CASE OF SALOMONSSON AGAINST SWEDEN

Rezoluția ResDH(2003)153 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 12 noiembrie 2002 (finală la 12 februarie 2003) în cazul Salomonsson împotriva Suediei (aprobată de Comitetul de Miniștri la 20 octombrie 2003 la a 854-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Salomonsson pronunțată la 12 noiembrie 2002 și transmisă Comitetului de Miniștri după ce a devenit finală în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție; Amintind că cazul a fost originar dintr-o cerere (nr. 38978/97) împotriva Suediei, depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 15 septembrie 1997 în temeiul articolului 25 din Convenția de către dl Hans Salomonsson, un național suedez, și că Curtea a sesizionat cazul în temeiul articolului 5 alineatul (1) 2 din Protocolul nr. 11 a declarat admisibilă plângerea privind încălcarea dreptului reclamantului la un proces echitabil din cauza refuzului de către Curtea Administrativă de Apel de a desfășura o audiere în cadrul procedurii privind prestațiile de securitate socială; întrucât, în hotărârea sa din 12 noiembrie 2002, Curtea: a susținut că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție; a susținut că Guvernul Statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea a devenit finală, 5 000 de euro în ceea ce privește costurile și cheltuielile, care urmează să fie convertită în moneda națională a statului contestat la rata aplicabilă la data decontare, și că dobânzi simple la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale se achită de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri în ceea ce privește aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere obligația Suedia în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta aceasta, întrucât, în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a furnizat Comitetului informații privind măsurile luate în vederea prevenirii noilor încălcări ale aceleiași tipuri ale hotărârii din prezenta hotărâre; aceste informații figurează în apendicele prezentei rezoluții; Având în vedere că, la 20 martie 2003, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în hotărârea din 12 noiembrie 2002, Declarații, după ce au luat act de informațiile furnizate de Guvernul Suediei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în acest caz. Apendicele la Rezoluția ResDH(2003)153 Informații furnizate de Guvernul Suediei în cursul examinării cazului Salomonsson de către Comitetul de miniștri În general, Guvernul Suediei reamintește că atât Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, cât și jurisprudența Curții Europene pentru Drepturile Omului fac parte din ordinul juridic suedez și trebuie să fie aplicată de către instanțe și autoritățile (a se vedea, de exemplu, Rezoluția DH(98)205 în cazul Holm împotriva Suediei, sau Rezoluția DH(95)94 în cazul Fredin nr. 2 împotriva Suediei). Prin urmare, Guvernul consideră că instanțele administrative suedeze nu vor înceta să își adapteze practicile în ceea ce privește organizarea audierilor orale la jurisprudența Curții Europene, pentru a preveni noi încălcări ale convenției. În această privință, aceasta indică faptul că a fost atrasă atenția autorităților în cauză asupra obligațiilor lor care rezultă din Convenție prin intermediul publicării în Juristidning Svensk ( jurnalul juridic cel mai important din Suedia) al unui articol al dlui Danelius, fost membru al Comisiei Europene pentru Drepturile Omului, care explică poziția Curții de Strasbourg în cazurile de Salomonsson și Lundevall împotriva Suedia. În plus, un raport explicativ privind hotărârile Curții Europene în aceste cazuri a fost transmis tuturor autorităților judiciare relevante. O publicare suplimentară a hotărârilor este în curs în Buletinul Autorităților Judiciare (Domstolsverket informar În sfârșit, în ceea ce privește drepturile reclamantului, guvernul constată că reclamantul are dreptul de a solicita deschiderea procedurii în fața Curții Supreme de Administrație și că această Curte poate ordona redeschiderea procedurii, dacă consideră necesar, pentru a șterge pe deplin consecințele încălcărilor pentru el. Guvernul Suediei consideră că Suedia a respectat în consecință obligațiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție.

Resolution ResDH(2003)153

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 12 November 2002 (final on 12 February 2003)

in the case of Salomonsson against Sweden

(Adopted by the Committee of Ministers on 20 October 2003

at the 854th meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the Salomonsson case delivered on 12 November 2002 and transmitted to the Committee of Ministers once it had become final under Articles

44 and 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 38978/97) against Sweden, lodged with the European Commission of Human Rights on 15 September 1997 under former Article 25 of the Convention by Mr.

Hans

Salomonsson, a Swedish national, and that the Court, seised of the case under Article 5, paragraph

2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaint concerning the violation of the applicant’s

right to a fair trial on account of the refusal by the Administrative Court of Appeal to hold a hearing in proceedings concerning social security benefits;

Whereas in its judgment of 12 November 2002 the Court unanimously:

-

held that there had been a violation of Article 6, paragraph 1, of the Convention;

-

held that the government of the respondent state was to pay the applicant, within three months from the date at which the judgment became final, 5 000 euros in respect of costs and expenses, to be converted into the national currency of the respondent state at the rate applicable at the date of settlement, and that simple interest at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank plus three percentage points shall be payable from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;

-

dismissed the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article

46, paragraph 2, of the Convention;

Having invited the government of the respondent state to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 12 November 2002, having regard to Sweden’s obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by it;

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state gave the Committee information about the measures taken with a view to preventing new violations of the same kind as that found in the present judgment; this information appears in the appendix to this resolution;

Having satisfied itself that on 20 March 2003, within the time-limit set, the government of the respondent state had paid the applicant the sum provided for in the judgment of 12 November 2002,

Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of Sweden, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.

Appendix to Resolution ResDH(2003)153

Information provided by the Government of Sweden

during the examination of the Salomonsson case

by the Committee of Ministers

Generally speaking, the Government of Sweden recalls that both the European Convention on Human Rights and the jurisprudence of the European Court of Human Rights are part of the Swedish legal order and have to be applied by the courts and authorities (see for example Resolution DH(98)205 in the case of Holm against Sweden, or Resolution DH(95)94, in the Case of Fredin No. 2 against Sweden).

The Government therefore considers that Swedish administrative courts will not fail to adapt their practice with regard to the holding of oral hearings to the jurisprudence of the European Court, in order to prevent new violations of the Convention.

It states in this regard that the attention of the authorities concerned has been drawn to their obligations ensuing from the Convention by means of the publication in

Svensk Juristtidning

(the most important legal journal in Sweden) of an article by Mr Danelius, former member of the European Commission of Human Rights, explaining the Strasbourg Court’s position in the cases of Salomonsson and Lundevall against Sweden. Furthermore, an explanatory report relating to the European Court’s judgments in these cases has been sent to all the relevant judicial authorities. An additional publication of the judgments is under way in the Judicial Authorities Bulletin (

Domstolsverket informerar

).

Finally, with regard to the applicant’s rights, the government notes that the applicant has the right to ask for the reopening of the proceedings before the Supreme Administrative Court and that this Court can order the reopening of the proceedings, if it considers it necessary, in order to fully erase the consequences of the violations for him.

The Government of Sweden considers that Sweden has accordingly complied with its obligations under Article

46, paragraph 1, of the Convention.