OURANIO TOXO, VOSKOPOULOS et VASILIADIS contre la GRECE

PRIMĂ DECIZIE FINALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 74989/01 prezentate de OURANIO TOXO, Pavlos VOSKOPOULOS și Petros VASSILIADIS împotriva Greciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care se află la 27 mai 2004 într-o cameră compusă din domnii Lorenzen președinte C.L. Rozakis Bonello mes Tulkens Vajić Steiner dnii Haraiyev, judecători și Nielsen; grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 11 martie 2001, având în vedere decizia parțială din 5 decembrie 2002, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitanți, După ce au deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA reclamanților, sunt partidul politic Dl Pavlos Voskopoulos și dl Petros Vasiliadis, doi cetățeni greci, născuți în 1964 și, respectiv, 1960 și care își au reședința în Florina. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către domnul I. Kurtovik, avocată la Atena. Guvernul pârât este reprezentat de domnul L. Apessos, consilier pe lângă Consiliul Juridic al statului, dl V. Kyriazopoulos, director pe lângă Consiliul Juridic al statului și dl Apassos S. Trekli, auditor la Consiliul Juridic al Statului. Circumstanțele speciei Incidentele în cauză Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Partidul politic Ouranio Toxo există din 1994 și participă la alegeri în mod regulat de la această dată. Unul dintre obiectivele declarate ale acestui partid este apărarea În septembrie 1995, partidul și-a instalat birourile în spațiile închiriate de el în Florina, iar reclamanții au pus pe clădire un panou care indica numele partidului în limba greacă și slavă. Potrivit reclamanților, deschiderea biroului și prezența panoului au declanșat un val de violență din partea locuitorilor orașului, fără ca poliția să își asume responsabilitatea de a-i proteja împotriva atacurilor de orice tip care le-a fost supus. În special, inaugurarea biroului a avut loc la începutul lunii septembrie. La 12 septembrie 1995, preoții bisericii Florina au făcut o declarație, publicată în presa locală, în care reclamanții erau calificați ca prieteni ai lui Skopje Vom chema oamenii să protesteze împotriva dușmanilor Greciei, care atârnă în mod arbitrar panouri cu inscripții anti-elenice și vom cere deportarea lor. La 13 septembrie 1995, Consiliul Municipal din Florina s-a reunit în mod informal și a decis să organizeze un protest împotriva reclamanților. În aceeași zi, procurorul Republicii la tribunalul corecțional din Florina a ordonat scoaterea panoului pe motiv că înscrierea numelui partidului cu caractere slavice era de natură să semene discordia (art. 192 din Codul Penal) dintre locuitorii regiunii. Polițiștii s-au ocupat de acest lucru fără să le dea nicio explicație reclamanților. Reclamanții au instalat apoi un nou panou. Potrivit reclamanților, în aceeași seară, grupuri de oameni s-au adunat în fața biroului partidului, printre care reclamanții ar fi recunoscut primarul, adjunctul său și unii consilieri municipali; aceștia au început să amenințe reclamanții, care se aflau în birouri și să strige insulte, astfel trădători Moarte câinilor lui Skopje, vei muri, vom arde totul; ei ar fi cerut, de asemenea, ca reclamanții să le ia panoul. La 14 septembrie 1995, în jurul orei 1:30, un grup de indivizi ar fi atacat biroul și, după ce a spart ușa, ar fi început să bată pe cei prezenți în birou și ar fi cerut să li se dea panoul, ceea ce au făcut reclamanții. În jurul orei 4:00, un alt grup a intrat în birou, a aruncat pe fereastră tot echipamentul și mobila acestuia și i-a dat foc. În timpul desfășurării acestor incidente, reclamanții ar fi sunat în mod repetat la stația de poliție situată la 500 de metri de localul partidului, însă polițiștii le-ar fi răspuns că nu aveau personal suficient de trimis la fața locului. Pe de altă parte, s-au dat în judecată patru membri ai partidului, inclusiv pe reclamanți, care au fost acuzați de incitarea cetățenilor la discordie, pe baza articolului 192 din Codul penal, deoarece, potrivit actului de acuzare, ei ar fi agățat biroul partidului un panou pe care era înscris, printre altele, și într-un idiom slave, cuvintele au fost rejudecați la 15 septembrie 1998 în fața tribunalului corecțional din Florina, format dintr-un judecător, care i-a judecat pe reclamanți (judecată nr. 979/1998). Tribunalul a recunoscut că a existat o agresiune în fața biroului partidului și a bătut unul dintre reclamanți și a constatat că au existat, de asemenea, fapte care au dus la incendierea biroului. Plângerea depusă de al doilea și al treilea reclamant La 5 decembrie 1995, patru dintre membrii partidului, inclusiv al doilea și al treilea reclamant, au depus plângeri împotriva protagoniștilor acestor incidente: incitarea cetățenilor la discordie (art. 192 din Codul penal), tulburarea păcii publice (art. 189 din același cod), distrugerea proprietății (art. 192 din Codul penal). 381), de fapt (art. 330), tulburarea păcii acasă (art. 334), amenințare (art. 333), insultă (art. 361) și incendiere (art. 264) și au solicitat plata a 15 000 de drahme (aproximativ 44 EUR) pentru repararea prejudiciului moral suferit ca urmare a infracțiunilor incriminate. La 24 septembrie 1999, procurorul general din Florena a transmis propunerea sa camerei de judecată a tribunalului corecțional. La 24 noiembrie 1999, Camera de Acuzare a Tribunalului Corecțional din Florina a considerat că nu existau suficiente dovezi împotriva persoanelor împotriva cărora reclamanții au depus plângere și a decis să nu le dea în judecată (Decizia nr. 30/1999). La 10 decembrie 1999, reclamanții au solicitat această decizie. La 4 aprilie 2000, Camera de Acuzare a Curții de Apel din Macedonia de Vest l-a respins (Decizia nr. 22/2000). La 4 mai 2000, reclamanții s-au ocupat de casare. La 30 ianuarie 2003, Camera de Acuzații a Curții de Casație a respins recursul lor ca inadmisibil (Decizia nr. 176/2003). art. 189 (Grupul Păcii Publice) 1. Oricine participă la o agresiune, care (...) comite acte de fapt împotriva persoanelor sau bunurilor, sau invadează case ale altora, locuințe sau alte clădiri, este pedepsit cu închisoarea timp de doi ani. (2) Instigatorii și cei care au comis acte de fapt sunt pedepsiți cu o pedeapsă de cel puțin trei luni cu închisoarea. (3) Aceste pedepse sunt impuse dacă actul nu este pedepsit mai aspru în temeiul unei alte dispoziții. art. 192 (Incitarea cetățenilor la discordie) Cel care, în mod public și în orice mod, provoacă sau încurajează cetățenii să comită acte de fapt sau să semene discordie între ei, tulburănd astfel pacea publică, este pedepsit cu închisoarea până la doi ani, cu excepția cazului în care o altă dispoziție impune o pedeapsă mai severă. Invocând art. 6 alineatul (1) din convenție, reclamanții se plâng că procedura deschisă în urma plângerii lor nu a fost judecată într-un termen rezonabil. Invocând articolele 8, 10, 11 și 14 din convenție, reclamanții se plâng de încălcarea dreptului lor la libertatea de asociere. Reclamanții se plâng de durata procedurilor penale în fața camerelor de acuzare împotriva protagoniștilor căilor de atac. Ei invocă art. 6 alineatul (1) din convenție, ale căror părți relevante sunt astfel formulate Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va hotărî (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Guvernul susținea că cazul prezenta o anumită complexitate în ceea ce privește faptul că se referea la opt capete de acuzare diferite, cu mai mulți acuzați și o listă lungă de martori de ascultat. În opinia guvernului, diferitele termene care au trecut de la 24 septembrie 1999, data la care procurorul a transmis propunerea sa camerei de judecată a Tribunalului Corecțional până la 30 ianuarie 2003, data publicării deciziei camerei de acuzare a Curții de Casație nu pot fi considerate excesive. Reclamanții susțin că o perioadă mai mare de șapte ani pentru trei grade de jurisdicție în fața camerelor de recurs este în sine excesivă. Acestea se referă în special la întârzieri nejustificate din partea organelor competente în continuarea cauzei în litigiu, pentru care s-au constituit părți civile, în timp ce procedura penală paralelă instituită împotriva acestora s-a încheiat în foarte scurt timp. Potrivit reclamanților, instanțele competente au acționat în mod deliberat, astfel încât infracțiunile incriminate să cadă sub incidența prescripției pe cinci ani. Curtea consideră, în lumina tuturor argumentelor părților, că acest motiv ridică întrebări serioase de fapt și de drept care nu pot fi soluționate în această etapă a examinării cererii, dar necesită o examinare pe fond ; rezultă că acest motiv nu poate fi declarat în mod vădit nefondat, în sensul articolului 35 alineatul (3) din convenție; nu a fost identificat niciun alt motiv de inadmisibilitate. Reclamanții se plâng de faptul că libertatea lor de asociere a fost împiedicată de organizarea unor incidente împotriva lor, de participarea clerului și a autorităților municipale la incidente și de inerția forțelor de ordine în timpul intruziunii mulțimii în biroul partidului, ceea ce a dus la distrugerea acestuia și au invocat articolele 8, 10, 11 și 14 din convenție. Curtea va examina acest motiv din perspectiva articolului 11, dispoziție relevantă în speță. Aceaceasta este astfel formulată 1. Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire pașnică și la libertatea de asociere, inclusiv dreptul de a se fonda împreună cu alte sindicate și de a se afilia la sindicate pentru apărarea intereselor sale. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restricții decât cele care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, securității naționale, securității publice, apărării ordinii și prevenirii criminalității, protecției sănătății sau moralității sau protecției drepturilor și libertăților altora. Prezentul articol nu interzice impunerea unor restricții legitime exercitării acestor drepturi de către membrii forțelor armate, ai poliției sau ai administrației statului. Guvernul constată că interesul cauzei constă în abandonarea panoului care poartă inscripția în litigiu. Înscris în alfabetul slav pe panoul are o conotație istorică puternică: a fost folosit ca semnal în anii de război civil de către forțele care au început cucerirea orașului Florina. Potrivit guvernului, numai referirea la acest termen putea provoca sentimente de discordie în rândul populației Florinei, deoarece le amintea locuitorilor epocii războiului civil care a urmat celui de - al doilea război mondial, perioadă stigmatizată de pierderea de ființe umane și de distrugerea proprietăților. Guvernul a adăugat că scoaterea panoului a intervenit în conformitate cu dispozițiile relevante ale Codului de procedură penală, cu toate acestea, reclamanții au comis acțiuni de fapt și au închis panoul. În plus, guvernul a extirpat faptul că poliția locală nu fusese pasivă în fața incidentelor provocate de mulțime. Atunci când polițiștii au ridicat panoul, intervenția sa nu a fost necesară deoarece tensiunea din mulțime s-a liniștit de la sine. De aceea, forțele de poliție nu au putut prevedea deteriorarea situației în orele următoare și acționează preventiv pentru a preveni realizarea lor. Reclamanții răspund că, prin utilizarea termenului Pe panou, ei intenționau doar să traducă numele partidului lor în limba macedoneană și nu intenționau să semene discordia dintre locuitorii Florinei. Ei susțineau că dezlipirea panoului nu găsea nici o bază legală în legislația relevantă, care, din acest motiv, era arbitrară. În plus, punerea în aplicare a panoului nu a fost ilegală deoarece a fost reglementată de exercitarea libertății lor de exprimare politică, care a fost consacrată în articolele 14 din Constituția Greciei și 10 din Convenția europeană; în ceea ce privește atacul asupra sediului partidului, ei susțin că acesta a fost atras de clerici și de consiliul municipal al Florinei. Într-adevăr, unii dintre ei, precum și funcționari ai municipalității au participat împreună cu mulțimea la acțiunile de fapt comise. În cele din urmă, reclamanții au arătat că forțele poliției nu și-au îndeplinit obligația de a interveni pentru a preveni distrugerea biroului și pentru a efectua o anchetă eficientă în scopul de a aresta și pedepsi pe cei responsabili. Curtea consideră, în lumina tuturor argumentelor părților, că acest motiv ridică întrebări serioase de fapt și de drept care nu pot fi soluționate în această etapă a examinării cererii, dar necesită o examinare pe fond ; rezultă că acest motiv nu poate fi declarat în mod vădit nefondat, în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară restul cererii admisibile, toate mijloacele de fond rezervate. Søren Nielsen Peer Lorenzen Președinte

PREMIÈRE SECTION

DÉCISION FINALE

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n

o

74989/01

présentée par

OURANIO TOXO, Pavlos VOSKOPOULOS et Petros

VASSILIADIS

contre la Grèce

La Cour européenne des Droits de l'Homme (première section), siégeant le 27 mai 2004 en une chambre composée de

MM.

P.

Lorenzen

,

président

,

C.L.

Rozakis

,

G.

Bonello

,

M

mes

F.

Tulkens

,

N.

Vajić

,

E.

Steiner

,

MM.

K.

Hajiyev,

juges

,

et de M.

S.

Nielsen,

greffier de section

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 11 mars 2001,

Vu la décision partielle du 5 décembre 2002,

Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par les requérants,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Les requérants, sont le parti politique «

Ouranio Toxo

», M. Pavlos Voskopoulos et M. Petros Vasiliadis, deux ressortissants grecs, nés respectivement en 1964 et 1960 et résidant à Florina. Ils sont représentés devant la Cour par M

e

I. Kourtovik, avocate à Athènes. Le gouvernement défendeur est représenté par M. L. Apessos, conseiller auprès du Conseil Juridique de l'Etat, M. V. Kyriazopoulos, assesseur auprès du Conseil Juridique de l'Etat et M

me

S. Trekli, auditrice auprès du Conseil Juridique de l'Etat.

A.

Les circonstances de l'espèce

1.

Les incidents en cause

Les faits de la cause, tels qu'ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.

Le parti politique Ouranio Toxo existe depuis 1994 et prend part aux élections régulièrement depuis cette date. Un des buts déclarés de ce parti est la défense de la «

minorité macédonienne

» qui habite en Grèce. Les deux autres requérants sont membres du secrétariat politique du parti.

En septembre 1995, le parti installa ses bureaux dans des locaux qu'il loua à Florina. Les requérants apposèrent sur le bâtiment accueillant leur bureau un panneau indiquant le nom du parti en grec et en slave.

Selon les requérants, l'ouverture du bureau et la présence du panneau déclenchèrent une vague de violence de la part des habitants de la ville, sans que la police assumât ses responsabilités pour les protéger contre les attaques de tout type dont ils firent l'objet.

En particulier, l'inauguration du bureau eut lieu au début du mois de septembre. Le 12 septembre 1995, les prêtres de l'église de Florina émirent une déclaration, publiée dans la presse locale, dans laquelle les requérants étaient qualifiés «

d'amis de Skopje

», animés par des «

sentiments anti-helléniques et de traîtrise

». La déclaration ajoutait

: «

nous appellerons le peuple à une manifestation de protestation contre les ennemis de la Grèce, qui accrochent arbitrairement des panneaux avec des inscriptions anti-helléniques et nous exigerons leur déportation

».

Le 13 septembre 1995, le conseil municipal de Florina se réunit de manière informelle et décida d'organiser une protestation contre les requérants. Un avis fut publié dans la presse locale.

Le même jour, le procureur de la République auprès le tribunal correctionnel de Florina ordonna le décrochage du panneau au motif que l'inscription du nom du parti en caractères slaves était de nature à semer la discorde (article 192 du code pénal) parmi les habitants de la région. Des policiers s'en chargèrent sans donner aucune explication aux requérants. Les requérants installèrent alors un nouveau panneau. Selon les requérants, le soir même, des groupes d'hommes se rassemblèrent devant le bureau du parti, parmi lesquels les requérants auraient reconnu le maire, son adjoint et certains conseillers municipaux

; ceux-ci se mirent à menacer les requérants, qui se trouvaient dans les bureaux et à crier des insultes, telles «

traîtres

», «

chiens

», «

mort aux chiens de Skopje

», «

vous allez mourir

», «

nous allons tout brûler

»

; ils auraient aussi exigé que les requérants leur remettent le panneau.

Le 14 septembre 1995, vers 1h30, un groupe d'individus aurait attaqué le bureau et, après avoir enfoncé la porte, se serait mis à frapper les personnes présentes à l'intérieur du bureau et aurait exigé qu'on leur donne le panneau, ce que les requérants firent. Vers 4h, un autre groupe pénétra dans le bureau, jeta par la fenêtre tout l'équipement et le mobilier de celui-ci et y mit le feu. Pendant le déroulement de ces incidents, les requérants auraient à plusieurs reprises téléphoné à la station de police située à 500 mètres du local du parti, mais les policiers leur auraient répondu qu'ils manquaient d'effectifs à envoyer sur place. Les requérants soulignent qu'aucune poursuite ne fut engagée par le parquet contre les participants aux incidents. En revanche, des poursuites furent engagées contre quatre des membres du parti, dont les requérants. Ils furent accusés d'incitation de citoyens à la discorde, sur le fondement de l'article 192 du code pénal, car, d'après l'acte d'accusation, «

ils auraient accroché au bureau du parti un panneau sur lequel était inscrit, entre autres, et dans un idiome slave, les mots «

Lerinski Komitet

» et «

vino-zito

», termes qui avaient semé la discorde parmi les habitants de la région (...)

». Les requérants furent renvoyés en jugement.

L'audience eut lieu le 15 septembre 1998 devant le tribunal correctionnel de Florina, composé d'un juge, qui acquitta les requérants (jugement n

o

979/1998). Le tribunal reconnut qu'il y avait eu un attroupement devant le bureau du parti et passage à tabac d'un des requérants et constata qu'il y avait eu aussi des voies de fait qui avaient abouti à l'incendie du bureau.

2.

La plainte déposée par les deuxième et troisième requérants

Le 5 décembre 1995, quatre des membres du parti, dont les deuxième et troisième requérants, déposèrent plainte, avec constitution de partie civile, contre les protagonistes de ces incidents pour les infractions suivantes

: incitation de citoyens à la discorde (article 192 du code pénal), trouble de la paix publique (article 189 du même code), destruction de propriété (article

381), voies de fait (article 330), trouble de la paix du domicile (article 334), menace (article 333), insulte (article 361) et incendie criminelle (article 264). Ils sollicitaient le versement de 15

000 drachmes (environ 44 euros) en réparation du préjudice moral subi en raison des infractions incriminées.

Le 24 septembre 1999, le procureur près le tribunal correctionnel de Florina transmit sa proposition à la chambre d'accusation du tribunal correctionnel.

Le 24 novembre 1999, la chambre d'accusation du tribunal correctionnel de Florina considéra qu'il n'y avait pas suffisamment de preuves contre les personnes à l'encontre desquelles les requérants avaient porté plainte et décida de ne pas les poursuivre (décision n

o

30/1999).

Le 10 décembre 1999, les requérants interjetèrent appel de cette décision.

Le 4 avril 2000, la chambre d'accusation de la cour d'appel de Macédoine de l'Ouest le rejeta (décision n

o

27/2000).

Le 4 mai 2000, les requérants se pourvurent en cassation.

Le 30 janvier 2003, la chambre d'accusation de la Cour de cassation rejeta leur pourvoi comme irrecevable (décision n

o

176/2003).

B.

Le droit interne pertinent

Les dispositions pertinentes du code pénal se lisent ainsi

:

Article 189 (Trouble de la paix publique)

»

Article 192 (Incitation de citoyens à la discorde)

«

Celui qui, publiquement et de quelque manière que ce soit, provoque ou incite les citoyens à commettre des voies de fait ou à semer la discorde entre eux, troublant ainsi la paix publique, est puni d'une peine d'emprisonnement jusqu'à deux ans, sauf si une autre disposition impose une peine plus sévère.

»

GRIEFS

1.

Invoquant l'article 6 § 1 de la Convention, les requérants se plaignent de ce que la procédure ouverte suite à leur plainte n'a pas été jugée dans un délai raisonnable.

2.

Invoquant les articles 8, 10, 11 et 14 de la Convention, les requérants se plaignent d'une atteinte à leur droit à la liberté d'association.

EN DROIT

1.

Les requérants se plaignent de la durée de la procédure pénale devant les chambres d'accusations contre les protagonistes des voies de fait. Ils invoquent l'article 6 § 1 de la Convention, dont les parties pertinentes sont ainsi libellées

:

«

Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...)

»

Le Gouvernement affirme que l'affaire présentait une certaine complexité du fait qu'elle concernait huit chefs d'accusation différents, avec plusieurs accusés et une longue liste de témoins à entendre. De l'avis du Gouvernement, les divers délais écoulés depuis le 24 septembre 1999, date à laquelle le procureur transmit sa proposition à la chambre d'accusation du tribunal correctionnel jusqu'au 30 janvier 2003, date de publication de la décision de la chambre d'accusation de la Cour de cassation ne sauraient être considérés comme excessifs.

Les requérants rétorquent qu'un délai de plus de sept ans pour trois degrés de juridiction devant les chambres d'accusation est en soi même excessif. Ils relèvent notamment des retards injustifiés de la part des organes compétents dans la poursuite de l'affaire litigieuse, pour laquelle ils se sont constitués parties civiles, tandis que la procédure pénale parallèle instituée à leur encontre s'est conclue dans des délais très brefs. Selon les requérants, les juridictions compétentes ont agi de manière délibérée, de telle sorte que les infractions incriminées tombent sous le coup de la prescription quinquennale.

La Cour estime, à la lumière de l'ensemble des arguments des parties, que ce grief pose de sérieuses questions de fait et de droit qui ne peuvent être résolues à ce stade de l'examen de la requête, mais nécessitent un examen au fond

; il s'ensuit que ce grief ne saurait être déclaré manifestement mal fondé, au sens de l'article 35 § 3 de la Convention. Aucun autre motif d'irrecevabilité n'a été relevé.

2.

Les requérants se plaignent de ce que leur liberté d'association fut entravée par l'organisation d'incidents à leur encontre, par la participation du clergé et des autorités municipales aux incidents et par l'inertie des forces de l'ordre lors de l'intrusion de la foule dans le bureau du parti, ce qui eut comme résultat sa destruction. Ils invoquent les articles 8, 10, 11 et 14 de la Convention. La Cour examinera ce grief sous l'angle de l'article

11, disposition pertinente en l'espèce. Celle-ci est ainsi libellée

:

«

»

Le Gouvernement note que l'intérêt de l'affaire réside dans le décrochage du panneau portant l'inscription litigieuse. Il relève que le mot «

vino-zito

» inscrit en alphabet slave sur le panneau a une forte connotation historique

: il fut employé comme signal pendant les années de guerre civile par les forces qui entreprirent la prise de la ville de Florina. De l'avis du Gouvernement, la référence à ce terme était susceptible à elle seule de provoquer des sentiments de discorde parmi la population de Florina du fait qu'elle rappelait aux habitants l'ère de la guerre civile qui suivit la Seconde Guerre mondiale, période stigmatisée par la perte d'êtres humains et la destruction de propriétés. Le Gouvernement ajoute que le décrochage du panneau intervint selon les dispositions pertinentes du code de procédure pénale. Pourtant, les requérants commirent des voies de fait et raccrochèrent le panneau. De surcroît, le Gouvernement excipe que la police locale n'avait pas été passive face aux incidents provoqués par la foule. Lors du décrochage du panneau par des policiers, son intervention n'avait pas été nécessaire car la tension au sein de la foule s'été apaisée d'elle-même. Partant, les forces de police ne pouvaient pas prévoir la détérioration de la situation dans les heures qui suivirent et agir préventivement afin d'empêcher leur réalisation.

Les requérants répondent qu'en employant le terme «

vino-zito

» sur le panneau, ils envisageaient uniquement de traduire le nom de leur parti en «

dialecte macédonien

» et ils n'avaient aucune intention de semer la discorde parmi les habitants de Florina. Ils avancent que le décrochage du panneau ne trouvait aucune base légale dans la législation pertinente, qui, pour cette raison, était arbitraire. De plus, la remise en place du panneau n'était pas illégale parce qu'elle relevait de l'exercice de leur liberté d'expression politique, droit consacré par les articles 14 de la Constitution grecque et 10 de la Convention européenne. S'agissant de l'attaque survenue au siège du parti, ils allèguent que celle-ci fut attisée par le clergé et le conseil municipal de Florina. En effet, certains d'entre eux ainsi que des fonctionnaires de la municipalité participèrent avec la foule aux voies de fait perpétrées. En dernier lieu, les requérants relèvent que les forces de la police manquèrent à leur obligation d'intervenir afin de prévenir la destruction du bureau et à mener une enquête effective dans le but d'arrêter et de punir les responsables.

La Cour estime, à la lumière de l'ensemble des arguments des parties, que ce grief pose de sérieuses questions de fait et de droit qui ne peuvent être résolues à ce stade de l'examen de la requête, mais nécessitent un examen au fond

; il s'ensuit que ce grief ne saurait être déclaré manifestement mal fondé, au sens de l'article 35 § 3 de la Convention. Aucun autre motif d'irrecevabilité n'a été relevé.

Par ces motifs, la Cour, à l'unanimité,

Déclare

le restant de la requête recevable, tous moyens de fond réservés.

Søren

Nielsen

Peer

Lorenzen

Greffier

Président