KÜCÜKERDEM et ÖZMEN contre la TURQUIE

Secțiunea a treia Cerere nr. 51486/99 prezentată de Tahsin KÜçÜKERDEM și Aysse ÖZMEN împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Lângă (secțiunea a treia), care se întrunește la 22 ianuarie 2004 într-o cameră compusă din dnii Ress președinte Cabral Barreto Caflisch Kūris Türmen Traja Gyulumyan, judecători și V. Berger, grefier de secțiune Având în vedere cererea formulată anterior în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 8 iulie 1998, având în vedere art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr 11 la convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, Având în vedere declarațiile oficiale de acceptare a unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei prezentate de reclamanți la 30 mai și respectiv de guvern la 13 noiembrie 2003, după ce a intenționat acest lucru, face următoarea decizie ÎN FAȚĂ reclamanții, dl Tahsin Küçükerdem și dl M. Ayse Özmen, sunt cetățeni turci, născuți în 1945 și, respectiv, 1943 și rezidenți în Istanbul.

Ei sunt reprezentați în fața Curții de către B. Baysal, avocată la Istanbul. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La o dată nespecificată, Hotărârea Drumurilor Naționale ( În cazul în care, la data transferului de proprietate, reclamanții au depus o acțiune în creștere la Tribunalul de Mare Instanță din Kartal (Istanbul) în fața Tribunalului de Mare Instanță din Istanbul (Istanbul), au fost exproprieriate bunuri imobile care aparțin reclamanților. În dezacord cu suma plătită de către directori, reclamanții au introdus o acțiune în creștere la Tribunalul de Mare Instanță din Kartal (Istanbul). La 17 septembrie 1993, Tribunalul de Mare Instanță a condamnat Hotărârea să le plătească indemnizații suplimentare de expropriere, însoțite de dobânzi simple, la o rată de 30 % laan de la data transferului de proprietate.

La 21 ianuarie 1994, Curtea de Casație a confirmat această hotărâre. În ianuarie 1998, la trei ani și unsprezece luni de la hotărârea internă definitivă, Hotărârea a vărsat reclamanților suplimentele de reținere în cauză. Detaliile sunt prezentate în tabelul următor, în care se menționează numele REQUERANȚELOR, data la care a fost luată decizia de a pleca de la locul de muncă al Curții de CASSAȚIE a CURȚII COMPLEMENTARE (TRL) Data la care a avut loc decăderea. Tahsin KÜçÜKERDEM Ayse ÖZMEN 17.09.1993 Suma de 334 426 400 începând cu 5.4.1987 și suma de 380 2998 000 începând cu 30.7.1990 21.1.1994 714 724 400 8.1.1998 GRIEF Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamanții se plâng de încălcarea dreptului lor la respectarea bunurilor lor din cauza întârzierii în plata unei despăgubiri suplimentare din partea statului membru în cauză expropriere cu dobânzi necorespunzătoare în raport cu rata foarte ridicată a inflației din Turcia.

Observ că guvernul turc este pregătit să plătească, ex gratia, pentru daunele suferite, proaspete și de cheltuieli, inclusiv domnului Tahsin Küçükerdem și domnului Ayșe Özmen, suma de 60 000 EUR (60 000 EUR). De asemenea, observ că plata acestei sume se va efectua în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. Această propunere este acceptată și, de asemenea, renunță la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar cauza soluționată definitiv. Această declarație se soluționează în cadrul regulamentului amiabil la care am ajuns eu și guvernul. La 17 noiembrie 2003, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație: Declar că, în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei, având ca origine cererea nr. 51486/99, introdusă de domnul Tahsin Küçükerdem și de domnul Ayșe Özmen, guvernul turc propune plata sumei de 60 000 EUR (60 000 EUR).

Această sumă care acoperă prejudiciul material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată nu vor fi supuse nici unui impozit și nici niciunei alte sarcini fiscale la momentul respectiv relevante și va fi plătită în euro într-un cont bancar indicat de solicitanți. Plata acesteia va avea loc în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. În cazul în care nu se poate soluționa în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată care va fi egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, plus trei puncte procentuale.

Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Ea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție sau de protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) in fine al convenției]. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să elimine cererea de rol. Vincent Berger Georg Res Modululer Președintele

TROISIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 51486/99 présentée par Tahsin KÜÇÜKERDEM et Ayșe ÖZMEN contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 22 janvier 2004 en une chambre composée de : MM.

G. Ress , président , I. Cabral Barreto , L. Caflisch , P. Kūris , R. Türmen , K. Traja , M me A. Gyulumyan, juges , et de M. V. Berger, greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 8 juillet 1998, Vu l’article 5 § 2 du Protocole n o 11 à la Convention, qui a transféré à la Cour la compétence pour examiner la requête, Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire respectivement présentées par les requérants le 30 mai et le Gouvernement le 13 novembre 2003, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Les requérants, M. Tahsin Küçükerdem et M me Ayșe Özmen, sont des ressortissants turcs, nés respectivement en 1945 et 1943 et résidant à Istanbul.

Ils sont représentés devant la Cour par M e B. Baysal, avocate à Istanbul. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. A une date non précisée, la Direction des routes nationales (« la Direction ») expropria des biens immobiliers appartenant aux requérants, sis à Istanbul. Des indemnités d’expropriation fixées par la Direction furent versées aux requérants à la date du transfert de propriété. En désaccord sur le montant payé par la Direction, les requérants introduisirent auprès du tribunal de grande instance de Kartal (Istanbul) une action en augmentation de l’indemnité d’expropriation. Le 17 septembre 1993, le tribunal de grande instance condamna la Direction à leur verser des indemnités complémentaires d’expropriation, assorties d’intérêts moratoires simples au taux de 30 % l’an à compter de la date du transfert de propriété.

Le 21 janvier 1994, la Cour de cassation confirma ce jugement. En janvier 1998, trois ans et onze mois après la décision judiciaire interne définitive, la Direction versa aux requérants les compléments d’indemnité en question. Des détails figurent dans le tableau suivant :

NOMS DES REQUÉRANTS

DATE DU JUGEMENT

DATE DE DÉPART DU CALCUL DE L’INTÉRÊT MORATOIRE

DATE DE L’ARRÊT DE LA COUR DE CASSATION

MONTANT DE L’INDEMNITÉ COMPLÉMEN-TAIRE

(TRL)

DATE DU PAIEMENT

Tahsin KÜÇÜKERDEM Ayșe ÖZMEN 17.09.1993 La somme de 334 426 400 à partir du 5.4.1987 et la somme de 380 298 000 à partir du 30.7.1990 21.1.1994 714 724 400 8.1.1998 GRIEF Invoquant l’article 1 du Protocole n o 1, les requérants se plaignent d’une atteinte à leur droit au respect de leurs biens en raison du retard de l’Administration dans le paiement de l’indemnité complémentaire d’expropriation assortie d’intérêts moratoires insuffisants par rapport au taux d’inflation très élevé en Turquie. EN DROIT Le 23 juin 2003, la Cour avait reçu la déclaration suivante, signée par la représentante des requérants : « Je note qu’en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n o 51486/99 pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme, le gouvernement turc est prêt à verser, ex gratia , au titre du dommage subi, frais et dépens compris, à M. Tahsin Küçükerdem et M me Ayșe Özmen, la somme de 60 000 EUR (soixante mille euros).

Je note également que le versement de cette somme s’effectuera dans un délai de trois mois à compter de la date de notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la Turquie à propos des faits à l’origine de ladite requête. Je déclare l’affaire définitivement réglée. La présente déclaration s’inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et moi-même sommes parvenus. » Le 17 novembre 2003, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante : « Je déclare qu’en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n o 51486/99, introduite par M. Tahsin Küçükerdem et M me Ayșe Özmen, le gouvernement turc offre de verser à ceux-ci, ex gratia , la somme de 60 000 EUR (soixante mille euros).

Cette somme couvrant le préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens ne sera soumise à aucun impôt ni à une quelconque autre charge fiscale à l’époque pertinente et sera versée en euros sur un compte bancaire indiqué par les requérants. Son versement aura lieu dans les trois mois suivant la date de notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux qui sera égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.

» La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (article 37 § 1 in fine de la Convention). Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Vincent Berger Georg Ress Greffier Président