AFFAIRE HESSE-ANGER CONTRE L'ALLEMAGNE

Rezoluția ResDH(2004)6 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 6 februarie 2003 (definită la 21 mai 2003) în cauza Hesse-Anger împotriva Germaniei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 24 februarie 2004, în cadrul celei de-a 871-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 6 februarie 2003 în cauza Hesse-Anger și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din Convenție Reamintind că hotărârea Curții a devenit definitivă la 21 mai 2003, în măsura în care, la acea dată, guvernul statului pârât a fost informat cu privire la respingerea cererii de trimitere în fața Marii Camere Reamintind faptul că, la originea acestei cauze, se află o cerere (nr. 45835/99) formulată împotriva Germaniei, introdusă în fața Curții Europene a Drepturilor L'lai la 21 decembrie 1998 în temeiul art. 34 din Convenție, de dna Brigitte Hesse-Angeur, resortisant german, și că Curtea a declarat admisibil că este vorba despre durata excesivă a unei proceduri privind drepturile și obligațiile cu caracter civil în fața Curții Constituționale federale Având în vedere că, în hotărârea sa din 6 februarie 2003, Curtea, în unanimitate, a declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție, a declarat că guvernul la statul pârât trebuie să plătească reclamantei, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă, 7 000 EUR pentru daune morale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit și care ar crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale de la expirarea termenului respectiv și până la plată; a respins revendicările recurentei în materie de satisfacție echitabilă pentru surplus, având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenția de invitare a guvernului din statul membru pârât în legătură cu măsurile luate ca urmare a hotărârii din 6 februarie 2003, având în vedere obligația pe care o are Germania de a se conforma în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din Convenție Întrucât, la examinarea acestei cauze de către Comitetul de Miniștri, guvernul statului pârât a reamintit că măsurile au fost deja adoptate pentru a evita noi încălcări similare celor constatate în prezenta cauză (a se vedea Rezoluția ResDH(2001)6 în cauza Pammel împotriva Germaniei) și a indicat că hotărârea a fost transmisă autorităților direct vizate În conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză, guvernul statului pârât a plătit recurentei suma prevăzută în hotărârea din 6 februarie 2003, după ce a examinat informațiile furnizate de Guvernanța Germaniei, pe care și le-a îndeplinit în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2004)6

relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme

du 6 février 2003 (définitif le 21 mai 2003)

dans l’affaire Hesse-Anger contre l’Allemagne

(adoptée par le Comité des Ministres le 24 février 2004,

lors de la 871e réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»),

Vu l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 6 février 2003 dans l’affaire Hesse-Anger et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention

;

Rappelant que l’arrêt de la Cour est devenu définitif au 21 mai 2003 dans la mesure où, à cette date, le gouvernement de l’Etat défendeur a été informé du rejet de la demande de renvoi devant la Grande Chambre

;

Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 45835/99) dirigée contre l’Allemagne, introduite devant la Cour européenne des Droits de l’Homme le 21 décembre 1998 en vertu de l’article 34 de la Convention, par Mme Brigitte Hesse-Anger, ressortissante allemande, et que la Cour a déclaré recevable le grief concernant la durée excessive d’une procédure concernant des droits et obligations de caractère civil devant la Cour constitutionnelle fédérale

;

Considérant que dans son arrêt du 6 février 2003 la Cour, à l’unanimité

:

-

a dit qu’il y avait eu violation de l’article 6, paragraphe 1, de la Convention

;

-

a dit que le gouvernement l’Etat défendeur devait verser à la requérante, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif, 7

000 euros pour préjudice moral, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt, et que ce montant serait à majorer d'un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne augmenté de trois points de pourcentage à compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au versement;

-

a rejeté les prétentions de la requérante en matière de satisfaction équitable pour le surplus

;

Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article

46, paragraphe 2, de la Convention

;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 6

février

2003, eu égard à l’obligation qu’a l’Allemagne de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention

;

Considérant que lors de examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le gouvernement de l’Etat défendeur a rappelé que des mesures avaient déjà été adoptées pour éviter de nouvelles violations semblables à celle constatée dans la présente affaire (voir Résolution ResDH(2001)6 dans l’affaire Pammel contre l’Allemagne) et a indiqué que l’arrêt avait été transmis aux autorités directement concernées

;

S’étant assuré que le 10 juillet 2003, dans le délai imparti, le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé à la requérante la somme prévue dans l’arrêt du 6 février 2003,

Déclare, après avoir examiné les informations fournies par le Gouvernement de l’Allemagne, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.