ELO v. FINLAND
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Partly inadmissible
ELO v. FINLAND (CtEDO, 2004)
CUARTA DECIZIE PARȚIONALĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 30742/02 de către Jani Matti Kalevi ELO împotriva Finlandei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), ședința la 20 ianuarie 2004 în calitate de Cameră compusă din: Sir Nicolas Bratza Președintele Pellonpää Casadevell Maruste Pavlovschi Borrego Borrego dna Fura-Sandström, judecători și dl M. O’Boyle Grefierul Sectorului Secțiunii Având în vedere cererea depusă la 7 august 2002, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Jani Matti Kalevi Elo, este un național finlandez, născut în 1974 și locuiește în Rauma, Finlanda. El este reprezentat în fața Curții de către dl Jarmo Kinnunen, avocat care practică în Espoo, Finlanda. Faptele cazului, prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a lucrat ca lucrător cu ferovia. A absolvit școala secundară și a preluat un an și jumătate de pregătire în proiectarea tehnică. De asemenea, a luat un curs de patru luni de conducere cu intenția de a desfășura afacerea cu ferovia tatălui său. Octombrie 1996 a fost implicat într-un accident la locul de muncă. El a suferit leziuni la picioare și tocuri. După accident, reclamantul a început studii de afaceri la o universitate în 1999. O companie de asigurare a acordat reclamantului o alocație pentru reducerea 100% a capacității sale de lucru pentru perioada cuprinsă între 18 octombrie 1996 și 16 Octombrie 1997. Aceeași societate de asigurare a acordat, de asemenea, reclamantului o pensie de prejudiciu industrial pentru perioada 17 octombrie 1997-31 august 1999. La 27 iunie 2000, societatea de asigurare a dat două decizii cu privire la alte cereri de compensare de asigurare ale reclamantului. Societatea de asigurare a acordat reclamantului o alocație pentru un an începând cu 1 Septembrie 1999 pentru studii care vor îmbunătăți competențele reclamantului în proiectarea tehnică. Reclamantul a primit, de asemenea, finanțare pentru o jumătate de ani de formare de sprijin pentru găsirea unui loc de muncă. Compania de asigurare a susținut că, din cauza sănătății sale, reclamantul a fost incapabil de a lucra ca lucrător în foaie, dar că el ar putea continua să lucreze ca designer tehnic, pentru care a fost instruit. Societatea a susținut, de asemenea, că a fost posibil ca reclamantul să utilizeze beneficiul de un an și jumătate pentru studiile sale universitare. Cu toate acestea, societatea nu a acceptat să finanțeze în mod direct studiile universitare ale reclamantului. Într-o a doua decizie din 27 iunie 2000, societatea de asigurare a decis să califice compensația la gradul 3. tapaturmalatakunta, olycksfallsnämnden ) despre aceste decizii . El a cerut , printre altele , anularea deciziilor la 27 iunie 2000 și rambursarea integrală a cheltuielilor de studii universitare și o gradare mai mare a compensației sale. El a susținut afirmația sa cu privire la vârsta sa tânără (24 de ani) și a afirmat că istoricul său prealabil educațional și de muncă nu exclude studiile universităților din domeniul cheltuielilor educaționale. El a afirmat că nu a lucrat niciodată ca designer tehnic. El a cerut, de asemenea, ca compensarea sa să fie clasificată la scară 7 (în loc de 3). În acest scop, reclamantul a prezentat două rapoarte medicale în care compensația a fost evaluată la scară 6 sau 7 respectiv. Reclamantul a solicitat o audiere orală pentru a prezenta dovezi în sprijinul punctului său de vedere cu privire la clasificarea compensației. În special, reclamantul a dorit ca doi medici (A și H) să fie auziți cu privire la faptele pe care au bazat estimarea lor cu privire la gradarea compensației. Reclamantul a dorit, de asemenea, să facă o declarație orală cu privire la handicapurile din viața sa zilnică din cauza rănirilor sale. Consiliul pentru accidente a solicitat alte argumente scrise de la compania de asigurare, care se opune la o audiere orală. Consiliul pentru accidente a solicitat apoi reclamantului să își prezinte observațiile scrise cu privire la argumentele societății de asigurare. Reclamantul a prezentat alte argumente susținând punctul său de vedere cu privire la clasificarea compensației. La 5 aprilie 2001, Consiliul pentru Accident a respins cererea reclamantului de audiere orală, raționând că procedurile înainte de a fi de obicei scrise. A și H au remarcat că au prezentat deja declarațiile lor scrise către Consiliu și, prin urmare, nu a fost necesară o audiere orală. A respins cererea reclamantului de rambursare și de clasificare mai mare a compensației sale. Reclamantul a apelat la Curtea de Asigurări ( Vakuutusoikeus, försäkringsdomstolen ), solicitând din nou o rambursare deplină a cheltuielilor de studii universitare și o rambursare mai mare (calul 7) a compensației sale. El solicită, de asemenea, o audiere orală, în timp ce el a vrut să fie auzit ca martori cu privire la handicapul său în mișcare și în picioare și în ceea ce privește evaluarea gradării compensației sale. El a cerut ca această ultimă întrebare să fie examinată dintr-o perspectivă mai largă a membrelor sale mai mici în general și nu ca o chestiune mai restricționată a condiției tocurilor și gleznele sale. Curtea de Asigurare a primit observații suplimentare de la părți cu privire la cererile lor și un nou raport medical. La 19 iunie 2002, Curtea de Asigurări a respins cererea reclamantului de o audiere orală, raționând că procedura din Curtea de Asigurări era ca o regulă generală scrisă și că o audiere orală nu era necesară, deoarece instanța a decis să examineze gradul de compensare al reclamantului pe baza tocurilor și gleznele sale, în care evaluarea a fost satisfăcută de dovezile medicale scrise. Curtea de Asigurări a susținut că cele mai multe rapoarte medicale la dispoziția sa sunt suficiente dovezi fără confirmarea lor sub jurământ. De asemenea, a remarcat că audierea reclamantului în persoană nu este necesară deoarece factorul decisiv în procesul decizional este raportul medical și a susținut de asemenea decizia Comitetului pentru accidente. Nu există nici un recurs împotriva hotărârii Curții de Asigurări. Legea internă relevantă 1. Indemnizație Secțiunea 18a, punctul 1 din Legea privind asigurarea accidentelor (tapaturmavakuutuslaki, lag om Olycksfallsförsäkring , 608/1948) prevede că compensarea va fi plătită unui angajat care, printre altele , a suferit leziuni permanente de la un accident. Secțiunea 5 din Legea privind compensarea cheltuielilor de reabilitare în conformitate cu Legea privind asigurarea accidentelor (625/1991) prevede rambursarea acestor cheltuieli de reabilitare necesare care vizează menținerea sau consolidarea capacității de muncă și/sau de câștig, care ajută persoana la continuarea lucrării sau profesiei sale anterioare în ciuda leziunilor sau bolilor sale, sau care ajută persoana la începerea unei noi profesii capabile de a sprijini persoana. În conformitate cu alineatul (2) din respectiva secțiune, vârsta persoanei, activitățile de lucru anterioare, educația, condițiile de viață, handicapurile cauzate de prejudiciul sau de boala și șansele persoanei de a găsi un loc de muncă în conformitate cu condițiile de recrutare aplicabile în mod normal după reabilitare sunt luate în considerare în evaluarea necesității de reabilitare. 2. Procedura din Consiliul pentru Accident este reglementată de Legea privind procedura judiciară în materie administrativă. Secțiunea 53 punctul 6 din Legea privind asigurarea accidentelor (tapaturmavakuutuslaki, lag om Olycksfallsförsäkring , 608/1948, astfel cum a fost modificat prin Actul 297/1999 ) prevede că Actul de procedură judiciară în materie administrativă se aplică la examinarea unui caz în cadrul Comitetului pentru accidente, dacă nu este prevăzut altfel . Se desfășoară o audiere orală în conformitate cu art. 37 din Actul de procedură judiciară în materie administrativă . Secțiunea 37 din Actul de procedură judiciară în materie administrativă ( Hallintolainkäyttölaki, förvaltningsproceslag, 586/1996) prevede că se desfășoară o audiere orală, în care, de exemplu, pot fi auzite părți, martori și experți, atunci când este necesar. art. 38 alineatul (1) din Legea privind procedurile judiciare în materie administrativă prevede că trebuie să se desfășoare o audiere orală dacă o parte privată solicită. Cu toate acestea, o audiere orală poate fi eliberată dacă cererea unei părți este declarată inadmisibilă sau respinsă imediat sau dacă o audiere orală ar fi, în mod clar, inutilă din cauza naturii cazului sau a altor circumstanțe. Procedura din Curtea de Accidenți este, de asemenea, reglementată de Actul privind procedura judiciară în materie administrativă. În conformitate cu art. 9 din Legea Tribunalului de Asigurări (laki vakuutusoikeudesta, lag privind försäkringsdomstolen , 14/1958), astfel cum este în vigoare la momentul respectiv, legea privind procedura judiciară în materie administrativă se aplică atunci când examinează un caz în Curtea de Asigurări, dacă nu este prevăzută altfel. Se desfășoară o audiere orală atunci când este necesar în conformitate cu art. 37 din Actul privind procedura judiciară în materie administrativă. O audiere orală trebuie să se desfășoare la cererea unei părți private, astfel cum se prevede la art. 38 din Legea privind procedura judiciară în materie administrativă. Secțiunea 5 din Legea Curții de Asigurări, în vigoare la momentul respectiv, prevede că membrii Curții de Asigurări includ un medic în cazurile în care este necesară o evaluare medicală. 1 din Convenția că el nu a primit o audiere echitabilă, deoarece Curtea de Asigurări și-a respins cererea de audiere orală. 2. Reclamantul susține în continuare că hotărârea Curții de Asigurări nu a fost justificată în mod corespunzător, deoarece nu a menționat declarațiile A și H. THE DREPT Reclamantul se plânge de lipsa unei audieri orale în cererile sale de compensare în temeiul articolului 6 din Convenție. art. 6 1 prevede, în măsura în care este relevant: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., fiecare are dreptul la o audiere corectă și publică”. Curtea decide să suspende examinarea acestei părți a cererii în așteptarea comunicării sale către Guvernul contestat. Reclamantul plânge, de asemenea, că hotărârea Curții de Asigurări nu a fost motivată în mod corespunzător deoarece nu a menționat rapoartele medicilor. Curtea a examinat plângerea în temeiul articolului 6 1 din Convenție. Curtea reiterează că, deși art. 6 1 obligă instanțele să dea motive pentru hotărârile lor, nu se poate înțelege că este necesară o răspuns detaliat la fiecare argument (a se vedea Van de Hurk c. Olanda, hotărârea din 19 aprilie 1994, Serie A nr. 288, p. 20, § 61). Astfel, în respingerea unui recurs, o instanță de apel poate, în principiu, să aprobe pur și simplu motivele hotărârii instanței de judecată inferioară (a se vedea García Ruiz v. Spania [GC], nr. 30544/96, § 26, ECHR 1999 I). În ceea ce privește faptele prezentului caz, Curtea remarcă că, în ceea ce privește fondurile cauzei, Tribunalul de Asigurare a afirmat doar că cererea reclamantului a fost respinsă, însă se pare că Tribunalul de Asigurări, în ceea ce privește adoptarea deciziei sale, a încorporat implicit motivele furnizate de Consiliul pentru Accident. În acest sens, decizia Comitetului pentru accidente a fost anexată hotărârii Curții de Asigurări (a se vedea Helle c. Finlanda , hotărârea din 19 decembrie 1997, Raporturi de hotărâri și hotărâri 1997 VIII § 56). Curtea remarcă, de asemenea, că Comitetul pentru accidente a avut în mod corespunzător opinia documentelor prezentate de reclamant în decizia sa și a stabilit concluziile sale privind dovezile medicale. Prin urmare, chiar dacă raționarea sa nu conține trimitere expresă la medicii A și H, nu există nici o indicație că argumentele reclamantului nu au fost examinate în mod corespunzător sau echitabil. Prin urmare, Curtea constată că această parte a plângerii este evident nefondată și ar trebui respinsă în temeiul articolelor 35 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să suspende examinarea plângerilor reclamantei cu privire la [Notă1] lipsa unei audieri publice/orale; declara restul cererii inadmisibilă. Michael O’Boyle Nicolas Președintele grefierului BRATZA [Notă1] Resumează plângerile fără să citească în mod necesar articolele invocate ale convenției.