Birk împotriva Regatului Unit

Decizia nr. 56846/00 a Deciziei nr. 56846/00 a lui Sukhdev Singh BIRK împotriva Regatului Unit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 9 decembrie 2003 în calitate de Cameră compusă de J.-P. Costa Președinte A.B. Baka Sir Nicolas Bratza Gaukur Jörundsson Loucaides Bîrsan Ugrekhelidze, judecători și dna S. Dollé Având în vedere cererea depusă la 3 martie 2000 și înregistrată la 26 aprilie 2000, având deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, Sukhdev Singh Birk, este un național al Regatului Unit, care s-a născut în 1953 și trăiește în Blackburn, Lancashire. El este reprezentat în fața Curții de către dl. A. Lockley, avocat practicant în Sheffield.

Guvernul contestat este reprezentat de dl J. Grainger, Biroul Externo și Commonwealth, Londra. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Până în octombrie 1996, reclamantul și soția sa au fost în parteneriat, rulând casele de îngrijire în Blackburn și în zona înconjurătoare. La începutul anului 1996, reclamantul a suferit un accident vascular cerebral. Soția sa nu a putut continua să conducă afacerea pe cont propriu și, ca urmare, în octombrie 1996 au fost amândoi declarați faliment. Receitorul Oficial („OR”) a fost numit pentru a gestiona insolvența și, ulterior, Begbies Traynor a fost numit ca Fizier în Bankruptcy. Până în 1998, reclamantul și soția sa au continuat să desfășoare afacerea și au plătit o sumă lunară administratorului în Bankruptcy, dar după declinul sesizărilor clienților, au fost forțați să vândă afacerea.

În sau în jurul lunii mai 1999, reclamantul a observat în primul rând că postul său a fost deviat. El se așteptase să primească o scrisoare, care nu a sosit. El a întrebat cu poștașul și a fost informat că poșta sa și poșta soției sale erau îndreptate către OR. Reclamantul nu a primit nici o notificare a acestei acțiuni. El a descoperit ulterior că o ordonanță a fost obținută în Curtea Județeanului Blackburn, în conformitate cu art. 371 din Legea privind insolvența din 1986 („Legea din 1986”), redirecționând toate e-mailurile sale la OR pentru o perioadă de trei luni. Primul ordin divulgat a fost făcut la 14 mai 1999 de către OR. Reclamantul a solicitat, fără succes, să anuleze primul ordin de redirecționare, dar cererea a fost respinsă de către instanță la 14 iunie 1999. A durat aproximativ o săptămână ca poșta redirecționată să fie trimisă la ei de către OR și Fidel în Bankruptcy.

Într-un caz, reclamantul a fost trimis o scrisoare din familia sa în India, informand-l că un rude a murit. Datorită redirecției, el a aflat despre aceasta o săptămână după ce scrisoarea ar fi fost primită altfel. În plus, nu doar reclamantul și poșta soției sale erau redirecționate, ci și postul adresat fiicei lor. La 30 noiembrie 1999, reprezentantul reclamantului în această chestiune a primit o scrisoare de la administratorul administrativ al Băncii, Hammond Suddards, referindu-se la cererea de asistență judiciară de succes a reclamantului în legătură cu posibila acțiune de reexaminare judiciară, care a constituit o încălcare a dreptului reclamantului de a obține consiliere juridică în mod încrezător.

Administratorul în Bankruptcy a obținut certificatul de asistență juridică al reclamantului în temeiul redirecției postului său. Ordinul său de faliment a fost obligat să expire la 19 octombrie 1999. Cu toate acestea, în urma unei confuzii cu privire la el care a participat la examinarea publică, falimentul său a fost prelungit în temeiul Secțiunii 279 IA 1986. Cu toate acestea, avocații Fidei în Bankruptcy au indicat în octombrie 1999 că nu au intenționat să caute un nou ordin de redirecție. Secțiunea 371 din Legea privind insolvența din 1986 prevede următoarele: „1.

În cazul în care a fost făcută o ordonanță de faliment, instanța poate, din când în când, la aplicarea receptorului oficial sau a administratorului fiduciar al proprietății falimentului, ordona ca poșta să redirecționeze și să trimită sau să-i livreze receptorului oficial sau fiduciarului sau orice pachet poștal (în sensul legii din 1953) care, în caz contrar, ar fi trimis sau livrat de către ei la faliment la un loc sau locuri care pot fi specificate în ordine. Un ordin în temeiul prezentei secțiuni are efect pentru o astfel de perioadă, care nu depășește trei luni, după cum se poate specifica în ordine.” Administratorii din Bankruptcy au alte competențe statutare, care sunt mai stricte decât competența de a solicita o ordine de redirecție, dar care ar putea fi totuși necesar să fie utilizate, în cazurile corespunzătoare, în cazul în care administratorii sunt în mod corespunzător pentru a investiga afacerile falimentului în beneficiul final al creditorilor săi.

În special, în temeiul articolului 365 din Legea privind insolvența din 1986, un administrator poate obține un mandat de autorizare a confiscarii proprietăților, cărților și/sau a înregistrărilor care intră în proprietatea debitorului. În plus, art. 366 din Lege permite instanței (la cererea unui administrator) să convoce o varietate de persoane înaintea acesteia pentru a da o declarație și/sau pentru a produce documente. Un faliment datorează o datorie legală, în conformitate cu art. 333 din Legea privind insolvența din 1986, să furnizeze administratorului informații cum ar fi afacerile sale, să asiste la reuniuni cu administratorul și să facă alte lucruri cum ar putea fi necesară în mod rezonabil administratorul pentru îndeplinirea funcțiilor sale relevante.

COMPLAINT Reclamantul se plânge în temeiul articolului 8 din Convenție cu privire la interferențe cu corespondența sa și cu cele ale soției și fiicei sale. Curtea remarcă că guvernul, într-o scrisoare din 13 octombrie 2003, a informat Curtea că au fost de acord să plătească reclamantului 2.500 de lire GBP pentru a acoperi pierderea morală, împreună cu 7.000 de lire GBP inclusiv din TVA în ceea ce privește taxele avocatilor și 2.500 de lire GBP în ceea ce privește taxele avocatului, în decontarea integrală și finală a cererii sale. Prin scrisoarea din 11 septembrie 2003, reclamantul a confirmat că ar fi pregătit să accepte oferta de soluționare în aceste condiții. având în vedere art. 37 alineatul (1) litera (b) din Convenție, Curtea constată că această chestiune a fost rezolvată.

În plus, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) în amendă Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită continuarea examinării cererii. În consecință, cazul ar trebui eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să scoată aplicarea din lista cazurilor sale. Dollé J.-P. Președintele grefierului Costa

SECOND SECTION

DECISION Application no. 56846/00 by Sukhdev Singh BIRK against the United Kingdom The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 9 December 2003 as a Chamber composed of Mr J.-P. Costa , President , Mr A.B. Baka , Sir Nicolas Bratza , Mr Gaukur Jörundsson , Mr L. Loucaides , Mr C. Bîrsan , Mr M. Ugrekhelidze, judges and Mrs S. Dollé , Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 3 March 2000 and registered on 26 April 2000, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Sukhdev Singh Birk, is a United Kingdom national, who was born in 1953 and lives in Blackburn, Lancashire. He is represented before the Court by Mr A. Lockley, a lawyer practising in Sheffield.

The respondent Government are represented by Mr J. Grainger, Foreign and Commonwealth Office, London. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. Until October 1996, the applicant and his wife were in partnership together, running nursing homes in Blackburn and the surrounding area. Earlier in 1996, the applicant had suffered a stroke. His wife was unable to continue to run the business on her own and, as a result, in October 1996 they were both declared bankrupt. The Official Receiver (“OR”) was appointed to manage the insolvency and subsequently Begbies Traynor was appointed as the Trustee in Bankruptcy. Until 1998, the applicant and his wife continued to run the business and paid a monthly sum to the Trustee in Bankruptcy, but following a decline in referrals of clients, they were forced to sell the business.

In or around May 1999, the applicant first noticed that his post was being diverted. He had expected to receive a letter, which did not arrive. He enquired with the postman and was told that his and his wife's mail was being directed to the OR. The applicant had received no notification of this action. He subsequently discovered that an order had been obtained in the Blackburn County Court, pursuant to Section 371 Insolvency Act 1986 (“the 1986 Act”), redirecting all his mail to the OR for a period of three months. The first order disclosed was made on 14 May 1999 by the OR. The applicant applied, unsuccessfully, to set aside the first redirection order, but the application was dismissed by the court on 14 June 1999. Further orders were made on 23 August 1999 and 6 September 1999, each for a three months period of redirection, on behalf of the Trustee in Bankruptcy.

The applicant and his wife have been extremely distressed by the diversion of their mail. It took approximately a week for redirected mail to be sent on to them by the OR and the Trustee in Bankruptcy. In one instance, the applicant was sent a letter from his family in India, informing him that a relative had died. Due to the redirection, he found out about it a week after the letter would otherwise have been received. Furthermore, it was not just the applicant and his wife's mail that was being redirected, but also post addressed to their daughter. On 30 November 1999 the applicant's representative in this matter received a letter from the Trustee in Bankruptcy's solicitors, Hammond Suddards, referring to the applicant's successful application for legal aid in connection with the potential judicial review action, which amounted to a breach of the applicant's right to obtain legal advice in confidence.

The Trustee in Bankruptcy had obtained the applicant's legal aid certificate by virtue of the redirection of his post. His bankruptcy order was due to expire on 19 October 1999. However, following some confusion about him attending the public examination, his bankruptcy was extended under Section 279 IA 1986. However, the Trustee in Bankruptcy's solicitors indicated in October 1999 that they did not intend to seek a further redirection order. B. Relevant domestic law Section 371 of the Insolvency Act 1986 provides as follows: “1.

Where a bankruptcy order has been made, the court may from time to time, on the application of the official receiver or the trustee of the bankrupt's estate, order the Post Office to re-direct and send or deliver to the official receiver or trustee or otherwise any postal packet (within the meaning of the Post Office Act 1953) which would otherwise be sent or delivered by them to the bankrupt at such place or places as may be specified in the order. 2. An order under this section has effect for such period, not exceeding three months, as may be specified in the order.” Trustees in Bankruptcy have other statutory powers, which are more stringent than the power to apply for a re-direction order but which may nonetheless need to be used, in appropriate cases, if Trustees are properly to investigate the bankrupt's affairs for the ultimate benefit of his creditors.

In particular, under section 365 of the Insolvency Act 1986, a Trustee may obtain a warrant authorising him to seize property, books and/or records falling into the debtor's estate. Furthermore, section 366 of the Act allows the court (on application by a Trustee) to summon a variety of persons before it to give an affidavit and/or produce documents. A bankrupt owes a statutory duty, pursuant to section 333 of the Insolvency Act 1986, to give to the Trustee such information as to his affairs, attend meetings with the Trustee and do such other things as the Trustee may reasonably require for the carrying out of his relevant functions. COMPLAINT The applicant complains under Article 8 of the Convention about interferences with his correspondence and with that of his wife and daughter.

THE LAW The Court notes that the Government in a letter dated 13 October 2003 informed the Court that they have agreed to pay to the applicant GBP 2,500 to cover non-pecuniary loss, together with GBP 7,000 inclusive of VAT in respect of solicitors' fees and GBP 2,500 in respect of Counsel's fees, in full and final settlement of his claim. By a letter dated 11 September 2003, the applicant confirmed that he would be prepared to accept the offer of settlement in these terms. Having regard to Article 37 § 1 (b) of the Convention, the Court finds that the matter has been resolved. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the examination of the application to be continued.

Accordingly, the case should be struck out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. S. Dollé J.-P. Costa Registrar President