AFFAIRE CALVANESE ET SPITALETTA c. ITALIE

RESPONDENT

ITA

HOTĂRÂRE

04.12.2003

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de P1-1;Violation de l'art. 6-1;Dommage matériel - demande rejetée;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure nationale;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2003
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE CALVANESE ET SPITALETTA c. ITALIE (CtEDO, 2003)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA I CALVANESE ȘI SPITALETTA c. ITALIA (solicitarea nr. 61665/00) HOTĂRÂREA STRASBURG 4 decembrie 2003 DEFINIF 04/03/2004 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. Poate fi supusă unor modificări de formă În cauza Calvanese și Spitaletta c. Italia; Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-o cameră compusă din domnii C.L. Rozakis președintele Lorenzen Bonello Tulkens dnii Kovler Zagrebelsky, Hajiyev, judecători și S. Nielsen, grefier adjunct al secțiunii, după ce a deliberat în camera Consiliului la 13 noiembrie 2003, Renunță la hotărârea adoptată la această dată procedura La originea cauzei se află o cerere (n 61665/00) îndreptată împotriva Republicii Italiene și dintre care doi resortisanți ai acestui stat, domnul Gaetano Calvanese și domnul Filomena Spitale ( Reclamanții sunt reprezentați de domnul Mari, avocată la Prato. La 13 iunie 2002, Curtea a declarat cererea admisibilă. Ei sunt proprietari ai unui apartament în Sesto Fiorentino (Florence), pe care l-au închiriat în L.A. printr-un act din 19 februarie 1990, reclamanții au informat locatarul cu privire la intenția lor de a pune capăt închirierii la data expirării contractului de închiriere, adică la 5 septembrie 1990, și au adresat-o judecătorului din Florența. Printr-o ordonanță din 13 martie 1990, acesta din urmă a confirmat în mod oficial concediul de închiriere și a decis că locul trebuie eliberat până la 5 septembrie 1991 cel târziu. Această hotărâre a devenit executorie la 1 octombrie 1991. La 19 septembrie 1991, reclamanții au făcut o declarație solemnă că aveau nevoie urgentă de a recupera apartamentul pentru a-i face reședința fiicei lor. La data de 4 octombrie 1991, reclamanții au însemnat chiriașului comanda de a elibera apartamentul. 10. La 12 noiembrie 1991, i-au comunicat că expulzarea va fi executată la 26 noiembrie 1991 prin executor judecătoresc. 11. Între 26 noiembrie 1991 și 21 mai 1992, executorul justiției a făcut obiectul a două tentative de expulzare care s-au soldat cu eșec, deoarece reclamanții nu puteau beneficia de concursul de forță publică pentru a executa procedura de expulzare. 12. Urmând sfatul avocatului lor, din mai 1992 până în august 1998, reclamanții au decis să întrerupă încercările de expulzare prin mijloace economice. 13. La 7 august 1998, reclamanții au adresat locatarului o a doua poruncă de eliberare a apartamentului. 14. La 8 august 1998, ei i-au comunicat că expulzarea va fi executată la 24 septembrie 1998 printr-un executor al justiției. 15. Între 24 septembrie 1998 și 26 iunie 2000, executorul justiției a reprezentat șase tentative de expulzare care au eșuat, cei care au putut beneficia de ajutorul forței publice pentru executarea procedurii de expulzare. 16. La 26 iunie 2000, invocând art. 6 din Legea nr. 431/98, locatarul a solicitat judecătorului judecător să suspende procedura de expulzare. Acesta din urmă a acordat o suspendare până la 14 decembrie 2000. 17. La 25 ianuarie 2001, reclamanții și-au recuperat apartamentul cu ajutorul forței publice II. DREPTUL INTERNE PERTINENT 18. Începând din 1947, legislația în materie de chirii a fost marcată de diferite intervenții ale autorităților publice, referitoare la controlul chiriilor prin blocarea acestora, amestecată de creșterile legale impuse din când în când de către guvern, precum și la prelungirea legală a tuturor contractelor de leasing în curs și, în cele din urmă, cu suspendarea sau reținerea executării forțate a deportărilor. În ceea ce privește prelungirea contractelor de concesiune, suspendarea executării forțate și eșalonarea expulzărilor, dreptul intern relevant este prezentat în hotărârea pronunțată de Curte în cauza Imobiliar Saffi c. Italia [GC], nr. 27743/93, §§ 18-35, CEDH 1999-V. În cele din urmă, un decret-lege nr. 147 din 24 iunie 2003, convertit în Legea nr. 200/03, a suspendat, în unele cazuri, executarea forțată a ordonanțelor de încuviințare până la 30 iunie 2004. Sistemul de control al chiriilor 19. În ceea ce privește controlul chiriilor, evoluția legislației italiene poate fi rezumată după cum urmează. 20. Prima măsură relevantă a fost Legea nr. 392 din 27 iulie 1978, care a pus în aplicare un sistem de chirii echitabile. ) bazat pe o serie de criterii, cum ar fi suprafața și cheltuielile de construcție a apartamentului. 21. O a doua măsură a fost adoptată de autoritățile italiene în august 1992, în scopul liberalizării progresive a pieței de închiriere. Atunci va intra în vigoare o legislație care să atenueze restricțiile privind valoarea chiriilor (patti in deroga) În cele din urmă, Legea nr. 431 din 9 decembrie 1998 a reformat regimul închirierilor și a liberalizat chiriile. Obligațiile locatarului în caz de restituire tardivă 23. În acest sens, art. 1591 din Codul civil italian prevede că locatarul care nu a părăsit locul este obligat să plătească proprietarului suma convenită până la data plecării sale, precum și orice eventual prejudiciu 24. Cu toate acestea, legea nr. 61 din 1989 a avut, printre altele, la landuri pe care proprietarul putea să le revendice la o sumă egală cu chiria plătită de locatar în momentul expirării contractului de închiriere, imputată creșterii costului vieții (art. 24 din Legea nr. 392 din 27 iulie 1978) și majorată cu 20 %, pentru întreaga perioadă în care proprietarul a putut beneficia de apartamentul său. 482 pronunțată în 2000 de Curtea Constituțională se referea la întrebarea dacă o astfel de plafonare era conformă cu Constituția. Instanța constituțională a răspuns prin "însăși" în privința perioadelor în care suspendarea expulzărilor fusese impusă prin lege și a explicat că această limitare viza reglementarea închirierilor, în timp ce legislația de excepție era în vigoare și că deficitul de locuințe impunea suspendarea măsurilor de executare forțată. În cazul în care expulzările ar fi fost suspendate în temeiul legii, legislația ar fi stabilit în prealabil cuantumul despăgubirii datorate de către locatar, ambele măsuri fiind provizorii și excepționale. De altfel, proprietarul a găsit o compensație în faptul că a fost scutit de a demonstra existența unui prejudiciu. 26. Curtea Constituțională a declarat neconstituțională rezumarea la liturghie care poate fi solicitată de proprietar în cazul în care acesta a fost găsit în dreptul de a-și redobândi proprietatea asupra apartamentului din cauza comportamentului locatarului și nu a intervenției legiuitorului. În consecință, instanța constituțională i-a permis proprietarului să inițieze o procedură civilă pentru a obține pe deplin despăgubiri pentru prejudiciile cauzate de chiriaș. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 1 DIN PROTOCOLUL N 1 ȘI DE LA ARTICOLUL 6 DIN CONVENȚIA 27. Reclamanții se plâng că dreptul lor de proprietate, astfel cum este recunoscut la art. 1 din Protocolul nr 1. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. 28. De asemenea, reclamanții invocă o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție, de care dispune partea relevantă Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 29. Curtea a tratat deja în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolelor 1 din Protocolul nr. 1 și 6 alineatul (1) din Convenția nr. 1 (a se vedea Hotărârea Imobiliare Saffi, citată anterior, §§ 46-75; Lunari c. Italia, nr. 21463/96, §§ 34-46, 11 ianuarie 2001 Palumbo c. Italia, n 15919/89, §§ 33-48, 30 noiembrie 2000). 30. Curtea a examinat prezenta cauză și consideră că ë n a furnizat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în acest caz. Curtea constată că reclamanții au trebuit să aștepte aproximativ nouă ani și două luni de la prima încercare de expulzare a executorului judiciar înainte de a-și putea recupera apartamentul. 31. Prin urmare, în acest caz, a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 și a articolului 6 alineatul (1) din Convenție. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să se desprindă Õ imprecis consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Pagube 33. Reclamanții solicită suma de 15 493,71 EUR (EUR) pentru repararea prejudiciului moral și material. În ceea ce privește prejudiciul material, reclamanții susțin că fiica lor a trebuit să sprijine cheltuieli costisitoare pentru a găsi un alt apartament. 34. Guvernul contestă aceste pretenții. 35. În ceea ce privește prejudiciul material, reclamanții care au omis să-și ventileze pretențiile și să atașeze documentele justificative necesare, astfel cum se prevede la art. 60 din regulament, Curtea decide să nu acorde nimic sub acest șef. În ceea ce privește prejudiciul moral, care acționează în mod echitabil, Curtea acordă 15 000 EUR în acest sens (7 500 EUR fiecărui solicitant). Reclamanții solicită, de asemenea, rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată după cum urmează - 5 500,77 EUR pentru cheltuielile procedurii de executare - 4 888,78 pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața Curții. 37. Guvernul contestă aceste pretenții. 38. Având în vedere elementele aflate în posesia sa și jurisprudența sa în acest domeniu, Curtea consideră rezonabilă suma de 2 600 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată ale procedurii naționale și de 2 000 EUR pentru procedura în fața Curții. Curtea alocă o sumă globală de 4 600 EUR (2 300 EUR pentru fiecare solicitant) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Interese moratorii 39. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURTEA, ÎN L Statul pârât trebuie să plătească fiecărui solicitant, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, următoarele sume 7 500 EUR (șapte mii cinci sute EUR) pentru daune morale ii. 2 300 EUR (două mii trei sute de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată iii. plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Întocmit în limba franceză, apoi comunicat în scris la 4 decembrie 2003 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Søren Nielsen Christos Rozakis Grefier Adjunct Președinte