SECȚIUNEA 3 DECIZIA FINALĂ Această versiune a fost rectificată în conformitate cu art. 81 din Regulamentul Curții la 13 mai 2004 Cerere nr. 43133/98 prezentată de Selahiddin PAN și alții împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se întrunește la 4 decembrie 2003 într-o cameră compusă din dnii Ress președinte Cabral Caflisch Kūris Türmen Zupančič Tsatsa-Nikolovska, judecători și al dlui V. Berger, grefier de secțiune, având în vedere cererea prezentată Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 27 iulie 1998, având în vedere art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr 11 la convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, având în vedere decizia parțială a Curții din 12 septembrie 2000, Având în vedere declarațiile formale de acceptare a unei soluționări amiabile a cauzei prezentate de solicitanți la 8 aprilie și, respectiv, de guvern la 1 septembrie 2003, după ce au deliberat în acest sens, face următoarea decizie DEFINITIVĂ Reclamanții sunt resortisanți turci și locuiesc în Tarsus și Adana.
Ei sunt reprezentați în fața Curții de către domnul T. Ak Aktay, avocați în Ankara și, respectiv, Tarsus. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, se pot rezuma după cum urmează. Între 1991 și 1992, Hotărârea Drumurilor Naționale ( (a) expropria bunuri imobile care aparțin reclamanților, cu sediul în Tarsus. Indemnizațiile de expropriere stabilite de Direcție au fost plătite reclamanților la data transferului de proprietate. În dezacord cu suma plătită de Direcție, reclamanții au introdus, pentru fiecare proprietate imobiliară, o acțiune în creștere a indemnizației de expropriere la Tribunalul de Mare Instanță din Tarsus. Tribunalul le-a acordat reclamanților câștig de cauză și a condamnat Hotărârea să le plătească indemnizații suplimentare de expropriere, însoțite de dobânzi moratoriu simple la o rată de 30% pe an de la data transferului de proprietate.
Aceste hotărâri au fost confirmate de Curtea de Casație și au devenit definitive. Ulterior, la cererea recurentelor, oficiul de urmăriri penale competent notatifia la Hotărârea de Ordine de Plătire rămas incurabil. În februarie 1998, Hotărârea a plătit reclamanților suplimentarele de indemnizație în cauză. Detaliile figurează în tabelul următor, desemnând cerințele datată de data la care a fost luată decizia finală. DATA ÎNDEPLINIRII CURȚII DE CASSARE A INDEMNITĂȚII COMPLEMENTARE (TRL) DATA PLATĂRII REFIK CATETET 1, reclamanții se plâng de încălcarea dreptului lor la respectarea bunurilor lor din cauza întârzierii administrației în plata despăgubirii suplimentare de expropriere cu dobânzi moratoriu insuficiente în raport cu rata inflației foarte ridicată în Turcia.
LA 1 septembrie 2003, Curtea a primit următoarea declarație din partea guvernului: Declar că, în vederea unei soluționări amiabile a cauzei care are ca origine cererea nr. 43133/98 formulată de reclamanții menționați mai jos, guvernul turc oferă acestora, ex gratia, suma totală de 3 500 EUR (trei mii cinci sute de euro) repartizată după cum urmează Selahiddin Pan Mustafa Pan Kemal Pan un total de 1 500 EUR (mii cinci sute de euro) Hamza Pan pentru acești șapte reclamanți Raziye Ba Această sumă care acoperă prejudiciul material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată nu vor fi supuse nici unui impozit și nici niciunei alte sarcini fiscale la momentul relevant și va fi plătită în euro într-un cont bancar indicat de solicitanți.
Plata sa va avea loc în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În lipsa decontării în termenul respectiv, guvernul se angajează să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale.
La 8 aprilie 2003, Curtea primise următoarea declarație, semnată de unul dintre reprezentanții reclamanților, observ că, în vederea unei soluționări amiabile a cauzei care are ca origine cererea nr. 43133/98 pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, guvernul turc este pregătit să plătească, ex grația , în ceea ce privește prejudiciul suferit, cheltuielile și cheltuielile de judecată, inclusiv, către reclamanții menționați mai jos, suma globală de 3 500 EUR (trei mii cinci sute EUR) repartizată după cum urmează Selahiddin Pan Mustafa Pan Kemal Pan un total de 1 500 EUR (mii cinci sute EUR) Hamza Pan pentru acești șapte solicitanți Raziye Ba un total de 2 000 EUR (două mii EUR) Bilal Gök pentru acești trei solicitanți [Rectificat la 13 mai 2004. De asemenea, observ că plata acestei sume se va efectua în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Accept această propunere și renunț, de asemenea, la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri, declar că cazul este definitiv soluționat. Prezenta declarație face parte din soluționarea amiabilă la care am ajuns eu și guvernul. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile și consideră că acesta se inspiră din respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție sau de protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) in fine din convenție].
Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să disloce cauza cererilor n 42146/98, 42526/98, 44231/98, 44236/98, 44339/98, 44339/98, 42536/98, 42542/98, 42543/98, 44243/98, 44243/98, 44339/98, 431398, 4314/98, 43144/98, 4314/98, 4315/98, 43344/98, 4364/98, 43642/98, 43644/98, 43914/98, 44899, 53840/00, 53858/00, 54527/00, 54546/00, 545447/00, 54548/00, 54549/00, 54550/00, 54551/00, 54552/00, 54553/00, 54554/00, 54555/00, 54555/00, 54556/00, 54556/00, 54557/00, 54557/00, 54558/00 și 54582/00 Decide să șteargă restul cererii de rol. Vincent Berger Georg Ress Modulul Președinte
[ Cette version a été rectifiée conformément à l'article 81 du règlement de la Cour le 13 mai 2004 ] Requête n o 43133/98 présentée par Selahiddin PAN et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l'Homme (troisième section), siégeant le 4 décembre 2003 en une chambre composée de : MM.
G. Ress , président , I. Cabral Barreto , L. Caflisch , P. Kūris , R. Türmen , B. Zupančič , M me M. Tsatsa-Nikolovska, juges , et de M. V. Berger, greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite devant la Commission européenne des Droits de l'Homme le 27 juillet 1998, Vu l'article 5 § 2 du Protocole n o 11 à la Convention, qui a transféré à la Cour la compétence pour examiner la requête, Vu la décision partielle de la Cour du 12 septembre 2000, Vu les déclarations formelles d'acceptation d'un règlement amiable de l'affaire respectivement présentées par les requérants et le Gouvernement les 8 avril et 1 er septembre 2003, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Les requérants sont des ressortissants turcs et résident à Tarsus et Adana.
Ils sont représentés devant la Cour par M es T. Akıllıoğlu et A. Aktay, avocats à Ankara et à Tarsus respectivement. Les faits de la cause, tels qu'ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Entre 1991 et 1992, la Direction des routes nationales (« la Direction ») expropria des biens immobiliers appartenant aux requérants, sis à Tarsus. Des indemnités d'expropriation fixées par la Direction furent versées aux requérants à la date du transfert de propriété. En désaccord sur le montant payé par la Direction, les requérants introduisirent auprès du tribunal de grande instance de Tarsus, pour chaque bien immobilier, une action en augmentation de l'indemnité d'expropriation.
Le tribunal donna gain de cause aux requérants et condamna la Direction à leur verser des indemnités complémentaires d'expropriation, assorties d'intérêts moratoires simples au taux de 30 % l'an à compter de la date du transfert de propriété. Ces jugements furent confirmés par la Cour de cassation et devinrent définitifs. Par la suite, à la demande des requérants, l'office des poursuites compétent notifia à la Direction des commandements de payer demeurés infructueux. En février 1998, la Direction versa aux requérants les compléments d'indemnité en question. Des détails figurent dans le tableau suivant :
MONTANT DE L'INDEMNITÉ COMPLÉMEN- TAIRE (TRL)
Refik ÇETİN Bilal GÖK Melek SIĞMAK 21.1.1993 12.8.1992 8.11.1993 37 505 152 18.2.1998 Selahiddin PAN Raziye BAĞCIOĞLU Seher SARI (PAN) Mustafa PAN Meryem ÇOR (PAN) Kemal PAN Hamza PAN 3.5.1994 16.12.1992 24.10.1994 45 000 000 11.2.1998 GRIEF Invoquant l'article 1 du Protocole n o 1, les requérants se plaignent d'une atteinte à leur droit au respect de leurs biens en raison du retard de l'Administration dans le paiement de l'indemnité complémentaire d'expropriation assortie d'intérêts moratoires insuffisants par rapport au taux d'inflation très élevé en Turquie.
EN DROIT Le 1 er septembre 2003, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante : « Je déclare qu'en vue d'un règlement amiable de l'affaire ayant pour origine la requête n o 43133/98, introduite par les requérants cités ci-dessous, le gouvernement turc offre de verser à ceux-ci, ex gratia , la somme globale de 3 500 EUR (trois mille cinq cents euros) répartie de la manière suivante : Selahiddin Pan } Mustafa Pan } Kemal Pan } un total de 1 500 EUR (mille cinq cents euros) Hamza Pan } pour ces sept requérants Raziye Bağcıoğlu } Seher Sarı (Pan) } Meryem Çor (Pan) } Refik Çetin } un total de 2 000 EUR (deux mille euros) Bilal Gök } pour ces trois requérants [Rectifié le 13 mai 2004. La Melek Sığmak } somme accordée vaut pour ces trois requérants conjointement] Cette somme couvrant le préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens ne sera soumise à aucun impôt ni à une quelconque autre charge fiscale à l'époque pertinente et sera versée en euros sur un compte bancaire indiqué par les requérants.
Son versement aura lieu dans les trois mois suivant la date de notification de la décision de la Cour rendue conformément à l'article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l'Homme. Ce versement vaudra règlement définitif de l'affaire. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s'engage à verser, à compter de l'expiration de celui-ci et jusqu'au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux qui sera égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.
» Le 8 avril 2003, la Cour avait reçu la déclaration suivante, signée par l'un des représentants des requérants : « Je note qu'en vue d'un règlement amiable de l'affaire ayant pour origine la requête n o 43133/98 pendante devant la Cour européenne des Droits de l'Homme, le gouvernement turc est prêt à verser, ex gratia , au titre du dommage subi, frais et dépens compris, aux requérants cités ci-dessous, la somme globale de 3 500 EUR (trois mille cinq cents euros) répartie de la manière suivante : Selahiddin Pan } Mustafa Pan } Kemal Pan } un total de 1 500 EUR (mille cinq cents euros) Hamza Pan } pour ces sept requérants Raziye Bağcıoğlu } Seher Sarı (Pan) } Meryem Çor (Pan) } Refik Çetin } un total de 2 000 EUR (deux mille euros) Bilal Gök } pour ces trois requérants [Rectifié le 13 mai 2004. La Melek Sığmak } somme accordée vaut pour ces trois requérants conjointement.] Je note également que le versement de cette somme s'effectuera dans un délai de trois mois à compter de la date de notification de la décision de la Cour rendue conformément à l'article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l'Homme.
J'accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l'encontre de la Turquie à propos des faits à l'origine de ladite requête. Je déclare l'affaire définitivement réglée. La présente déclaration s'inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et moi-même sommes parvenus. » La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s'inspire du respect des droits de l'homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (article 37 § 1 in fine de la Convention).
Par ces motifs, la Cour, à l'unanimité, Décide de disjoindre l'affaire des requêtes n os 42146/98, 42521/98, 42523/98, 42524/98, 42530/98, 42532/98, 42536/98, 42541/98, 42542/98, 42543/98, 42544/98, 43136/98, 43138/98, 43141/98, 43144/98, 43146/98, 43148/98, 43151/98, 43344/98, 43641/98, 43642/98, 43644/98, 43914/98, 44286/98, 53840/00, 53858/00, 54527/00, 54546/00, 54547/00, 54548/00, 54549/00, 54550/00, 54551/00, 54552/00, 54553/00, 54554/00, 54555/00, 54556/00, 54557/00, 54558/00 et 54582/00 ; Décide de rayer le restant de la requête du rôle. Vincent Berger Georg Ress Greffier Président