ARPACI et AUTRES contre la TURQUIE

Secțiunea a treia Cerere nr. 50729/99 prezentată de Osman ARPACI și alții împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 22 ianuarie 2004 într-o cameră compusă din domnii Ress președintele Cabral Barreto Caflisch Kūris Türmen Traja Gyulumyan, judecători și V. Berger, grefier de secțiune Având în vedere cererea formulată anterior în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 8 iulie 1998, având în vedere art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr 11 la convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, Având în vedere declarațiile oficiale de acceptare a unei soluționări amiabile a cauzei prezentate de reclamanți la data de 30 mai și respectiv de guvern la 13 noiembrie 2003, după ce a intenționat acest lucru, face următoarea decizie ÎN FAȚĂ reclamanții, dnii Osman Arpac Nevin Arpace (Gönül) sunt cetățeni turci, născuți în 1939, 1934, 1949 și 1929 și reședința în Istanbul.

Ei sunt reprezentați în fața Curții de către B. Baysal, avocată la Istanbul. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. În decembrie 1989, Hotărârea Drumurilor Naționale ( În cazul în care, la data transferului de proprietate, reclamanții au depus o acțiune în creștere la tribunalul din Istanbul (Istanbul) în fața instanței de mari instanțe din Istanbul, au fost exproprieriate bunuri imobile care aparțin reclamanților. În dezacord cu suma plătită de către directori, reclamanții au introdus o acțiune în creștere în fața tribunalului din Istanbul. La 11 decembrie 1995, Tribunalul de Mare Instanță a condamnat Hotărârea să le plătească indemnizații suplimentare de expropriere, însoțite de dobânzi simple, la o rată de 30 % laan de la data transferului de proprietate.

La 27 februarie 1996, Curtea de Casație a confirmat această hotărâre. În ianuarie 1998, adică la un an și unsprezece luni de la hotărârea internă definitivă, Hotărârea a vărsat reclamanților suplimentele de reținere în cauză. Detaliile sunt prezentate în tabelul următor, în care se menționează numele RECERȚIILOR, data la care a fost luată decizia de a pleca de la locul de muncă al Curții de CASSAȚIE (TRL) data la care a avut loc decăderea. Osman ARPACI Erdutýrul Edgü ARPACI Ahmet ARPACI Nevin ARPACI (GÖNÜL) 11.12.1995 1.7.1992 27.2.1996, 726 340 000 16.1.1998 GRIEF Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamanții se plâng de încălcarea dreptului lor la respectarea bunurilor lor din cauza întârzierii în plata unei despăgubiri suplimentare din partea statului membru în cauză expropriere cu dobânzi necorespunzătoare în raport cu rata foarte ridicată a inflației din Turcia.

Observ că guvernul turc este pregătit să plătească, ex gratia, pentru daunele suferite, proaspete și de cheltuieli, inclusiv domnului Osman Arpac De asemenea, observ că plata acestei sume se va efectua în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. Această propunere este acceptată și, de asemenea, renunță la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar cauza soluționată definitiv. Această declarație se soluționează în cadrul regulamentului amiabil la care am ajuns eu și guvernul.

La 17 noiembrie 2003, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație: Declar că, în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei care are ca origine cererea nr. 50729/99 formulată de dnii Osman Arpac Această sumă care acoperă prejudiciul material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată nu vor fi supuse nici unui impozit și nici niciunei alte sarcini fiscale la momentul respectiv relevante și va fi plătită în euro într-un cont bancar indicat de solicitanți. Plata acesteia va avea loc în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. În cazul în care nu se poate soluționa în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată care va fi egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, plus trei puncte procentuale.

Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Ea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție sau de protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) in fine al convenției]. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să elimine cererea de rol. Vincent Berger Georg Res Modululer Președintele

TROISIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 50729/99 présentée par Osman ARPACI et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 22 janvier 2004 en une chambre composée de : MM. G. Ress , président , I. Cabral Barreto , L. Caflisch , P. Kūris , R. Türmen , K. Traja , M me A. Gyulumyan, juges , et de M. V. Berger, greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 8 juillet 1998, Vu l’article 5 § 2 du Protocole n o 11 à la Convention, qui a transféré à la Cour la compétence pour examiner la requête, Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire respectivement présentées par les requérants le 30 mai et le Gouvernement le 13 novembre 2003, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Les requérants, MM.

Osman Arpacı, Ertuğrul Edgü Arpacı, Ahmet Arpacı et M me Nevin Arpacı (Gönül), sont des ressortissants turcs, nés respectivement en 1939, 1934, 1949 et 1929 et résidant à Istanbul. Ils sont représentés devant la Cour par M e B. Baysal, avocate à Istanbul. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. En décembre 1989, la Direction des routes nationales (« la Direction ») expropria des biens immobiliers appartenant aux requérants, sis à Istanbul. Des indemnités d’expropriation fixées par la Direction furent versées aux requérants à la date du transfert de propriété. En désaccord sur le montant payé par la Direction, les requérants introduisirent auprès du tribunal de grande instance d’Üsküdar (Istanbul) une action en augmentation de l’indemnité d’expropriation.

Le 11 décembre 1995, le tribunal de grande instance condamna la Direction à leur verser des indemnités complémentaires d’expropriation, assorties d’intérêts moratoires simples au taux de 30 % l’an à compter de la date du transfert de propriété. Le 27 février 1996, la Cour de cassation confirma ce jugement. En janvier 1998, soit un an et onze mois après la décision judiciaire interne définitive, la Direction versa aux requérants les compléments d’indemnité en question. Des détails figurent dans le tableau suivant :

NOMS DES REQUÉRANTS

DATE DU JUGEMENT

DATE DE DÉPART DU CALCUL DE L’INTÉRÊT MORATOIRE

DATE DE L’ARRÊT DE LA COUR DE CASSATION

MONTANT DE L’INDEMNITÉ COMPLÉMEN-TAIRE

(TRL)

DATE DU PAIEMENT

Osman ARPACI Ertuğrul Edgü ARPACI Ahmet ARPACI Nevin ARPACI (GÖNÜL) 11.12.1995 1.7.1992 27.2.1996 2 726 340 000 16.1.1998 GRIEF Invoquant l’article 1 du Protocole n o 1, les requérants se plaignent d’une atteinte à leur droit au respect de leurs biens en raison du retard de l’Administration dans le paiement de l’indemnité complémentaire d’expropriation assortie d’intérêts moratoires insuffisants par rapport au taux d’inflation très élevé en Turquie. EN DROIT Le 23 juin 2003, la Cour avait reçu la déclaration suivante, signée par la représentante des requérants : « Je note qu’en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n o 50729/99 pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme, le gouvernement turc est prêt à verser, ex gratia , au titre du dommage subi, frais et dépens compris, à MM.

Osman Arpacı, Ertuğrul Edgü Arpacı, Ahmet Arpacı et M me Nevin Arpacı (Gönül), la somme de 32 000 EUR (trente-deux mille euros). Je note également que le versement de cette somme s’effectuera dans un délai de trois mois à compter de la date de notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la Turquie à propos des faits à l’origine de ladite requête. Je déclare l’affaire définitivement réglée. La présente déclaration s’inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et moi-même sommes parvenus. » Le 17 novembre 2003, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante : « Je déclare qu’en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n o 50729/99, introduite par MM.

Osman Arpacı, Ertuğrul Edgü Arpacı, Ahmet Arpacı et M me Nevin Arpacı (Gönül), le gouvernement turc offre de verser à ceux-ci, ex gratia , la somme de 32 000 EUR (trente-deux mille euros). Cette somme couvrant le préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens ne sera soumise à aucun impôt ni à une quelconque autre charge fiscale à l’époque pertinente et sera versée en euros sur un compte bancaire indiqué par les requérants. Son versement aura lieu dans les trois mois suivant la date de notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.

A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux qui sera égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. » La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (article 37 § 1 in fine de la Convention). Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Vincent Berger Georg Ress Greffier Président