Vereinigung Demokratischer Soldaten Österreichs și Gubi împotriva Austriei

Rezoluția ResDH(2003)175 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 19 decembrie 1994 în cauza Vereinigung Demokratischer Soldaten Österreichs și Gubi împotriva Austriei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 6 ianuarie 2004, în cadrul celei de-a 863-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului anterior 54 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare "RPA"), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 19 decembrie 1994 în cauza Vereinigung Demokratischer Soldaten Österreichs și Gubi și transmisă la aceeași dată Comitetului de Miniștri Reamintind faptul că, la originea acestei cauze, se află o cerere (nr. 15153/89) împotriva Austriei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 12 iunie 1989 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de Vereinigung Demokratischer Soldaten Österreichs, o asociație privată de drept austriac care grupează militari și care își are sediul la Viena, precum și de către M. Berthold Gubi, resortisant austriac, și că Comisia a declarat admisibile obiecțiunile privind refuzul ministrului federal al apărării de a înscrie periodicul "Igel," publicat de asociația solicitantă,

pe lista publicațiilor distribuite gratuit în cadrul cazărmilor de către armată și interdicția făcută celui de-al doilea reclamant, de a asigura distribuirea acestuia (griefs respinse de la art. 10), precum și lipsa unei căi de atac efective în acest sens (griefs respinse de la art. 13) Reamintind că cauza a fost adusă în fața Curții de către Comisie la 9 septembrie 1993, având în vedere că, în hotărârea sa din 19 decembrie 1994, Curtea, în special - a declarat, cu șase voturi împotriva a trei, că a existat o încălcare a articolului 10 din convenție în ceea ce privește prima recurentă - a spus, cu opt voturi împotriva uneia, că a existat o încălcare a articolului 10 din Convenție în șeful celui de-al doilea reclamant - a declarat, cu șase voturi împotriva celui de-al treilea, că a avut loc o încălcare a articolului 13 din Convenție în numele primei reclamante; - a declarat în unanimitate că nu a avut loc nicio încălcare a articolului 13 din Convenție în numele celui de-al doilea reclamant; - a declarat, în unanimitate, că nu a încălcat art. 13 din Convenție în numele celui de-al doilea reclamant - a declarat, în unanimitate, că prezenta hotărâre constituie prin sine o satisfacție echitabilă suficientă în ceea ce privește prejudiciul moral pretins a declarat în unanimitate că guvernul statului pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni,

180 000 de silingi austriaci pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată a respins, în unanimitate, pretențiile reclamanților pentru surplusul Având în vedere normele adoptate de Comitetul miniștrilor privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11; norme care se aplică prin decizia Comitetului de Miniștri în cauzele care intră sub incidența art. 54 anterior, care au invitat guvernul statului pârât să informeze în legătură cu măsurile luate ca urmare a hotărârii din 19 decembrie 1994, având în vedere obligația pe care o are: Austria de sine conform art. 46 alin. (1) (fostul art. 53) din Convenție Întrucât, la examinarea acestei cauze de către Comitetul miniștrilor, guvernul statului pârât i-a dat acestuia informații cu privire la măsurile luate pentru a evita noi încălcări similare celei constatate în prezenta hotărâre (aceste informații sunt rezumate în anexa la prezenta rezoluție) În conformitate cu art. 46 (fostul articol 54) din convenție în prezenta cauză, guvernul statului pârât a plătit reclamanților suma prevăzută în hotărârea din 19 decembrie 1995, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de Guvernanța Austriei, pe care și le-a îndeplinit în temeiul articolului 46 (fostul articol 54) din convenție.

Anexă la Rezoluția ResDH(2003)175 Informații comunicate de către Guvernul Austriei în timpul examinării cauzei Vereinigung Demokratischer Soldaten Österreichs și Gubi de către Comitetul de Miniștri În ceea ce privește încălcarea articolului 13 din Convenție constatată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, guvernul amintește că, la 1 ianuarie 1991, Triburile Administrative Independente (Unabhädige Verwaltungssenate) au fost create în temeiul Legii Constituționale federale 129a ( Această instanță are competența de a examina pe fond toate acțiunile persoanelor care își încalcă drepturile prin exercitarea puterii imediate a unei autorități de comandă sau de coerciție (unmittelbarer verwaltungsbehördlicher Befehls- und Zwangsgewalt), cu excepția puterii fiscale a statului federal și a puterii sale de a sancționa.

Această nouă procedură a contribuit în mare măsură la asigurarea protecției împotriva noilor încălcări similare ale articolelor 10 și 13 din convenție. Cu toate acestea, pentru a clarifica aplicarea noii căi de atac în contextul militar a fost introdusă ulterior o procedură identică în art. 54 din noua lege privind puterile militare, care a intrat în vigoare la 1 iulie 2001 (a se vedea Jurnalul Oficial Federal, partea I, partea I, 86/2000, astfel cum a fost modificată ulterior prin Legea federală, a se vedea Jurnalul Oficial Federal, partea I, 102/2002). În conformitate cu alineatul (1) din acest nou articol, tribunele administrative independente se pronunță cu privire la plângerile depuse de persoane care au imputat o încălcare a drepturilor lor prin exercitarea unei competențe imediate a unei autorități de comandă sau de executare în conformitate cu dispozițiile legii federale menționate anterior.

În plus, în temeiul alineatului (2), instanțele administrative independente se pronunță asupra plângerilor depuse de persoane care invocă o altă formă de încălcare a drepturilor lor, cu ocazia îndeplinirii sarcinilor care țin de apărarea militară, cu condiția ca această încălcare să nu decurgă dintr-o decizie administrativă. Alineatul (3) prevede că plângerile depuse în temeiul alineatului (1) menționat anterior, referitoare la privarea de libertate personală în temeiul Legii privind competențele militare, pot fi depuse, în cursul perioadei de detenție, pe lângă autoritatea militară care execută această măsură. Această autoritate trebuie să trimită imediat plângerea Tribunalului Administrativ Independent.

În conformitate cu alineatul (4), plângerile în temeiul alineatelor (1) și (2) menționate anterior se soluționează de către unul dintre membrii Tribunalului administrativ independent. Se aplică articolele 67c-67g și art. 79a din Codul administrativ general privind dispozițiile speciale privind procedurile în fața unui Tribunal administrativ independent. În plus, alineatul (5) prevede că, în cazul în care este necesar ca o decizie a Tribunalului Administrativ Independent să stabilească, în temeiul alineatului (2), legalitatea utilizării datelor, această autoritate, cu excepția cazului în care există un pericol iminent, trebuie să își suspende procedura până în momentul în care Comisia pentru protecția datelor a încheiat această chestiune preliminară, În același timp, solicită Comisiei pentru protecția datelor să ia o decizie în acest sens.

În cele din urmă, în conformitate cu alineatul (6), responsabilitatea exercitării competențelor în temeiul Legii federale menționate și în scopul oricărei proceduri privind legalitatea exercitării acestei puteri revine Ministerului Federal al Apărării. Prin acordarea acestei noi posibilități de recurs, Austria se va conforma pe deplin criteriilor legii constituționale și ale dreptului internațional care prevăd dreptul oricărei persoane de a acorda dreptul la o cale de atac eficientă în fața unui organism național Având în vedere încălcarea articolului 10 constatat de Curte, guvernul consideră că introducerea căii de atac directe menționate mai sus elimină orice risc de noi încălcări similare celor constatate de Curte, în special din cauza efectului direct acordat jurisprudenței Curții Europene în dreptul austriac.

Guvernul Austriei consideră că aceste măsuri vor împiedica repetarea încălcărilor constatate în prezenta cauză și, prin urmare, și-a respectat obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție.

Résolution ResDH(2003)175 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 19 décembre 1994 dans l’affaire Vereinigung Demokratischer Soldaten Österreichs et Gubi contre l’Autriche (adoptée par le Comité des Ministres le 6 janvier 2004, lors de la 863e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’ancien article 54 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 19 décembre 1994 dans l’affaire Vereinigung Demokratischer Soldaten Österreichs et Gubi et transmis à la même date au Comité des Ministres ; Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 15153/89) dirigée contre l’Autriche, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 12 juin 1989 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par Vereinigung Demokratischer Soldaten Österreichs, une association privée de droit autrichien groupant des militaires et ayant son siège à Vienne, ainsi que par M. Berthold Gubi, ressortissant autrichien, et que la Commission a déclaré recevables les griefs concernant le refus du ministre fédéral de la Défense d'inscrire le périodique "Igel", publié par l'association requérante,

sur la liste des publications distribuées gratuitement au sein des casernes par l'armée et l'interdiction faite au second requérant, un appelé, d'en assurer la distribution (griefs tirés de l’article 10), ainsi que l’absence de recours effectif à cet égard (griefs tirés de l’article 13) ; Rappelant que l’affaire a été portée devant la Cour par la Commission le 9 septembre 1993 ; Considérant que dans son arrêt du 19 décembre 1994 la Cour, notamment : - a dit, par six voix contre trois, qu’il y avait eu violation de l’article 10 de la Convention dans le chef de la première requérante ; - a dit, par huit voix contre une, qu’il y avait eu violation de l’article 10 de la Convention dans le chef du second requérant ; - a dit, par six voix contre trois, qu’il y avait eu violation de l’article 13 de la Convention dans le chef de la première requérante ; - a dit, à l’unanimité, qu’il n’y avait pas eu violation de l’article 13 de la Convention dans le chef du second requérant ; - a dit, à l’unanimité, que le présent arrêt constituait par lui-même une satisfaction équitable suffisante quant au préjudice moral allégué ; a dit, à l’unanimité, que le gouvernement de l’Etat défendeur devait verser aux requérants, dans les trois mois, 180 000 schillings autrichiens au titre des frais et dépens ; - a rejeté, à l’unanimité, les prétentions des requérants pour le surplus ;

Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention telle qu’amendée par le Protocole n° 11 ; règles qui s’appliquent par décision du Comité des Ministres aux affaires relevant de l’ancien article 54 ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 19 décembre 1994, eu égard à l’obligation qu’a l’Autriche de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1 (ancien article 53) de la Convention ; Considérant que lors de l’examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le gouvernement de l’Etat défendeur a donné à celui-ci des informations sur les mesures prises permettant d’éviter de nouvelles violations semblables à celle constatée dans le présent arrêt (ces informations sont résumées dans l’annexe à la présente résolution) ; S’étant assuré que le 3 février 1995, dans le délai imparti, le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé aux requérants la somme prévue dans l’arrêt du 19 décembre 1994, Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement de l’Autriche, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46 (ancien article 54) de la Convention dans la présente affaire.

Annexe à la Résolution ResDH(2003)175 Informations communiquées par le Gouvernement de l’Autriche pendant l’examen de l’affaire Vereinigung Demokratischer Soldaten Österreichs et Gubi par le Comité des Ministres S’agissant de la violation de l’article 13 de la Convention constatée par la Cour européenne des Droits de l’Homme, le Gouvernement rappelle que, le 1er janvier 1991, les Tribunaux administratifs indépendants (Unabhängige Verwaltungssenate ) ont été créés en vertu de la loi constitutionnelle fédérale 129a (“ Bundesverfassungsgesetz ” novelle 1988). Ces tribunaux sont compétents pour examiner sur le fond tous les recours des personnes alléguant des violations de leurs droits par l’exercice du pouvoir immédiat d’une autorité de commandement ou de coercition ( unmittelbarer verwaltungsbehördlicher Befehls- und Zwangsgewalt ), à la seule exception du pouvoir fiscal de l’Etat fédéral et de son pouvoir d’infliger des sanctions.

Cette nouvelle procédure a largement contribué à assurer une protection contre de nouvelles violations analogues des articles 10 et 13 de la Convention. Toutefois, pour clarifier l’application de la nouvelle voie de recours dans le contexte militaire une procédure identique a été introduite par la suite dans l’article 54 de la nouvelle loi sur les pouvoirs militaires qui est entrée en vigueur le 1er juillet 2001 (parue le 10 août 2000 au Journal Officiel Fédéral, Partie I, 86/2000 telle que modifiée ensuite par la loi fédérale, voir Journal Officiel Fédéral, Partie I, 102/2002). Conformément au paragraphe 1 de ce nouvel article, les Tribunaux administratifs indépendants se prononcent sur des plaintes déposées par des personnes qui allèguent une violation de leurs droits par l’exercice d’un pouvoir immédiat d’une autorité de commandement ou de coercition conformément aux dispositions de ladite loi fédérale.

En outre, en vertu du paragraphe 2, les tribunaux administratifs indépendants se prononcent sur des plaintes déposées par des personnes qui allèguent une autre forme de violation de leur droits, à l’occasion de l’accomplissement de tâches relevant de la défense militaire à condition que cette violation ne résulte pas d’une décision administrative. Le paragraphe 3 prévoit que les plaintes déposées au titre du paragraphe 1 susmentionné, concernant la privation de liberté personnelle en vertu de la loi sur les pouvoirs militaires, peuvent, pendant la période de détention, être introduites auprès de l’autorité militaire qui exécute cette mesure. Cette autorité doit immédiatement déférer la plainte au Tribunal administratif indépendant.

Conformément au paragraphe 4, les plaintes au titre des paragraphes 1 et 2 précités sont tranchées par l’un des membres du Tribunal administratif indépendant. Les articles 67c à 67g et l’article 79a du Code administratif général concernant les dispositions spéciales sur les procédures devant un Tribunal administratif indépendant, s’appliquent. En outre, le paragraphe 5 prévoit que, s’il est nécessaire qu’une décision du Tribunal administratif indépendant établisse, au titre du paragraphe 2, la légalité de l’utilisation de données, cette autorité, sauf en cas de danger imminent, doit a. suspendre sa procédure jusqu’à ce que la Commission de protection des données ait tranché cette question préliminaire, b. dans le même temps, demander à la Commission de protection des données de prendre une décision à cet égard.

Enfin, conformément au paragraphe 6, la responsabilité de l’exercice du pouvoir au titre de ladite Loi fédérale, et aux fins de toute procédure concernant la légalité de cet exercice du pouvoir, incombe au Ministère fédéral de la Défense. En accordant cette nouvelle possibilité de recours, l’Autriche se conformera pleinement aux critères de la loi constitutionnelle et du droit international qui prévoient pour toute personne le droit à l’octroi d’un “recours effectif devant une instance nationale” au sens de l’article 13 de la Convention européenne des droits de l’homme. Eu égard à la violation de l’article 10 constatée par la Cour, le gouvernement estime que l’introduction de la voie de recours directe susmentionnée élimine tout risque de nouvelles violations analogues à celles constatées par la Cour, en particulier à cause de l’effet direct donné à la jurisprudence de la Cour européenne en droit autrichien.

Le Gouvernement de l’Autriche estime que ces mesures empêcheront la répétition des violations constatées dans la présente affaire et qu’elle a donc respecté ses obligations au titre de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.