand Chamber pursuant to Article 43 § 1 of the Convention after the delivery of the Court's judgment.
This declaration is made within the scope of the friendly settlement which the Government and I, in agreement with the applicant, have reached.”
2.
Applicant Nevzat Cömert
26.
On 19 December 2002 the Court received the following declaration from the Government, in respect of the applicant Nevzat Cömert:
“I declare that the Government of the Republic of Turkey offer to pay ex gratia to Mr Nevzat Cömert an all-inclusive amount of 14,500 EUR (fourteen thousand five hundred euros), with a view to securing a friendly settlement of his application registered under no. 32984/96. This sum, which also covers legal expenses connected with the case, shall be free of any tax that may be applicable and be paid in euros to a bank account named by the applicant. This sum shall be payable within three months from the date of the notification of the judgment delivered by the Court pursuant to Article 39 of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final settlement of the case. In the event of failure to pay this sum within the said three month period, the Government undertake to pay, until settlement, simple interest on the amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.
The Government further undertake not to request that the case be referred to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention.”
27.
On 13 November 2002 the Court received the following declaration signed by the applicant Nevzat Cömert:
“I have taken cognisance of the declaration of the Government of the Republic of Turkey that they are prepared to make to me an ex gratia all-inclusive payment of 14,500 EUR (fourteen thousand five hundred euros), with a view to concluding a friendly settlement of my case that originated in application no. 32984/96. This sum, which also covers the costs and expenses related to the case, will be paid in accordance with the terms stipulated in the said declaration within three months after notification of the Court's judgment delivered pursuant to Article 39 of the European Convention on Human Rights.
I accept that offer and , in consequence, I waive all other claims against the Republic of Turkey in respect of the matters that were at the origin of the application. I declare that the case has been settled finally and we undertake not to request the reference of the case to the Grand Chamber pursuant to Article 43 § 1 of the Convention after the delivery of the Court's judgment.
This declaration is made within the scope of the friendly settlement which the Government and I, have reached.”
3.
Applicants Hașim
Aydıncak, Nusrat Safa Akyürek, Ahmet Asena, İbrahim
Levent Saçılanateș, Bülent Forta, Hüseyin Cihan, Hasan Yorulmaz, Ahmet Kirami Kılınç, Mehmet Engin Höke, Mustafa
Aslan and Sedat Göçmen
28.
On 15 January 2003 the Court received the following declaration from the Government in respect of the applicants, Hașim
Aydıncak, Nusrat Safa Akyürek, Ahmet Asena, İbrahim
Levent Saçılanateș, Bülent Forta, Hüseyin Cihan, Hasan Yorulmaz, Ahmet Kirami Kılınç, Mehmet Engin Höke, Mustafa
Aslan and Sedat Göçmen:
“I declare that the Government of the Republic of Turkey offer to pay ex gratia to the applicants whose names are indicated above, an all-inclusive amount of 161,000
EUR (one hundred and sixty one thousand euros), with a view to securing a friendly settlement of their application registered under no. 32984/96. This sum, which also covers legal expenses connected with the case, shall be free of any tax that may be applicable and be paid in euros to a bank account named by the applicants and/or their duly authorised representative. This sum shall be payable within three months from the date of the notification of the judgment delivered by the Court pursuant to Article
39 of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final settlement of the case. In the event of failure to pay this sum within the said three month period, the Government undertake to pay, until settlement, simple interest on the amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.
The Government further undertake not to request that the case be referred to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention.”
29.
On 12 December 2002 the Court received the following declaration signed by the representative of the applicants, Hașim Aydıncak, Nusrat Safa Akyürek, Ahmet Asena, İbrahim Levent Saçılanateș, Bülent Forta, Hüseyin Cihan, Hasan Yorulmaz, Ahmet Kirami Kılınç, Mehmet Engin Höke, Mustafa Aslan and Sedat Göçmen:
“In my capacity as the representative of the applicants, I have taken cognisance of the declaration of the Government of the Republic of Turkey that they are prepared to make to the applicants whose names are indicated above an ex gratia all-inclusive payment of 161,000 EUR (one hundred sixty one thousand euros), with a view to concluding a friendly settlement of their case that originated in application no.
32984/96. This sum, which also covers the costs and expenses related to the case, will be paid in accordance with the terms stipulated in the said declaration within three months after notification of the Court's judgment delivered pursuant to Article 39 of the European Convention on Human Rights.
Having duly consulted the applicants, I accept that offer and they, in consequence, waive all other claims against the Republic of Turkey in respect of the matters that were at the origin of the application. I declare that the case has been settled finally and I undertake not to request the reference of the case to the Grand Chamber pursuant to Article 43 § 1 of the Convention after the delivery of the Court's judgment.
This declaration is made within the scope of the friendly settlement which the Government and I, in agreement with the applicants, have reached.”
4.
Applicants Ali Alfatlı and Mehmet Kaplandur
30.
On 27 January 2003 the Court received the following declaration from the Government, in respect of the applicants Ali Alfatlı and Mehmet Kaplandur:
“I declare that the Government of the Republic of Turkey offer to pay ex gratia to the applicants, Mr Ali Alfatlı and Mr Mr Mehmet Kaplandur, an all-inclusive amount of 30,650 EUR (thirty thousand six hundred and fifty euros), with a view to securing a friendly settlement of their application registered under no. 32984/96. This sum, which also covers legal expenses connected with the case, shall be free of any tax that may be applicable and be paid in euros to a bank account named by the applicants and/or their duly authorised representative. This sum shall be payable within three months from the date of the notification of the judgment delivered by the Court pursuant to Article 39 of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final settlement of the case. In the event of failure to pay this sum within the said three month period, the Government undertake to pay, until settlement, simple interest on the amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.
The Government further undertake not to request that the case be referred to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention.”
31.
On 6 November 2002 the Court received the following declaration signed by the representative of the applicants Ali Alfatlı and Mehmet Kaplandur:
“In my capacity as the representative of the applicants, I have taken cognisance of the declaration of the Government of the Republic of Turkey that they are prepared to make to the applicants, Mr Ali Alfatlı and Mr Mehmet Kaplandur, an ex gratia all-inclusive payment of 30,650 EUR (thirty thousand six hundred and fifty euros), with a view to concluding a friendly settlement of their case that originated in application no.
32984/96. This sum, which also covers the costs and expenses related to the case, will be paid in accordance with the terms stipulated in the said declaration within three months after notification of the Court's judgment delivered pursuant to Article 39 of the European Convention on Human Rights.
Having duly consulted the applicants, I accept that offer and they, in consequence, waive all other claims against the Republic of Turkey in respect of the matters that were at the origin of the application. We declare that the case has been settled finally and we undertake not to request the reference of the case to the Grand Chamber pursuant to Article 43 § 1 of the Convention after the delivery of the Court's judgment.
This declaration is made within the scope of the friendly settlement which the Government and I, in agreement with the applicants, have reached.”
B.
The Court's assessment
32.
The Court takes note of the agreement reached between the Government and fifteen of the applicants (Article 39 of the Convention). It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols (Article 37 § 1
in fine
of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of Court).
33.
Accordingly, the case, in so far as it concerns Ali Alfatlı, Hașim
Aydıncak, Nusrat Safa Akyürek, Ahmet Asena, İbrahim
Levent Saçılanateș, Mehmet Kaplandur,
Nevzat Cömert, Özgür Șahin, Bülent Forta, Hüseyin Cihan, Hasan Yorulmaz, Ahmet Kirami Kılınç, Mehmet Engin Höke, Mustafa
Aslan and Sedat Göçmen should be struck out of the list.
II.
34.
The Court notes that the applicant Mahmut Memduh Uyan did not wish to reach a friendly settlement in the case. It decides to adjourn the examination of the complaints introduced by him.
1.
Decides
to sever the application, in so far as it concerns the applicant Mahmut Memduh Uyan;
2.
Decides
to strike the case out of the list in so far as it concerns the applicants Ali Alfatlı, Hașim
Aydıncak, Nusrat Safa Akyürek, Ahmet Asena, İbrahim
Levent Saçılanateș, Mehmet Kaplandur, Nevzat Cömert, Özgür Șahin, Bülent Forta, Hüseyin Cihan, Hasan Yorulmaz, Ahmet Kirami Kılınç, Mehmet Engin Höke, Mustafa
Aslan and Sedat Göçmen;
3.
Takes note
of the parties' undertakings listed above, not to request a rehearing of the case before the Grand Chamber
;
4.
Decides
to adjourn the examination of the complaints introduced by the applicant Mahmut Memduh Uyan.
Done in English, and notified in writing on 2 October 2003, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court.
Vincent
Berger
Georg
Ress
Registrar
President
Applicants
Date of birth
They live in
Represented by
Ali Alfatlı
1952
İzmir
Zeki Tavșancıl
Hașim Aydıncak
1953
Ankara
Mehdi Bektaș
Nusrat Safa Akyürek
1954
İzmir
Mehdi Bektaș
Ahmet Asena
1954
İstanbul
Mehdi Bektaș
Mahmut Memduh Uyan
1955
Ankara
Mehdi Bektaș
İbrahim Levent Saçılanateș
1954
İstanbul
Mehdi Bektaș
Mehmet Kaplandur
1957
Ankara
Zeki Tavșancıl
Nevzat Cömert
1960
Antalya
representation in person
Özgür Șahin
1953
Ankara
Ahmet Atak
Bülent Forta
1956
İstanbul
Mehdi Bektaș
Hüseyin Cihan
1960
Ankara
Mehdi Bektaș
Hasan Yorulmaz
1960
Ankara
Mehdi Bektaș
Ahmet Kirami Kılınç
1959
İzmir
Mehdi Bektaș
Mehmet Engin Höke
1957
Denizli
Mehdi Bektaș
Mustafa Aslan
1956
İzmir
Mehdi Bektaș
Sedat Göçmen
1952
İstanbul
Mehdi Bektaș