SECȚIUNEA A PATRA DECIZIE PARTIALĂ PRIVIND REEVABILITATEA cererii nr. 57287/00 prezentate de Yusuf YILDIRIM împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 1 iunie 2004 într-o cameră compusă din Sir Nicolas Bratza președinte dnii Pellonpääää Türmen Casadevall Pavlovschi Borrego Borrego Fura-Sandström, judecători și grefier de secțiune al dlui O'Boyle, grefier de secțiune Având în vedere cererea sus-menționată formulată la 3 martie 2000, După ce a deliberat, face următoarea decizie, făcând trimitere la reclamant, domnul Yusuf Y La 26 septembrie 1980, suspectat de apartenență la organizația armată ilegală Dev-Yol, reclamantul a fost arestat și arestat. La 7 octombrie 1980, a fost arestat provizoriu și transferat la casa de arestare militară a lui Mamak. La 26 februarie 1982, procurorul general de lângă curtea marțială l-a acuzat pe reclamant de complicitate la crimă a unui alt activist al organizației, iar cazul a fost inclus în procesul deschis împotriva Dev-Yol, organizație care intenționa să submineze ordinea constituțională pentru a-l înlocui cu un regim marxist-lenist. Prin hotărârea din 19 iulie 1989, Curtea Marțială, compusă din doi judecători civili, doi judecători militari și un ofițer militar, l-a recunoscut pe reclamant vinovat de faptele reproșate, în temeiul articolului 448 din Codul Penal, și l-a condamnat la 19 ani de închisoare. La 19 iulie 1989, reclamantul a fost eliberat după ce a stat în arest provizoriu opt ani, șapte luni și 26 de zile. Între timp, curțile marțiale au fost abolite prin intrarea în vigoare a legii din 27 decembrie 1993. Reclamantul s-a ocupat de casare. Prin hotărârea din 27 decembrie 1995, Curtea de Casație a infirmat hotărârea atacată, pe motiv că Hotărârea reclamantului trebuia să intre sub incidența articolului 146 alineatul (1) din Codul penal. Procedura este în continuare pendinte. GRIFS invocând art. 5 din convenție, reclamantul se plângea de durata detenției sale provizorii și susține că menținerea sa în detenție provizorie mai mult de opt ani a încălcat principiul prezumției de nevinovăție. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, se plânge de durata procedurilor penale împotriva lui și susține că Curtea Marțială care l-a judecat nu este o instanță independentă și imparțială. Invocând art. 5 din convenție, reclamantul se plânge de durata detenției sale provizorii și că, din cauza acestei perioade, s-ar fi încălcat principiul prezumției de nevinovăție. În primul rând, Curtea arată că principiul prezumției de nevinovăție este invocat numai din cauza duratei detenției provizorii, reclamantul nu se plânge în niciun fel de faptul că, în momentul examinării detenției provizorii, ar fi existat o constatare a vinovăției, fără stabilirea legală prealabilă a acesteia. Prin urmare, nu se stabilește nicio legătură între procedura privind detenția preventivă și procedura de judecată, încă în curs de desfășurare. Prin urmare, Curtea va examina cauza numai din punctul de vedere al articolului 5 alineatul (3). Curtea constată că reclamantul a fost pus în custodia provizorie la data de 7 octombrie 1980 și că a fost eliberat la 19 iulie 1989, adică cu mai mult de șase luni înainte de depunerea prezentei cereri. În consecință, această parte a cererii este întârziată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alin. (1) și (4) din Convenție. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plânge de durata procedurii penale. În stadiul actual al dosarului, Curtea nu se consideră în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui motiv și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul său de procedură. Invocând art. 6 din convenție, reclamantul susține că cauza sa nu a fost ascultată în mod echitabil de o instanță independentă și imparțială. Curtea arată că procedura penală inițiată împotriva reclamantului este încă în curs de desfășurare, însă consideră că este necesar să se ia în considerare întreaga procedură penală inițiată pentru a se pronunța cu privire la conformitatea sa cu dispozițiile articolului 6 din convenție. Prin urmare, în stadiul actual al procedurii în fața instanțelor interne, prezentarea acestui motiv este prematură și, prin urmare, reclamantul nu se poate plânge în această privință de nicio încălcare a convenției. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână examinarea obiecțiunilor reclamanților din art. 6 alineatul (1) din Convenția privind durata procedurii penale Declară cererea inadmisibilă pentru surplus. Michael O'Boyle Nicolas Bratza Modululer Președintele
de la requête n
o
57287/00
présentée par Yusuf YILDIRIM
contre la Turquie
La Cour européenne des Droits de l'Homme (quatrième section), siégeant le 1
er
juin 2004 en une chambre composée de
:
Sir
Nicolas
Bratza
,
président
,
MM.
M.
Pellonpää
,
R.
Türmen
,
J.
Casadevall
,
S.
Pavlovschi
,
J.
Borrego Borrego
,
M
me
E.
Fura-Sandström,
juges
,
et de M. M.
O'Boyle,
greffier de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 3 mars 2000,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Yusuf Yıldırım, est un ressortissant turc, né en 1961 et résidant à Ankara. Il est représenté devant la Cour par M
e
O.E.
Ataman, avocate à Istanbul.
Les faits de la cause, tels qu'ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
Le 26 septembre 1980, soupçonné d'appartenance à l'organisation armée illégale
Dev-Yol,
le requérant fut arrêté et placé en garde à vue.
Le 7 octobre 1980, il fut mis en détention provisoire et transféré à la maison d'arrêt militaire de Mamak.
Le 26 février 1982, le procureur général près la cour martiale inculpa le requérant pour complicité de meurtre d'un autre militant de l'organisation, et le dossier fut incorporé dans le procès ouvert à l'encontre du Dev-Yol, organisation qui avait pour but de saper l'ordre constitutionnel pour le remplacer par un régime marxiste-léniniste.
Par un jugement du 19 juillet 1989, la cour martiale, composée de deux juges civils, deux juges militaires et d'un officier de l'armée, reconnut le requérant coupable des faits reprochés, sur la base de l'article 448 du code pénal, et le condamna à dix-neuf ans d'emprisonnement.
Le 19 juillet 1989, le requérant fut mis en liberté après être resté en détention provisoire huit ans, sept mois et vingt-six jours.
Dans l'intervalle, les cours martiales furent abolies par l'entrée en vigueur de la loi du 27 décembre 1993.
Le requérant se pourvut en cassation.
Par un arrêt du 27 décembre 1995, la Cour de cassation infirma le jugement attaqué, au motif que
la condamnation du requérant devait relever de l'article 146 § 1 du code pénal.
La procédure est toujours pendante.
Invoquant l'article 5 de la Convention, le requérant se plaint de la durée de sa détention provisoire. Par ailleurs, il soutient que son maintien en détention provisoire plus de huit ans a méconnu le principe de la présomption d'innocence.
Invoquant l'article 6 § 1 de la Convention, il se plaint de la durée de la procédure pénale engagée contre lui. En outre, il soutient que la Cour martiale qui l'a jugé n'est pas un tribunal indépendant et impartial.
1.
Invoquant l'article 5 de la Convention, le requérant se plaint de la durée de sa détention provisoire et qu'en raison de cette durée, il y aurait eu méconnaissance du principe de la présomption d'innocence.
La Cour relève tout d'abord que le principe de la présomption d'innocence est invoqué uniquement en raison de la durée de la détention provisoire, le requérant ne se plaignant nullement du fait qu'il y aurait eu, au moment de l'examen de sa détention provisoire, constat de culpabilité, sans établissement légal préalable de celle-ci. Aucun lien n'est donc établi entre la procédure relative à la détention préventive et la procédure de jugement, toujours en cours. La Cour examinera donc le grief sous le seul angle de l'article 5 § 3.
La Cour constate que le requérant a été placé en détention provisoire le 7
octobre 1980 et qu'il a été mis en liberté le 19 juillet 1989, soit plus de six mois avant l'introduction de la présente requête.
Il s'ensuit que cette partie de la requête est tardive et doit être rejetée en application de l'article 35 §§ 1 et 4 de la Convention.
2.
Invoquant l'article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint de la durée de la procédure pénale.
En l'état actuel du dossier, la Cour ne s'estime pas en mesure de se prononcer sur la recevabilité de ce grief et juge nécessaire de communiquer cette partie de la requête au gouvernement défendeur conformément à l'article
54 § 2 b) de son règlement.
3.
Invoquant l'article 6 de la Convention, le requérant allègue que sa cause n'a pas été entendue équitablement par un tribunal indépendant et impartial.
La Cour relève que la procédure pénale engagée à l'encontre du requérant est toujours pendante. Or, elle estime nécessaire de prendre en considération l'ensemble de la procédure pénale engagée afin de statuer sur sa conformité aux prescriptions de l'article 6 de la Convention.
Il s'ensuit qu'au stade actuel de la procédure devant les juridictions internes, la présentation de ce grief apparaît prématurée. Le requérant ne saurait donc, en l'état, se plaindre à cet égard d'une quelconque violation de la Convention. Il lui est loisible de saisir à nouveau la Cour s'il estime toujours, à l'issue de la procédure pénale engagée contre lui, d'être victime des violations alléguées. Cette partie de la requête est prématurée et doit être rejetée pour non épuisement des voies de recours au sens de l'article 35 §§
1 et
4 de la Convention.
Par ces motifs, la Cour, à l'unanimité,
Ajourne
l'examen des griefs des requérants tirés de l'article 6 § 1 de la Convention concernant la durée de la procédure pénale
;
Déclare
la requête irrecevable pour le surplus.
Michael
O'Boyle
Nicolas
Bratza
Greffier
Président