KORNECKI v. POLAND

A doua secțiune DECIZIE FINALĂ nr. 75075/01 de către Mieczysław KORNECKI împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așezează la 13 noiembrie 2003 ca secțiune compusă din: Președintele Pellonpää Fischbach, dna Strážnická Fischbach Maruste Pavlovschi Garlicki Borrego, judecători și grefierul secțiunii O’Boyle, având în vedere cererea depusă la 10 aprilie 2000, După deliberare, decide după cum urmează: FACTELE A. Circumstanțe ale cauzei Reclamantul, dl Mieczysław Kornecki, este un național polonez care locuiește în Sanok, Polonia. La 9 aprilie 1987, reclamantul a depus la Curtea Sanok de district ( Sād Rejonowy ) o cerere de distribuție a moștenirii lăsate de părinții săi. Înainte de 1 mai 1993 Curtea a organizat unsprezece audieri și a auzit dovezi de la numeroși martori. Curtea a obținut, de asemenea, dovezi de la mai mulți experți. La 5 mai 1994, Curtea a organizat o audiere. A ordonat să se pregătească și să se suspende audierea. Următoarea audiere a avut loc la 5 ianuarie 1995. Curtea a auzit dovezi de la un expert și a suspendat audierea sine moare . La 9 mai și 24 octombrie La 3 noiembrie 1995, Curtea de District a pronunțat o hotărâre ( postanowienie ). Reclamantul a interzis această hotărâre în fața Curții Regionale de Krosno (Sād Okręgowy ).La 26 martie 1996, Curtea de District a anulat hotărârea de primă instanță și a remis cazul. Curtea de District a pronunțat o ședință la 30 mai 1996. La 9 decembrie La 12 februarie 1997, Curtea Regională Krosno a modificat această decizie și a respins cererea de eliberare a unei hotărâri interioare. Următoarele audieri au avut loc la 23 aprilie, 16 iunie, 5 august, 11 decembrie 1997 și 10 februarie 1998. La 25 iunie 1999, cu privire la recursul reclamantului, Curtea Regională Krosno a modificat parțial decizia de primă instanță. Curtea Supremă a depus ulterior un recurs de casă în fața Curții Supreme ( SÜd Najwyższy ). La 12 ianuarie 2000, Curtea Supremă a respins acest recurs. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că procedura în cazul său a depășit un timp rezonabil. HOTĂRÂREA La 14 octombrie 2003, Curtea a primit de la Guvernul Polonez o declarație care, în măsura în care este relevantă: „Declar că, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, Guvernul Poloniei oferă să plătească 15.000 PLN [aprox. 3.300 euro pentru Mieczysław Kornecki. Această sumă este de a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și va fi plătit în termen de trei luni .... Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească, până la decontarea, dobânzi simple pentru valoarea la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în perioada de neîndeplinire plus trei puncte procentuale...” 2003 Curtea a primit declarația semnată de reclamant care a citit, în partea sa relevantă: „Not că Guvernul Poloniei sunt pregătite să-mi plătească suma de 15.000 PLN care acoperă prejudiciu material și moral și costuri, în vederea asigurării unei soluționari prietenoase a cazului menționat mai sus, pe care îl așteaptă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o soluționare finală a cazului. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și cu mine am ajuns ....” Curtea ia act de acordul atins între părți și consideră că această chestiune a fost rezolvată (art. 37 alineatul (1) litera (b) din Convenție). În plus, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) în amendă Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită continuarea examinării cererii. În consecință, cererea la cazul de la art. 29 § 3 din Convenția ar trebui întreruptă și cazul scos din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate pentru a elimina cererea din lista de cazuri. Președintele grefierului Michael O’Boyle Matti Pellonpää

FOURTH SECTION

FINAL DECISION

Application no. 75075/01

by Mieczysław KORNECKI

against Poland

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 13

November 2003 as a Chamber composed of:

Mr

M.

Pellonpää

,

President

,

Mrs

V.

Strážnická

,

Mr

M.

Fischbach

,

Mr

R.

Maruste

,

Mr

S.

Pavlovschi

,

Mr

L.

Garlicki

,

Mr

J.

Borrego Borrego,

judges

,

and

Mr

M.

O’Boyle

,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 10 April 2000,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

A. Circumstances of the case

The applicant, Mr Mieczysław Kornecki, is a Polish national who lives in Sanok, Poland.

On 9

April

1987 the applicant filed with the Sanok District Court (

Sąd Rejonowy

) an application for distribution of the inheritance left by his parents.

Before 1

May

1993 the court held eleven hearings and heard evidence from numerous witnesses. The court also obtained evidence from several experts.

On 5

May

1994 the court held a hearing. It ordered that an expert report be prepared and adjourned the hearing. The next hearing was held on 5

January

sine die

. On 9

May and 24

October

1995 the court held further hearings.

On 3

November

1995 the District Court gave a decision (

postanowienie

). The applicant appealed against this decision to the Krosno Regional Court (

Sąd Okręgowy

).On 26

March

1996 the Regional Court set aside the first-instance decision and remitted the case.

The District Court held a hearing on 30

May

December

1996 the court issued an interim order allowing one party to the proceedings to build a bathroom in the apartment. Upon a further appeal, on 12

February

1997, the Krosno Regional Court amended this decision and dismissed the request for the issuing of an interim order.

Next hearings were held on 23

April, 16

June, 5

August, 11

December

1997 and 10

February

1998.

On 24

February

1998 the District Court gave a final decision.

On 25

June

1999, on the applicant’s appeal, the Krosno Regional Court partly amended the first-instance decision. The applicant subsequently lodged a cassation appeal with the Supreme Court (

Sąd Najwyższy

). On 12

January

2000 the Supreme Court dismissed this appeal.

COMPLAINT

The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention that the proceedings in his case had exceeded a reasonable time.

THE LAW

On 14

October

2003 the Court received from the Polish Government a declaration that read, in so far as relevant:

“I declare that, with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case, the Government of Poland offer to pay PLN 15,000 [approx. 3,300 euros] to Mieczysław Kornecki. This sum is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs, and it will be payable within three months.... This payment will constitute the final resolution of the case. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay, until settlement, simple interest on the amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points....”

On 22

September

2003 the Court received the declaration signed by the applicant that read, in its relevant part:

“I note that the Government of Poland are prepared to pay me the sum of PLN 15,000 covering pecuniary and non-pecuniary damage and costs with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

I accept the proposal and waive any further claims against Poland in respect of the facts of this application. I declare that this constitutes a final settlement of the case.

This declaration is made in the context of a friendly settlement which the Government and I have reached....”

The Court takes note of the agreement reached between the parties and considers that the matter has been resolved (Article 37 § 1 (b) of the Convention). Furthermore, in accordance with Article 37 § 1

in fine

, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the examination of the application to be continued. Accordingly, the application to the case of Article 29 § 3 of the Convention should be discontinued and the case struck out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Michael

O’Boyle

Matti

Pellonpää

Registrar

President