AFFAIRE ECER ET ZEYREK CONTRE TURQUIE

Rezoluția ResDH(2004)37 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 27 februarie 2001 (definită la 27 mai 2001) în cauza Ecer și Zeyrek împotriva Turciei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 15 iunie 2004, cu ocazia celei de-a 885-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost reținută prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "nr. 11"), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 27 februarie 2001 în cauza Ecer Zeyrek și, odată definitivă, transmite Comitetului miniștrilor, în temeiul articolelor 44 și 46 din Convenție, care reamintește că la originea acestei cauze se găsesc două cereri (nr. 29295/95 și 29365/95) îndreptate împotriva Turciei, introduse în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 18 iulie 1995 în temeiul fostului articol 25 din convenție, de către doi resortisanți turci, domnul Abdülaziz Ecer și domnul Mehmet Zeyrek, iar Curtea, sesizată cu această cauză în temeiul articolului 5 alineatul (2) din protocol 11, a declarat admisibil faptul că, în ceea ce privește aplicarea retroactivă a Legii anti-terorism din 1991 (Legea nr. 3713), la acțiuni comise de solicitanți în 1988 și 1989,

având ca rezultat faptul că reclamanții au fost condamnați în 1994 la o pedeapsă mai gravă decât cea aplicabilă în momentul în care a fost săvârșită încălcarea dreptului comunitar Având în vedere că, în hotărârea sa din 27 februarie 2001, Curtea, în unanimitate - a declarat că a existat o încălcare a articolului 7 alineatul (1) din Convenție - a declarat (a) guvernul statului pârât trebuia să plătească, în termen de trei luni, începând cu ziua în care hotărârea ar fi devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, următoarele sume, care urmează să fie convertite în cărți turcești la rata aplicabilă la data Regulamentului 7 500 USD (șapte mii cinci sute de dolari americani) fiecărui reclamant pentru prejudicii morale (ii).

3 000 USD (trei mii de dolari americani) celor doi reclamanți în comun pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, minus 630 de euro percepute de Consiliul European pentru asistență juridică, pentru a fi convertite în dolari americani la cursul de schimb aplicabil la data hotărârii (b) că aceste sume ar trebui să majoreze un interes simplu cu 6% la an de la data expirării termenului respectiv și până la data de plată a plății - a respins cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus Având în vedere normele adoptate de Comitetul miniștrilor privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenția de invitare a guvernului din statul membru în cauză la informații cu privire la măsurile luate ca urmare a hotărârii din 27 Februarie 2001, având în vedere obligația Turciei de a se conforma în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din Convenție Întrucât, la examinarea acestei cauze de către Comitetul miniștrilor, guvernul statului pârât a amintit că art. 15 din Constituție interzice în mod explicit aplicarea retroactivă a sancțiunilor și a remarcat că încălcarea constatată în această cauză implică o interpretare greșită a dreptului național a cărui recerere părea improbabilă și care, într-adevăr, nu era repetată.

În plus, guvernul a indicat că hotărârea Curții a fost publicată în Buletinul Ministerului Justiției, În cazul în care, la data de 16 mai 2001, guvernul statului pârât a plătit reclamanților sumele prevăzute în hotărârea din 27 februarie 2001, Declară că, după examinarea informațiilor furnizate de guvernul Turciei, guvernul Turciei și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2004)37 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 27 février 2001 (définitif le 27 mai 2001) dans l’affaire Ecer et Zeyrek contre Turquie (adoptée par le Comité des Ministres le 15 juin 2004, lors de la 885e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 27 février 2001 dans l’affaire Ecer et Zeyrek et transmis, une fois définitif, au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention ; Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouvent deux requêtes (n° s 29295/95 et 29363/95) dirigées contre la Turquie, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 18 juillet 1995 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par deux ressortissants turcs, M. Abdülaziz Ecer et M. Mehmet Zeyrek, et que la Cour, saisie de cette affaire en vertu de l’article 5, paragraphe 2, du Protocole n° 11, a déclaré recevable le grief concernant l’application rétroactive de la loi Anti-Terrorisme de 1991 (Loi n° 3713) à des actions commises par les requérants en 1988 et 1989,

ayant pour conséquence le fait que les requérants ont été condamnés en 1994 à une peine plus grave que celle applicable au moment où l’infraction avait été commise ; Considérant que dans son arrêt du 27 février 2001 la Cour, à l’unanimité : - a dit qu’il y avait eu violation de l’article 7, paragraphe 1, de la Convention ; - a dit a) que le gouvernement de l’Etat défendeur devait verser, dans les trois mois, à compter du jour où l’arrêt serait devenu définitif conformément à l’article 44, paragraphe 2, de la Convention, les sommes suivantes, à convertir en livres turques au taux applicable à la date du règlement : i. 7 500 USD (sept mille cinq cents dollars américains) à chacun des requérants pour préjudice moral ; ii.

3 000 USD (trois mille dollars américains) aux deux requérants conjointement pour frais et dépens, moins 630 euros perçus du Conseil de l’Europe au titre de l’assistance judiciaire, à convertir en dollars américains au taux de change applicable à la date de l’arrêt ; b) que ces montants seraient à majorer d’un intérêt simple de 6% l’an à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement ; - a rejeté la demande de satisfaction équitable pour le surplus ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 27 février 2001, eu égard à l’obligation qu’a la Turquie de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Considérant que, lors de l’examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le gouvernement de l’Etat défendeur a rappelé que l’article 15 de la Constitution interdit de manière explicite l’application rétroactive des sanctions et a noté que la violation constatée dans cette affaire résultait d’une mauvaise interprétation du droit national dont la répétition paraissait improbable et qui, en effet, ne s’était pas répétée.

En outre, le Gouvernement a indiqué que l’arrêt de la Cour avait été publié dans le Bulletin du Ministère de la Justice, “Yargi Mevzuati Bültenı”, n° 166 du 15 janvier 2002, ainsi que sur le site Internet du Ministère de la Justice ( www.adalet.gov.tr ) et transmis aux autorités directement concernées ; S’étant assuré que, le 16 mai 2001, dans le délai imparti, le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé aux requérants les sommes prévues dans l’arrêt du 27 février 2001, Déclare, après avoir examiné les informations fournies par le Gouvernement de la Turquie, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.