Ates și Yeginer împotriva Turciei

SECȚIUNEA TERZĂ DECIZIE FINALĂ Nr. 44703/98, de Ziyattin ATEȘ și Halil YEδİNER împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 23 octombrie 2003 în calitate de Cameră compusă din: Resss Președintele Cabral Barreto Caflesch Türmen Zupančič dna H.S. Greve Traja, judecători și grefierul secțiunii Berger având în vedere cererea depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 30 septembrie 1998, având în vedere art. 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție, prin care competența de a examina cererea a fost transferată Curții, având în vedere decizia parțială din 23 noiembrie 1999, Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului prezentat de reclamanții la 9 septembrie 2002 și, respectiv, 15 iulie 2003, după ce au deliberat, decide după cum urmează: Reclamanții, Ziyattin Ateș și Halil Yeğiner, sunt resortisanți turci născuți în 1943 și, respectiv, 1945 și trăiesc în İstanbul.

Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dl A. Akıllıoğlu și A. Aktay, avocați care practică în Ankara. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Hotărârea Generală a Drumurilor Naționale și Autostrăzilor a expropriat parcele de teren aparținând reclamanților din Hatay pentru a construi Tarsus - İçel - Çukurova - İskenderun Autostrada. Un comitet de experți a evaluat valoarea parcelelor de teren aparținând reclamanților și aceste sume au fost plătite la momentul expropiării. În urma cererilor de compensare sporită ale reclamanților, instanțele naționale le-au acordat compensații suplimentare plus un dobânzi la rata legală de 30 % pe an.

Reclamanții au apelat și Curtea de Casație au susținut hotărârile instanțelor de primă instanță. La începutul anului 1998, sumele corespunzătoare au fost plătite reclamanților respectiv. Detalii sunt indicate în tabelul de mai jos: NUMELE DE APLICAȚII DATEA TRANSFERIRII TITLULUI DECIZIE FINALĂ DE CURTEA DE CASSARE CU PRIVIND COMPENSAȚIA ADIȚIONALĂ A COMPENSAȚIEI ADIȚIONALE (dobânzile și costurile juridice nu sunt incluse) (în lira turcisă) DATEA DE PAIEMENT Ziyattin ATEȘ Halil YE İNER 17.09.1993 23.06.1997 409.092.558 30.03.1998 COMPLAINTE Reclamanții susțin că rata dobânzii aplicată în calculul compensației suplimentare pentru expropriare a fost prea scăzută și se plâng, de asemenea, de întârzierile în obținerea compensației lor.

În acest sens, invocă art. 1 din Protocolul nr. 1 și art. 6 din Convenție. În urma contactelor informale dintre reclamant și reprezentanții guvernului, grefierul secțiunii a fost invitat să asiste părțile în soluționarea acestei chestiuni. Prin urmare, grefierul a adresat proiectelor de declarații părților. Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul Turciei oferă să plătească 1.040 (o mie și patruzeci de euro) dlui Ziyattin Ateș și dlui Halil Yeğiner în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în temeiul nr. 44703/98. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri. Această sumă va fi plătită în termen de trei luni de la data deciziei Curții ... Această sumă se plătește în euro la un cont bancar numit de către solicitanți, fără taxe și taxe care pot fi aplicabile.

Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea a primit următoarea declarație de la unul dintre reprezentanții reclamanților: „Not că Guvernul Turciei sunt pregătite să plătească suma de 1.040 (o mie și patruzeci de euro) care acoperă daunele și costurile pecuniare și morale ale dlui Ziyattin Ateș și ale dlui Halil Yeğiner, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii nr. 44703/98, în așteptarea Curții. De asemenea, remarc că această sumă va fi plătită în termen de trei luni de la data deciziei Curții ... Această sumă se plătește în euro la un cont bancar numit de către solicitanți, fără impozite și taxe care pot fi aplicabile. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Turciei în ceea ce privește faptele acestei cereri.

Declar că aceasta constituie o soluționare finală a cazului. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamanții le-au atins.” Curtea ia act de acordul atins între părți și este convinsă că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale și consideră că nu există niciun motiv care să justifice continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulamentul Curții). Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să se alăture cererilor; hotărăște să scoată cererea din lista cazurilor sale.

THIRD SECTION

FINAL DECISION

Application no. 44703/98 by Ziyattin ATEȘ and Halil YEĞİNER against Turkey The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 23 October 2003 as a Chamber composed of: Mr G. Ress , President , Mr I. Cabral Barreto , Mr L. Caflisch , Mr R. Türmen , Mr B. Zupančič , Mrs H.S.

Greve , Mr K. Traja, judges , and Mr V. Berger , Section Registrar , Having regard to the above application lodged with the European Commission of Human Rights on 30 September 1998, Having regard to Article 5 § 2 of Protocol No. 11 to the Convention, by which the competence to examine the application was transferred to the Court, Having regard to the partial decision of 23 November 1999, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case submitted by the applicants and the Government on 9 September 2002 and 15 July 2003 respectively, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicants, Ziyattin Ateș and Halil Yeğiner, are Turkish nationals who were born in 1943 and 1945 respectively and live in İstanbul.

They were represented before the Court by Mr A. Akıllıoğlu and Mr A. Aktay, lawyers practising in Ankara. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The General Directorate of National Roads and Highways expropriated plots of land belonging to the applicants in Hatay in order to build the Tarsus -İçel - Çukurova - İskenderun Motorway. A committee of experts assessed the value of the plots of land belonging to the applicants and these amounts were paid to them when the expropriation took place. Following the applicants’ requests for increased compensation, the national courts awarded them additional compensation plus an interest at the statutory rate of 30 % per annum.

The applicants appealed and the Court of Cassation upheld the decisions of the first instance courts. In the beginning of 1998 the due amounts were paid to the applicants respectively. Details are indicated in the table below:

NAMES OF THE APPLICANTS

DATE OF TRANSFER OF TITLE DEED TO THE LAND

DATE OF FINAL DECISION BY COURT OF CASSATION AS REGARDS ADDITIONAL COMPENSATION

AMOUNT OF ADDITIONAL COMPENSATION

(interests and legal costs are not included) (in turkish liras)

DATE OF PAYMENT

Ziyattin ATEȘ Halil YEĞİNER 17.09.1993 23.06.1997 409.092.558 30.03.1998 COMPLAINTS The applicants allege that the rate of interest applied in the calculation of the additional compensation for expropriation was too low. They also complain of the delays in obtaining their compensation. In this regard they invoke Article 1 of Protocol No 1 and Article 6 of the Convention. THE LAW Following informal contacts between the applicant’s and the Government’s representatives, the Section Registrar was asked to assist the parties in reaching a solution to the matter. As a result, the Registrar addressed draft declarations to the parties. The Court received the following declaration from the Government: “I declare that the Government of Turkey offer to pay 1,040 (one thousand and forty) euros to Mr Ziyattin Ateș and Mr Halil Yeğiner with a view to securing a friendly settlement of the application registered under no. 44703/98.

This sum shall cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs. This sum will be payable within three months from the date of the decision by the Court ... This sum shall be paid in euros to a bank account named by the applicants, free of any taxes and charges that may be applicable. The payment will constitute the final resolution of the case.” The Court received the following declaration from one of the representatives of the applicants: “I note that the Government of Turkey are prepared to pay the sum of 1,040 (one thousand and forty) euros covering pecuniary and non-pecuniary damage and costs to Mr Ziyattin Ateș and Mr Halil Yeğiner with a view to securing a friendly settlement of application no. 44703/98 pending before the Court.

I also note that this sum will be payable within three months from the date of the decision by the Court ... This sum shall be paid in euros to a bank account named by the applicants, free of any taxes and charges that may be applicable. I accept the proposal and waive any further claims against Turkey in respect of the facts of this application. I declare that this constitutes a final settlement of the case. This declaration is made in the context of a friendly settlement which the Government and the applicants have reached.” The Court takes note of the agreement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols and considers that there is no reason which would justify the continuation of the examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of the Court).

For these reasons, the Court unanimously Decides to disjoin the applications; Decides to strike the application out of its list of cases. Vincent Berger Georg Ress Registrar President