CtEDO 25.05.2004 AI

SMOLNIK contre la REPUBLIQUE TCHEQUE

RESPONDENT
CZE
HOTĂRÂRE
25.05.2004
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
SMOLNIK contre la REPUBLIQUE TCHEQUE (CtEDO, 2004)
HUDOC · oficial

a cererii nr. 18302/02

presentată de Dušan SMOLNÍK

împotriva Republicii Cehii

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secția a doua), ședință pe 25 mai 2004 în cameră alcătuită din:

Dl.

J.-P.

Costa

,

președinte

,

Dl.

A.B.

Baka

,

Dl.

L.

Loucaides

,

Dl.

C.

Bîrsan,

Dl.

K.

Jungwiert

,

Dl.

V.

Butkevych

,

Dna.

W.

Thomassen

,

judecători

și din Dl.

T.L.

Early

,

grefier adjunct de secție

,

Având în vedere cererea sus-menționată depusă pe 31 octombrie 2001,

Având în vedere decizia de a trata prioritar cererea în virtutea articolului 41 al regulamentului Curții,

După deliberare, pronunță decizia următoare:

Reclamantul, Dl. Dušan Smolník, este un cetățean slovac, născut în 1958 și rezidând la Frýdlant nad Ostravicí (Republica Cehă).

Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează.

În 1988 și 1991, două fiice s-au născut din căsătoria reclamantului cu D.S.

Pe 30 octombrie 1996, D.S. sesizează tribunalul de district (okresní soud) de Frýdek-Místek cu o cerere de divorț; în cadrul acestei proceduri (nr. 19 C 217/96), tribunalele trebuiau să decidă asupra modalităților exercitării autorității parentale asupra copiilor după dizolvarea căsătoriei. Reclamantul beneficiase de asistență juridică.

În octombrie 1996, tribunalul numise copiilor un tutor și culese primele observații scrise. În ianuarie și februarie 1997, rapoarte ale angajatorilor părților și ale tutorelui ajunseră la tribunal.

Pe 10 februarie 1997, o ședință publică s-a ținut la tribunal, după care procedura fu suspendată conform articolului 110 al codului de procedură civilă.

În iunie 1997, părțile cerură continuarea procedurii. Încheiau de asemenea un acord asupra viitorului împărțire a bunurilor, valabil cu condiția ca reclamantul consimță divorțul și atribuirii custodie copiilor lui D.S.

Între timp, D.S. pleacă de la reclamant ducând copiii cu ea. Se pare că părinții conveniuseră asupra unei custodie alternante.

În august 1997, tribunalul strânse alte observații și D.S. prezentă dovezi suplimentare.

Pe 14 august 1997, reclamantul sesizează tribunalul cu o cerere tendintă să i se încredințeze custodia copiilor printr-o măsură provizoriu, alegând că D.S. îl împiedica să-i vadă. Ulterior, s-a dezistat de această cerere, care a determinat stingerea acestei instanțe, pronunțată de tribunal pe 6 octombrie 1997.

Pe 3 septembrie 1997, o ședință s-a ținut în cauză; amânată la 14 noiembrie 1997, ea nu a avut probabil loc la aceasta dată.

În ianuarie 1998, reclamantul prezintă tribunalului oferte de dovezi și reprezentantul suo cerere amânarea ședinței. Tutorele copiilor proceda la o investigație.

Pe 7 ianuarie 1998, o ședință ținut în absența reprezentantului reclamantului, amânată pentru a se întocmi un raport de expertizie. Ținând seama de neînțelegerile dintre ei, părinții solicitară adoptarea unei măsuri provizorii care ar determina custodia copiilor pentru perioada precedând divorțul. Pe 12 ianuarie 1998, D.S. ar fi cerut tribunalului decidă asupra autorității parentale exercitate înainte de divorț (nr. Nc 509/98).

Pe 21 ianuarie 1998, cererea măsurii provizorii fu respinsă, tribunalul constatând că o procedură privitoare la această problemă era în curs.

După aceea, părțile și tutorele depun observații și tribunalul continua culegeră dovezi scrise.

D.S. fu audiată la ședința din 9 februarie 1998, reclamantul fu audiat pe 9 martie 1998.

După aceea, se plânge la biroul de district de Frýdek-Místek asupra parțialității asistentei sociale.

Pe 18 martie 1998, un expert în psi-pedologie fu desemnat de tribunal, prezintă raportul de expertizie pe 18 iunie 1998. Tribunalul dispunea de asemenea raporturile medicale privind copiii.

La ședința din 8 aprilie 1998, mai mulți martori fuseră auziți; ședința fu amânată sine die, în așteptarea raportului de expertizie.

Pe 14 aprilie 1998, reclamantul se duce cu fiicele suo la departamentul afacerilor sociale competent, pentru ca acestui culege depunerile copiilor; astfel, voiau demonstra că D.S. duce copiii la munca suo și că aceștia petreceau cea mai mare parte din timp cu bunica lor, în vârstă de peste șaptezeci ani. Procesul-verbal întocmit la această ocazie și alți documente fuseră depozitate la tribunal.

Pe 11 mai 1998, tribunalul de district pronunță o măsură provizoriu prin care atribuie custodia copiilor mamei lor, determinează dreptul de vizitare al reclamantului și-i poruncește să plătească o pensie alimentară. Tribunalul constată că în așteptarea unei decizii finale era necesar stabiliza mediul educativ al minorilor și că mama putea asigura bunăstarea copiilor, neîmpiedică pe tatăl acestora de a-i vedea.

Pe 28 mai 1998, reclamantul ridică o obiecție de partialitate a judecătorilor competenți.

Pe 29 mai 1998, reclamantul face apel de decizia din 11 mai 1998, pe care o completează pe 23 iunie și 9 noiembrie 1998. Ulterior, se plânge tribunalului că D.S. nu respectă această decizie; D.S. se pronunță pe 8 iunie 1998.

Pe 16 iulie 1998, reprezentantul reclamantului cere tribunalului decidă asupra custodie conjointe sau alternante copiilor, solicitând de asemenea amânarea ședinței prevăzute pentru 27 iulie 1998.

Pe 3 august 1998, tribunalul decide, ținând seama de amendarea legii familia, disjungă procedura privitoare exercitării autorității parentale după divorț și suspendă procedura relativ divorț.

Pe 31 august 1998, tribunalul regional (krajský soud) Ostravei confirmă măsura provizoriu datând din 11 mai 1998, constatând că nu exista în cauză un acord suficient concret între părinți asupra custodie alternante copiilor.

Pe 13 octombrie 1998, dosarul fu adresa tribunalului de district; în decembrie 1998, acesta-l transmite tribunalului regional pentru decide asupra obiecției de partialitate ridicată de reclamant pe 28 mai 1998. Tribunalul regional constată totuși că nu putea pronunța în măsura în care observațiile judecătorilor interesați nu eranau complete.

Pe 4 ianuarie 1999, reclamantul se duce cu copiii la departamentul afacerilor sociale pentru y depositor. Se plânge că D.S. refuză comunica cu acesta, nu-i dă informații asupra fiicelor suo și nu-l permite să-i vadă.

Pe 15 martie 1999, D.S. prezintă tribunalului memorandumul suo și oferte de dovezi.

În mai 1999, judecătorii ale căror imparțialitate contestată de reclamant pronunță pe acest punct.

În septembrie și noiembrie 1999, poliția investigă tribunalul asupra stării procedurii, într-un cadrul unei investigații privitoare nerespectarea de reclamant măsurii provizorii.

Pe 30 septembrie 1999, tribunalul regional decide, ca urmare obiecției de partialitate datând din 28 mai 1998, că judecătorul atacat nu era recuzat din examinarea cauzei.

Pe 8 decembrie 1999, reclamantul merge la tribunal pentru consulta dosarul. Având descoperit că D.S. ceruse pe 17 octombrie 1999 adoptarea unei măsuri provizorii și obiecționând nu fusese invitat se pronunțe, contesta faptele așa cum alegate D.S.

Pe 10 decembrie 1999, tutorele prezintă tribunalului raport pe investigația efectuată; pe 13 decembrie 1999, o ședință ținut în cauză.

Între decembrie 1999 și ianuarie 2000, se părea corespondență între reprezentanți părților.

La ședința din 21 februarie 2000, tribunalul proceda examinarea dovezilor. A doua zi, reclamantul prezintă tribunalului propunerea decisiei renderer, cerând întocmire raport psi-pedologie și raport tutorelui asupra condițiile materiale ménage-ului suo, și ordonare custodie alternante copiilor.

La finalizare ședința publică 23 februarie 2000, tribunalul de district pronunță sentința whereby atribuie custodia copiilor (înainte și după divorț) mamei lor și determina dreptul vizitare reclamantului și suma pensiei alimentare plătit de acesta. După auzi părți, copiii și mai mulți martori și după examinare mai multor dovezi scrise, inclusiv un raport expertizie psi-pedologie și rapoarte tutorelui, tribunalul constată că capacități educative reclamantului erau limitate atitudinea negativ către D.S. și apropiatii suo și comportamentul D.S. acestei aspecte era mai corespunzător. Estimă era interesul copiilor menține-i mediu în care obișnuiseră și care potriviți, în timp custodie alternante nu părea corespunzătoare din cauza tensiuni dintre părinți incapacității entinde. Ținând seama legări emoționale reclamantul fiicele suo, tribunalul estimă necesar permite reclamantului participa larg măsură educație acestora și vedea-i fiecare săptămână și în vacanță școlară.

După aceea, reclamantul interjede apel. D.S. reacționează printr-o plângere penală pentru calomnie, alegând apelul reclamantului conținea date minciunoase privind-o. Pe partea suo, reclamantul depune de asemenea plângere penală.

Pe 13 iunie 2000, D.S. plânge tribunalul că reclamantul nerespectă orele vizitelor stabilite sentința.

Pe 19 iunie 2000, reclamantul completează apelul împotriva sentinței din 23 februarie 2000, alegând nu avusese posibilitate pronunță dovezi și analiza juridică cauzei care ar fi foarte formală. Susținând demonstrase interes real serios copiilor, propunea recoltă mai dovezi, în particular întocmire raport psi-pedologie nouă (mai recent decât folosit tribunal).

Memorandumul din 16 octombrie 2000, reclamantul insista custodie alternante și afirma investigația efectuată asistentă socială purta doar condițiile viață mamei și favoriza aceasta. Susținea de asemenea D.S. era legată servicii secrete și crimă organizată și că montează atacuri împotriva suo.

Pe 18 octombrie 2000, tribunalul regional reformează sentința atacată partea privitoare plată pensiei alimentare, confirmând dispozitiv rămânând. Constată între altele:

"Custodia alternante sensul articolului 26 § 2 legii familia reprezintă larg măsură o cale specifică decide educația unui copil minor. (...) Dacă legea ia pentru criteriu decisiv interesul copilului însuși, poate considera că absența unui acord părinți custodie alternante, tribunalul nu putea decide atât contra voinți unui părinte. Într-adevăr, o asemenea decizie ar fi contrară interese copilului minor și crea teren alte conflicte acest sens.

În prezenta cauză, relevanța acestei concluzii susținută faptul că doi copii exprimat lor audiție favoarea stării actuale, și anume favoarea viață comună mama lor."

Pe 18 ianuarie 2001, reclamantul introduce recurs constituțional (ústavní stížnost). Invocând dreptul protecție judiciară, aleghe tribunale inferioare nu adue serios ia dovezile propuse acesta, nu stabilit stat fapte complet și viciuri aprecierea dovezilor. Reclamantul se plânge de asemenea violarea principiu egalitate părți și face valabil copiii drept sorin echivalente din partea doi părinți.

Pe 26 aprilie 2001, Curtea Constituțională (Ústavní soud) respinge recurs defaut manifest fondement, neconstatând cauză vreoun încălcare principii constituționale relativ echitate procedura și considerând jurisdicție apel adue serios examinat obiecții reclamantului și amplu motivat decizia.

În 2001, divorțul căsătoriei reclamantului cu D.S. fu pronunț.

a) Pe 16 iulie 2001, reclamantul intentează nouă procedură privitoare exercitării autorității parentale, făcând valabil circumstanțele faptelor considerat mult schimbat de la finalizare procedura precedent. Argumentare basată mai ales alegate legări D.S. criminali aproape terorism.

Pe 4 octombrie 2001, tribunalul district Frýdek-Místek respinge cerere reclamantul tendintă adoptarea măsurii provizorii prin care vedeți atribuir custodia copiilor; decizie fu confirmată tribunalul regional Ostravei 28 noiembrie 2001.

Pe 21 mai 2002, tribunalul district respinge reclamantul acțiuni, considerând nu schimbare circonstanțele suficient important justifica nouă decizie asupra autorității parentale. Reclamantul interjede apel.

După aceea, reclamantul introduce recurs constituțional, contestând sentința 21 mai 2002 și plângindu-se inactivitate jurisdicție apel. Pe 4 septembrie 2003, Curtea Constituțională declară recurs inadmisibil.

Se pare procedura privitoare fond rămâne pendintă.

b) Pe 27 martie 2002, D.S. sesizează tribunalul district o acțiune anulare dreptu chirie comun apartament, ocupat epocă reclamantul. Acesta s-a opus.

Decizie fu rendat 24 ianuarie 2003, reclamantul interjede apel. Apoi, procedura apel fu stinsă, faute pentru reclamantul reglat taxe procedura. Acesta fece apel, făcând valabil inter altele avusese deja satisfăcut obligație plată taxe.

Procedura este probabil pendintă.

Legea nr. 94/1963 asupra familiei (versiune în vigoare de la 1 august 1998)

art. 25 dispune că divorțul căsătoriei nu poate pronunț înainte trece putere lucru judecat decizie asupra autorității parentale exercitate, după divorț, regard copiilor minori.

Potrivit articolului 26, înainte decide divorț, tribunalul statuează drepturi și responsabilități vor părinți față copilul minor după divorț; decide mai ales custodia copilului și subsizii. Dacă doi părinți sunt în măsură să crească copilul și doresc aceasta, tribunalul poate decide custodia comună, alternante, cu condiție că soluție interesul copilului și corespunde mai bine nevoile. O asemenea decizie judiciară poate înlocuită printr-un acord părinți, supus aprobării tribunalului.

Potrivit paragrafului 4 articolului 26, decide custodia copilului tribunalul ia mai ales în considerație interesul copilului și ține seama personalitate, în particular talente, capacități posibilități dezvoltare, și condiții viață părinți. Asigură respectă dreptu copilului sorin contacta regulat doi părinți, și respecta dreptu părintelui care nu atribuir custodia obține informații regulat copilul. Tribunalul ia în considerație de asemenea orientare emoțională și mediul copilului, capacități educație și responsabilități părintelui, stabilitate mediul educativ viitor, aptitudine părintelui pune de acord cu alt părinte educația copilului, legări afective copilul cu frați și surori, bunici și alți apropiat, și situație materială părintelui și calitate locuință.

În final, tribunalul are în vedere cine, pe lângă sorinți datorit dispenzați, vigilă educație emoțională, intelectuală și morală copilului.

art. 28 dispune dacă circumstanțele relevante schimbă, tribunalul poate, și din oficiu, modifica decizie acord părinți privitoare exercitării autorității parentale.

Codul procedură civilă (versiune în vigoare moment faptelor)

Potrivit articolului 110, dacă părți propun comună sau nu comparează ședință fără să scuze in avanț, tribunalul suspendă procedura, în afară dacă aceasta compromite scopu procedura. În proceduri divorț, tribunalul proceda întotdeauna.

"Oricine dreptul causa suo audita echitabil, (...) într-un delai rezonabil, de tribunal (...), va decide (...) contestații drepturile obligații caracter civil (...)"

1.1. Privitoare inechitate aliegată procedura, reclamantul susține tribunale nu adue serios examinat dovezi prezentate și nu suficient ținut seama ofertele dovezi. Contesta opinie potrivit nu posibil ordona custodie alternante absența acord dintre părinți. Potrivit lui, sunt servicii secrete și poliție, cu care ex-soția legată, au compromis desfășurare procedura.

Potrivit Curții, alegerile reclamantul tind esențial contesta fond decizii rendat cauză și aprecierea dovezi făcut jurisdicții naționale.

Reamintește privitoare art. 6 § 1 al Convenției nu garantează pliatori o ieșire favorabilă (Andronicou și Constantinou c. Cipru, hotărâre 9 octombrie 1997, Culegere hotărâri și decizii 1997-VI, § 201). Într-adevăr, interpretare legislație internă cade mai ales autorități naționale, mai ales curți și tribunale. Cât Curte, sarcina, potrivit art. 19 Convenției, asigură respecta angajamente rezultă Convenție Părți contractante; în special, nu-i aparține cunoștințe greșeli fapt sau drept pretinse comise jurisdicție internă, decât măsura ar putea portat atingere drepturi libertăți salvate Convenție (înăintea, de exemplu, García Ruiz c. Spania [GC], nr. 30544/96, § 28, CEDH 1999-I).

Prezenta cauză, nimic indică garanție procedurale art. 6 § 1 fost nerespectate sau decizii rendat fost arbitrare. Reclamantul, reprezentat avocat pe parcursul procedurii, posibilitate face valabil argumente suo, propune dovezi și exprima dovezi administrate.

Din urmează grif trebui respins defaut manifest fondement, aplicare art. 35 §§ 3 și 4 al Convenției.

1.2. Reclamantul alege de asemenea causa suo nu fost audiată delaiul rezonabil.

Curtea observă procedura litigioasă fost angajat 30 octombrie 1996, dată la care soția reclamantul cerut divorț (necesitând decizie asupra autorității parentale exercitate regard copiilor minori născuți din căsătorie). Având terminat decizie Curte Constituțională 26 aprilie 2001, durat aproximativ patru ani jumătate.

Stare actuală dosar, Curtea nu se estime măsură pronunț admisibilitate grif și judecă necesar comunica parte cerere guvernul pârât potrivit art. 54 § 2 b) regulament.

"1. Oricine drept respectu viață (...) familială (...).

Interesatul susține în special copiii înșiși exprimat favoarea custodie alternante și interese nu fost ținute în seama.

Curtea observă mai întâi n-ar putea afirma certitudine reclamantul exprim ridicat grif recurs constituțional și deci satisfăcut exigență epuizare căi recurs interne. Totuși, nu estimă necesar ocupă chestiune, ținând grif irrecevabil alte motive.

Curtea observă prezenta cauză, tribunale cehe au decis atribuir custodia fiicele reclamantul ex-soția și determinat drept vizitare reclamantul, conformitate art. 26 legii familia.

Consideră, despre afări viață comună părinți a luat sfârșit, legitim, nici necesar, dreptul intern conțin dispoziții reglementate relații dintre părinți și copii o manieră diferit regulile aplicate când unitate Familie menținută. Un asemenea caz, art. 8 nu recunoaște unu altul părinți o dreaptă preferențială custodia unui copil; într-adevăr, dreptu respectu viață familială cuprinde doar dreptu părintelui nu investit custodia, urmare dizolvare căsătoriei, vizita sau contacta copilul (W. c. Republica federală Germania, nr. 11526/85, decizie Comisie 10 octombrie 1986, Decizii și rapoarte 50, p. 219).

Jurisprudență suo, Curtea recunoaște autorități naționale competente se bucură de o mare latitudine materie. art. 8 cere totuși ele menajeze un echilibru just interese copilului și părinți și, aceasta, atașez o importanță particulară interesul suprem copilului, care, potrivit natura și gravitate, poate-l depăși cel părinți (Nuutinen c. Finlanda, nr. 32842/96, § 128, CEDH 2000-VIII; Sommerfeld c. Germania [GC], nr. 31871/96, §§ 63 și 64, CEDH 2003-VIII).

Potrivit Curții, rezultă decizii rendat cauză tribunale naționale au efectiv ținut seama interese fiicele reclamantul ocupindu-se în particular viitor bunăstare. Privitoare, s-au bazat în special pe o expertizie psi-pedologie și pe rapoarte tutorelui desemnat copiilor. Deoarece estimase aptitudine doi părinți crește copii era cam egal, tribunalul district estimat continuitate mediul educativ corespundea mai interesul copiilor; tribunalul regional de altfel ținut seama tensiuni existente dintre părinți. În final, reclamantul vedea recunoscut un drept vizitare amplu regulat, pentru putea participa educație fiicele suo și dezvolta cu ele legări afective. Aceste condiții, Curtea opinie decizii cauza aveau în vedere interese copiilor și pot considerate o măsură proporțional necesară "o societate democratică" pentru protecție sănătate și drepturi copiilor.

Rezultă de asemenea concluzie privitoare art. 6 § 1 al Convenției procesul decisional suficient protejat interese reclamantul, acesta posibilitate prezenta argumente și avusese acces toate informații relevante care tribunale s-au bazat (înăintea, mutatis mutandis, Sahin c. Germania [GC], nr. 30943/96, § 71, CEDH 2003-VIII).

Din urmează grif trebui respins defaut manifest fondement, aplicare art. 35 §§ 3 și 4 al Convenției.

"Bucuria drepturi și libertăți recunoscute (...) Convenție trebuie asigurat, fără deosebire nici, bazat în special sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine național sau social, apartenența o minoritate național, avere, naștere sau orice alt situație."

"Soții se bucură de egalitate drepturi și responsabilități caracter civil dintre ei și relațiile lor copii privitoare căsătorie, în cursul căsătorie și la dizolvare. Prezent articol nu împiedică Stații lua măsuri necesare interesul copiilor."

Chiar și presupunând căi recurs interne fost epuizate (ved. mai sus), Curtea estimează nimic dosar nu permite constata reclamantul fost discriminat. Reiterând Convenție nu recunoaște unu altul părinți o dreaptă preferențială custodia copiilor, Curtea renvoie concluzie sus-menționată decizii rendat cauza fost luate cadrul larg marj apreciere lasă aici Stații și din obiectiv proteja interese superioare copiilor atinge echilibru doritelor.

Din urmează grifuri trebui respins defaut manifest fondement, aplicare art. 35 §§ 3 și 4 al Convenției.

Pe aceste motive, Curtea:

Amână,

la majoritate, examinare grif reclamantul tras din durată procedura urmată cauza;

Declară,

cu unanimitate, cererea irrecevabilă pentru surplus.

Early

J.-P.

Costa

Grefier adjunct

Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2005-03-01
0,97
SMOLNIK c. REPUBLIQUE TCHEQUE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 18302/02 présentée par Dušan SMOLNÍK contre la République tchèque La Cour européenne des Droits de l'Homme (deuxième section), siégeant le 1 er mars 2005 en une chambre
CtEDO 2004-11-16
0,96
ŠTARHA c. REPUBLIQUE TCHEQUE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 14780/04 présentée par Roman ŠTARHA contre la République tchèque La Cour européenne des Droits de l'Homme (deuxième section), siégeant le 16 novembre 2004 en une chambre compos
CtEDO 2005-03-22
0,95
CERMOCHOVA c. REPUBLIQUE TCHEQUE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 35476/03 présentée par Marcela ČERMOCHOVÁ contre la République tchèque La Cour européenne des Droits de l'Homme (deuxième section), siégeant le 22 mars 2005 en une chambre comp
CtEDO 2001-12-04
0,95
BORANKOVA contre la REPUBLIQUE TCHEQUE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 41486/98 présentée par Dana BOŘÁNKOVÁ contre la République tchèque La Cour européenne des Droits de l'Homme (Deuxième section), siégeant le 4 décembre 2001 en une chambre compo
CtEDO 2005-07-05
0,94
RESLOVA c. REPUBLIQUE TCHEQUE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 7550/04 présentée par Iveta RESLOVÁ contre la République tchèque La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 5 juillet 2005 en une chambre composée
Sursă