Mercuri împotriva Italiei

Rezoluția ResDH(2003) 164 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 11 aprilie 2002 (a se vedea amiabil) în cauza Mercuri împotriva Italiei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 20 octombrie 2003, cu ocazia celei de-a 854-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alin. (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor la lamaie și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") (denumită în continuare "Convenția"), având în vedere hotărârea definitivă a Curții Europene a Drepturilor de Lalamaie" pronunțată la 11 aprilie 2002 în cauza Mercuri și transmisă la aceeași dată Comitetului miniștrilor în temeiul art. 46 din Convenție Reamintind faptul că la originea acestei cauze se află o cerere (nr. 47247/99) formulată împotriva Italiei, introdusă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului la 16 martie 1999 în temeiul art. 34 din Convenție, de către M. Pasquale Mercuri, resortisant italian, și că Curtea a declarat admisibilă cauza reclamantului privind încălcarea dreptului său de a avea acces la o instanță în urma unei hotărâri a Curții de Casație, în 1998, declarând inadmisibilă pentru viciul de formă cererea sa de despăgubire în temeiul detenției provizorii urmată de o achitare Considerând că, în hotărârea sa din 11 aprilie 2002, Curtea,

care a luat act de un regulament amiabil la care au ajuns guvernul statului pârât și pârâtul, și având certitudinea că regulamentul se baza pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definit în convenție sau în protocoalele sale, a decis în unanimitate să șteargă cauza de pe rol și a luat notă de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră (i) În conformitate cu prevederile regulamentului amiabil, s-a convenit că guvernul Republicii Italiene va plăti reclamantului suma de 14 000 000 000 de lire italiene pentru prejudiciul material și moral, precum și pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii.

Reamintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul de procedură prevede că radierea rolului duce la o hotărâre care, odată definitivă, este comunicată de către președinte Comitetului miniștrilor pentru a-i permite să monitorizeze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din convenție, executarea angajamentelor cărora le-a fost subordonată revocarea sau soluționarea litigiului Având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție În cazul în care, la data de 3 iulie 2002, guvernul statului pârât a plătit părții reclamante suma prevăzută în regulamentul pe suport de hârtie în termenul prevăzut în regulamentul pe suport de hârtie, iar în cazul în care o altă măsură nu a fost impusă în speță, pentru a se conforma hotărârii Curții, Declar că, după examinarea informațiilor furnizate de guvernul Italiei, acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția privind angajamentele asumate în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2003)164 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 11 avril 2002 (Règlement amiable) dans l’affaire Mercuri contre l’Italie (adoptée par le Comité des Ministres le 20 octobre 2003, lors de la 854e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l’arrêt définitif de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 11 avril 2002 dans l’affaire Mercuri et transmis à la même date au Comité des Ministres en vertu de l’article 46 de la Convention ; Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 47247/99) dirigée contre l’Italie, introduite devant la Cour européenne des Droits de l’Homme le 16 mars 1999 en vertu de l’article 34 de la Convention, par M. Pasquale Mercuri, ressortissant italien, et que la Cour a déclaré recevable le grief du requérant concernant la violation de son droit d’accès à un tribunal suite à une décision de la Cour de cassation, en 1998, déclarant irrecevable pour vice de forme sa demande d’indemnisation au titre de la détention provisoire suivie d’un acquittement ; Considérant que dans son arrêt du 11 avril 2002, la Cour,

ayant pris acte d’un règlement amiable auquel avaient abouti le gouvernement de l’Etat défendeur et la partie requérante, et s’étant assuré que le règlement était basé sur le respect des droits de l’homme tel que défini dans la Convention ou ses Protocoles, a décidé, à l’unanimité, de rayer l’affaire du rôle et a pris note de l’engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l’affaire devant la Grande Chambre ; Considérant qu’aux termes du règlement amiable, il a été convenu que le Gouvernement de la république italienne payerait à la partie requérante la somme de 14 000 000 de lires italiennes au titre du dommage matériel et moral ainsi que pour frais et dépens, dans les trois mois à compter de la notification de l’arrêt ; Rappelant que l’article 44, paragraphe 2, du Règlement de la Cour prévoit que la radiation du rôle donne lieu à un arrêt qui, une fois définitif, est communiqué par le Président au Comité des Ministres pour lui permettre de surveiller, conformément à l’article 46, paragraphe 2, de la Convention, l’exécution des engagements auxquels ont pu être subordonnés le désistement ou la solution du litige ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S’étant assuré que le 3 juillet 2002, dans le délai prévu par les termes du règlement amiable,

le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé à la partie requérante la somme prévue par le règlement amiable et qu’aucune autre mesure n’était exigée en l’espèce afin de se conformer à l’arrêt de la Cour, Déclare, après avoir examiné les informations fournies par le Gouvernement de l’Italie, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention relativement aux engagements souscrits dans la présente affaire.