CtEDO 04.12.2003 Auto

AFFAIRE SPALLETTA c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
04.12.2003
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de P1-1;Violation de l'art. 6-1;Dommage matériel - demande rejetée;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure nationale;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2003
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE SPALLETTA c. ITALIE (CtEDO, 2003)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA I CAUZA SPALLETTA c. ITALIA (solicitarea nr. 61666/00) HOTĂRÂREA STRASBURG 4 decembrie 2003 DEFINITIVF 04/03/2004 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă În cauza Spalletta c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care se află într-o cameră compusă din domnii C.L. Rozakis Președintele Lorenzen Bonello Tulkens dnii Kovler Zagrebelsky, hagiyev, judecători și al dlui S. Nielsen grefier adjunct al secțiunii După ce a deliberat în camera Consiliului la 13 noiembrie 2003, Renunță la hotărârea adoptată la această dată procedurală La originea cauzei se află o cerere (n 61666/00) îndreptată împotriva Republicii Italiene și din care o resortisantă a acestui stat, M. Giuliana Spalletta, reclamanta, a sesizat Curtea la 7 septembrie 2000 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 27 iunie 2002, Curtea a declarat cererea admisibilă. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANCES DE LA ESPECE Recurenta sa născut în 1935 și locuiește în Frascati (Roma). Ea este proprietara unui apartament în Ostia Lido (Roma), pe care l-a închiriat C.C. Printr-un act notificat 10 martie 1990, recurenta a informat locatarul cu privire la intenția sa de a pune capăt închirierii la expirarea contractului de închiriere, respectiv la 31 octombrie 1990, și a numit persoana în cauză să se prezinte în fața judecătorului de instanță din Roma. Printr-o ordonanță din 15 octombrie 1990, acesta din urmă a confirmat oficial concediul de închiriere și a decis că locul trebuie eliberat cel târziu la 31 octombrie 1991. Această hotărâre a devenit executorie la 15 octombrie 1990. La 5 octombrie 1991, reclamanta a însemnat chiriașului comanda de a elibera apartamentul. La 20 decembrie 1991, Comisia a înțeles că expulzarea va fi executată la 19 februarie 1992 prin intermediul unui aprod al justiției. 10. Între 19 februarie 1992 și 8 martie 2000, aprodul judiciar a efectuat 27 de tentative de expulzare care au eșuat, deoarece reclamanta nu a putut beneficia niciodată de ajutorul forței publice pentru executarea procedurii de expulzare. 11. La 13 aprilie 2000, reclamanta și-a recuperat apartamentul. Începând din 1947, legislația în materie de chirii de locuințe a fost marcată de diferite intervenții ale autorităților publice, referitoare la controlul chiriilor prin blocarea acestora, amestecată de creșterile legale impuse din când în când de guvern, precum și la prelungirea legală a tuturor contractelor de leasing în curs și, în cele din urmă, cu suspendarea sau stabilirea executării forțate a expulzărilor. În ceea ce privește prelungirea contractelor de muncă, suspendarea executării forțate și eșalonarea expulzărilor, dreptul intern relevant este prezentat în hotărârea Curții în cauza Imobiliar Saffi c. Italia [GC], nr. 27743/93, §§ 18-35, CEDO 1999-V. În cele din urmă, un decret-lege nr. 147 din 24 iunie 2003, transformat în lege nr. 200/03, a suspendat în unele cazuri executarea forțată a ordonanțelor de expulzare până la 30 iunie 2004. Sistemul de control al chiriilor 13. În ceea ce privește controlul chiriilor, evoluția legislației italiene se poate rezuma după cum urmează. 14. Prima măsură relevantă a fost Legea nr. 392 din 27 iulie 1978, care a pus în aplicare un sistem de chirii echitabile. ) bazat pe o serie de criterii, cum ar fi suprafața și cheltuielile de construcție a apartamentului. 15. O a doua măsură a fost adoptată de autoritățile italiene în august 1992, în scopul liberalizării progresive a pieței de închiriere. Atunci va intra în vigoare o legislație care să atenueze restricțiile privind valoarea chiriilor (patti in deroga) În cele din urmă, Legea nr. 431 din 9 decembrie 1998 a reformat regimul închirierilor și a liberalizat chiriile. Obligațiile locatarului în caz de restituire tardivă 17. În acest sens, art. 1591 din Codul civil italian prevede că locatarul care nu a părăsit locul este obligat să plătească proprietarului suma convenită până la data plecării sale, precum și să o despăgubească pentru orice eventual prejudiciu 18. 61 din 1989 a plafonat, printre altele, compensația pe care proprietarul o putea solicita la o sumă egală cu chiria plătită de locatar în momentul expirării contractului de închiriere, indexată cu privire la creșterea costului vieții (art. 24 din Legea nr. 392 din 27 iulie 1978) și majorată cu 20%, pentru întreaga perioadă în care proprietarul nu a putut beneficia de apartamentul său. 19. 482 pronunțată în 2000 de Curtea Constituțională se referea la întrebarea dacă o astfel de plafonare era conformă cu Constituția. Instanța constituțională a răspuns afirmativ în ceea ce privește perioadele în care suspendarea expulzărilor fusese impusă prin lege și a explicat că această limitare viza reglementarea închirierilor, în timp ce legislația de excepție era în vigoare și că deficitul de locuințe impunea suspendarea măsurilor de executare forțată. În cazul în care expulzările ar fi fost suspendate în temeiul legii, legislația ar fi stabilit în prealabil cuantumul despăgubirii datorate de către locatar, ambele măsuri fiind provizorii și excepționale; de altfel, proprietarul ar fi găsit o compensație pentru faptul că era scutit de a demonstra existența unui prejudiciu. 20. Curtea Constituțională a declarat neconstituțională plafonarea despăgubirii care poate fi solicitată de proprietar în cazul în care se afla în incapacitatea de a prelua proprietatea apartamentului din cauza comportamentului locatarului și nu a intervenției legiuitorului. În consecință, instanța constituțională i-a permis proprietarului să inițieze o procedură civilă pentru a obține integral despăgubiri pentru prejudiciile cauzate de locatar. Recurenta se plânge de imposibilitatea prelungită de a-și recupera apartamentul, din cauza lipsei de asistență din partea forțelor publice și a încălcării dreptului său de proprietate, astfel cum este recunoscut la art. 1 din Protocolul nr. 1 la convenție, care prevede Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru reglementarea utilizării bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. 22. De asemenea, recurenta invocă o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție, de care dispune partea relevantă Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 23. Curtea a tratat deja în repetate rânduri cazuri care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolelor 1 din Protocolul nr. 1 și 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea Hotărârea Imobiliare Saffi, citată anterior, §§ 46-75; Lunari c. Italia, nr. 21463/96, 11 ianuarie 2001, § 34-46; Palumbo c. Italia, n 15919/89, 30 noiembrie 2000, §§ 33-48). 24. Curtea a examinat prezenta cauză și consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în acest caz și constată că reclamanta a trebuit să aștepte aproximativ opt ani și două luni de la prima încercare de expulzare a aprodului judiciar înainte de a-și putea recupera apartamentul. 25. Prin urmare, în acest caz, s-a încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 și art. 6 alineatul (1) din Convenție. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 26. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. În primul rând, recurenta solicită repararea prejudiciului material suferit și cifra în modul următor: 25 822,84 EUR (EUR) plus dobânda pentru imposibilitatea de a închiria sau vinde apartamentul la prețul pieței. 28. Guvernul contestă aceste pretenții. 29. Întrucât recurenta nu și-a ventilat pretențiile și nu a anexat documentele justificative necesare, astfel cum se prevede la art. 60 din Regulamentul de procedură, Curtea decide să nu acorde nimic sub acest șef. Daune morale 30. Recurenta solicită 20 658,28 EUR plus dobânda pentru daune morale. 31. Guvernul contestă aceste pretenții. 32. Curtea consideră că recurenta a suferit o anumită eroare morală. Statuând în echitate, aceasta îi acordă 3 000 EUR în acest titlu. Cheltuieli și cheltuieli de judecată 33. Recurenta solicită, de asemenea, rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată în felul următor 3 615,20 EUR plus dobânda pentru cheltuielile procedurii de executare 4 390,30 EUR plus dobânda pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața Curții. 34. 35. Având în vedere elementele aflate în posesia sa și jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră rezonabilă suma de 2 000 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne și suma de 2 000 EUR pentru cele suportate în fața Curții. 36. Curtea alocă o sumă globală de 4 000 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Interese moratorii 37. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURTEA, LA UNANIMITATE, A declarat că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că Statul pârât trebuie să plătească recurentei, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, următoarele sume 3 000 EUR (trei mii EUR) pentru daune morale ii. 4 000 EUR (patru mii EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată iii. plus orice sume care pot fi datorate ca impozite de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia, aceste sume vor fi majorate de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Întocmit în limba franceză, apoi comunicat în scris la 4 decembrie 2003 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Søren Nielsen Christos Rozakis Grefier Adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă