CASE OF KRONE VERLAG GmbH & Co. KG (No. 3) v. AUSTRIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation of Art. 10;Pecuniary damage - financial award;Costs and expenses (domestic proceedings) - claim dismissed;Costs and expenses partial award - Convention proceedings
CASE OF KRONE VERLAG GmbH & Co. KG (No. 3) v. AUSTRIA (CtEDO, 2003)
Krone Verlag GmbH & Co. KG, o societate de răspundere limitată cu sediul social din Viena, este proprietarul ziarului Neue Kronenzeitung publicat de Mediaprint Zeitungs- und Zeitschriftenverlag GmbH & Co. KG (“publicator”). 10. La 9 și 11 decembrie 1994, ediția de Salzburg a Neue Kronenzeitung a publicat un anunț pentru abonamente la ziar în care a comparat ratele de abonare lunare cu cele ale unui alt ziar regional, Salzburger Nachrichten. Potrivit anunțului, Neue Kronenzeitung a fost „cel mai bun” ziar local. 11. La 13 decembrie 1994, Salzburger Nachrichten a solicitat Curtea Regională de Salzburg (Landesgericht) o injuncție preliminară (einstweilige Verfügung) în temeiul articolelor 1 și 2 din Legea privind concurența unfair (Gesetz gegen den unlauteren Wettbewerb) împotriva companiei solicitante și a editorului. La 29 decembrie 1994, Curtea Regională de Salzburg a eliberat o injuncție preliminară împotriva societății reclamante și a editorului de a menține statu quo în timpul procedurii. Prin recursul societății reclamante și al editorului, Curtea de Apel Linz (Oberlandesgericht) a anulat hotărârea Curții Regionale. Curtea a declarat, printre altele, că cele două ziare erau concurenți pe aceeași piață și pentru aceeași cititoare. La 23 mai 1995, Curtea Supremă (Oberster Gerichtshof), în apelul Salzburger Nachrichten, a emis o injunție preliminară. Curtea a constatat că publicitatea a fost înșelătoare. A considerat că Salzburger Nachrichten a fost un „ ziar de calitate” și că Neue Kronenzeitung nu a fost, și că această diferență nu a fost neapărat cunoscută de cititoriiNeue Kronenzeitung „cel mai bun” ziar local a constituit dispariția lui Salzburger Nachrichten. 13. În cadrul procedurii principale care au urmat, Curtea Regională de Salzburg a ordonat societății reclamante și editorului să se abțină de la publicarea publicității atâta timp cât nu a furnizat în același timp informații care au permis să evite orice declarație de valoare pejorativă în general sau orice alt risc de cititori înșegători. În al doilea rând, aceasta le-a ordonat să nu se referiască la prețul de vânzare al Salzburger Nachrichten drept „presupunător”. În al treilea rând, aceasta le-a ordonat să nu se abțină de la compararea prețurilor de vânzare a celor două ziare, cu excepția cazului în care au indicat în același timp diferențele în stilurile lor de raportare respective, în special în ceea ce privește acoperirea politicii străine sau interne, economia, cultura, știința, sănătatea, problemele de mediu și legea, și s-au referit și la Neue Kronenzeitung ca mediu de comunicații orientat spre divertisment și Salzburger Nachrichten ca mediu orientat în principal la informații. În cele din urmă, aceasta le-a ordonat să publice decizia. 14. La 21 martie 1997, Curtea de Apel din Linz, care a permis în parte un recurs al societății reclamante și al editorului, a limitat a treia ramură a injuncției la ordinul că societatea reclamantă și editorul se abține de a compara prețurile de vânzare ale celor două ziare fără a indica diferențe în stilurile lor de raportare în ceea ce privește acoperirea politicii străine sau interne, economia, cultura, știința, sănătatea, problemele de mediu și legislația. Acesta a confirmat decizia instanței de jos cu privire la celelalte ramuri ale injuncției. Curtea a considerat că este o chestiune de cunoștință comună că ambele ziare concurează pe aceeași piață. În ceea ce privește diferențele de calitate dintre ziare și argumentul potrivit căruia cititorii nu erau familiarizați cu aceste diferențele, Curtea de Apel din Linz a făcut trimitere la decizia Curții Supreme din 23 mai 1995. 15. La 28 aprilie 1997, societatea reclamantă și editorul au depus un recurs asupra punctelor de drept împotriva acestei decizii, în baza articolului 10 din Convenție. 16. La 13 mai 1997, Curtea Supremă a declarat recursul asupra punctelor de drept inadmisibil, hotărârea a fost îndreptată asupra părților la 16 iunie 1997. 17. Secțiunile relevante din Legea privind concurența nejustificată se citesc după cum urmează: „Ce persoană care, în cursul activității de afaceri, comite, în scopuri de concurență, acționează contrar practicilor cinstite, poate fi ordonată să nu se implice în continuare în aceste acte și să fie considerată responsabilă pentru daune. Secțiunea 2 Orice persoană care, în cursul activității, în scopuri de concurență, face declarații care ar putea fi înșelătoare în privința condițiilor comerciale, în special în ceea ce privește calitatea, originea, metoda de producție sau calculul prețurilor bunurilor sau serviciilor unice sau întregului stoc, pe listă de prețuri, despre modalitatea și sursele de aprovizionare, despre posesia premiilor, despre ocazia sau scopul vânzării sau despre cantitatea stocului, poate fi ordonată să scape de a face aceste declarații și, dacă ar fi știut sau ar fi trebuit să știe că acestea ar fi posibil să inducă în eroare, să fie considerate responsabile pentru daune. Cu toate acestea, compararea prețurilor în publicitatea este autorizată, în cazul în care nu este contrar prezentei secțiuni sau secțiunea 1.”