BIRK v. THE UNITED KINGDOM
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
BIRK v. THE UNITED KINGDOM (CtEDO, 2003)
Decizia nr. 56846/00 a Deciziei nr. 56846/00 a lui Sukhdev Singh BIRK împotriva Regatului Unit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 9 decembrie 2003 în calitate de Cameră compusă de J.-P. Costa Președinte A.B. Baka Sir Nicolas Bratza Gaukur Jörundsson Loucaides Bîrsan Ugrekhelidze, judecători și dna S. Dollé Având în vedere cererea depusă la 3 martie 2000 și înregistrată la 26 aprilie 2000, având deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, Sukhdev Singh Birk, este un național al Regatului Unit, care s-a născut în 1953 și trăiește în Blackburn, Lancashire. El este reprezentat în fața Curții de către dl. A. Lockley, avocat practicant în Sheffield. Guvernul contestat este reprezentat de dl J. Grainger, Biroul Externo și Commonwealth, Londra. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Până în octombrie 1996, reclamantul și soția sa au fost în parteneriat, rulând casele de îngrijire în Blackburn și în zona înconjurătoare. La începutul anului 1996, reclamantul a suferit un accident vascular cerebral. Soția sa nu a putut continua să conducă afacerea pe cont propriu și, ca urmare, în octombrie 1996 au fost amândoi declarați faliment. Receitorul Oficial („OR”) a fost numit pentru a gestiona insolvența și, ulterior, Begbies Traynor a fost numit ca Fizier în Bankruptcy. Până în 1998, reclamantul și soția sa au continuat să desfășoare afacerea și au plătit o sumă lunară administratorului în Bankruptcy, dar după declinul sesizărilor clienților, au fost forțați să vândă afacerea. În sau în jurul lunii mai 1999, reclamantul a observat în primul rând că postul său a fost deviat. El se așteptase să primească o scrisoare, care nu a sosit. El a întrebat cu poștașul și a fost informat că poșta sa și poșta soției sale erau îndreptate către OR. Reclamantul nu a primit nici o notificare a acestei acțiuni. El a descoperit ulterior că o ordonanță a fost obținută în Curtea Județeanului Blackburn, în conformitate cu art. 371 din Legea privind insolvența din 1986 („Legea din 1986”), redirecționând toate e-mailurile sale la OR pentru o perioadă de trei luni. Primul ordin divulgat a fost făcut la 14 mai 1999 de către OR. Reclamantul a solicitat, fără succes, să anuleze primul ordin de redirecționare, dar cererea a fost respinsă de către instanță la 14 iunie 1999. A durat aproximativ o săptămână ca poșta redirecționată să fie trimisă la ei de către OR și Fidel în Bankruptcy. Într-un caz, reclamantul a fost trimis o scrisoare din familia sa în India, informand-l că un rude a murit. Datorită redirecției, el a aflat despre aceasta o săptămână după ce scrisoarea ar fi fost primită altfel. În plus, nu doar reclamantul și poșta soției sale erau redirecționate, ci și postul adresat fiicei lor. La 30 noiembrie 1999, reprezentantul reclamantului în această chestiune a primit o scrisoare de la administratorul administrativ al Băncii, Hammond Suddards, referindu-se la cererea de asistență judiciară de succes a reclamantului în legătură cu posibila acțiune de reexaminare judiciară, care a constituit o încălcare a dreptului reclamantului de a obține consiliere juridică în mod încrezător. Administratorul în Bankruptcy a obținut certificatul de asistență juridică al reclamantului în temeiul redirecției postului său. Ordinul său de faliment a fost obligat să expire la 19 octombrie 1999. Cu toate acestea, în urma unei confuzii cu privire la el care a participat la examinarea publică, falimentul său a fost prelungit în temeiul Secțiunii 279 IA 1986. Cu toate acestea, avocații Fidei în Bankruptcy au indicat în octombrie 1999 că nu au intenționat să caute un nou ordin de redirecție. Secțiunea 371 din Legea privind insolvența din 1986 prevede următoarele: „1. În cazul în care a fost făcută o ordonanță de faliment, instanța poate, din când în când, la aplicarea receptorului oficial sau a administratorului fiduciar al proprietății falimentului, ordona ca poșta să redirecționeze și să trimită sau să-i livreze receptorului oficial sau fiduciarului sau orice pachet poștal (în sensul legii din 1953) care, în caz contrar, ar fi trimis sau livrat de către ei la faliment la un loc sau locuri care pot fi specificate în ordine. Un ordin în temeiul prezentei secțiuni are efect pentru o astfel de perioadă, care nu depășește trei luni, după cum se poate specifica în ordine.” Administratorii din Bankruptcy au alte competențe statutare, care sunt mai stricte decât competența de a solicita o ordine de redirecție, dar care ar putea fi totuși necesar să fie utilizate, în cazurile corespunzătoare, în cazul în care administratorii sunt în mod corespunzător pentru a investiga afacerile falimentului în beneficiul final al creditorilor săi. În special, în temeiul articolului 365 din Legea privind insolvența din 1986, un administrator poate obține un mandat de autorizare a confiscarii proprietăților, cărților și/sau a înregistrărilor care intră în proprietatea debitorului. În plus, art. 366 din Lege permite instanței (la cererea unui administrator) să convoce o varietate de persoane înaintea acesteia pentru a da o declarație și/sau pentru a produce documente. Un faliment datorează o datorie legală, în conformitate cu art. 333 din Legea privind insolvența din 1986, să furnizeze administratorului informații cum ar fi afacerile sale, să asiste la reuniuni cu administratorul și să facă alte lucruri cum ar putea fi necesară în mod rezonabil administratorul pentru îndeplinirea funcțiilor sale relevante. COMPLAINT Reclamantul se plânge în temeiul articolului 8 din Convenție cu privire la interferențe cu corespondența sa și cu cele ale soției și fiicei sale. Curtea remarcă că guvernul, într-o scrisoare din 13 octombrie 2003, a informat Curtea că au fost de acord să plătească reclamantului 2.500 de lire GBP pentru a acoperi pierderea morală, împreună cu 7.000 de lire GBP inclusiv din TVA în ceea ce privește taxele avocatilor și 2.500 de lire GBP în ceea ce privește taxele avocatului, în decontarea integrală și finală a cererii sale. Prin scrisoarea din 11 septembrie 2003, reclamantul a confirmat că ar fi pregătit să accepte oferta de soluționare în aceste condiții. având în vedere art. 37 alineatul (1) litera (b) din Convenție, Curtea constată că această chestiune a fost rezolvată. În plus, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) în amendă Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită continuarea examinării cererii. În consecință, cazul ar trebui eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să scoată aplicarea din lista cazurilor sale. Dollé J.-P. Președintele grefierului Costa