CASE OF ECER AND ZEYREK AGAINST TURKEY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Information given by the government concerning measures taken to prevent new violations. Payment of the sums provided for in the judgment.
CASE OF ECER AND ZEYREK AGAINST TURKEY (CtEDO, 2004)
Rezoluția ResDH(2004)37 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 27 februarie 2001 (finală la 27 mai 2001) în cazul Ecer și Zeyrek împotriva Turciei (aprobată de Comitetul de Miniștri la 15 iunie 2004 la a 885-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Ecer și Zeyrek pronunțată la 27 februarie 2001 și transmisă Comitetului de Miniștri odată ce a devenit finală în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție; reamintind că cazul a fost originat în două cereri (Nus. 29295/95 și 29363/95) împotriva Turciei, depuse la 18 iulie 1995 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în temeiul articolului 25 din Convenția de către doi cetățeni Turciei, dl Abdülaziz Ecer și dl Mehmet Zeyrek, și că Curtea, înființată în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibilă plângerea legată de aplicarea retroactivă a Legii antiterroriste din 1991 (Legea nr. 3713) la actele comise de reclamanții în 1988 și 1989, cu rezultatul că reclamanții au fost condamnați în 1994 la o sentință mai grea decât cea pe care le-au riscat în momentul comisiei infracțiunii; întrucât, în hotărârea sa din 27 februarie 2001, Curtea a hotărât în unanimitate: - că s-a constatat o încălcare a art. 7 alin. (1) din Convenție; - (a) ca Statul pârât să plătească, în termen de trei luni, de la data în care hotărârea devine definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din convenție, următoarele sume care urmează să fie convertite în lira turcă la rata aplicabilă la data decontare: (i) la fiecare reclamant 7 500 (sprete mii cinci sute) dolari americani ca compensare pentru prejudiciu moral; (ii) amândoi solicitanți în comun 3 000 (trei mii) de dolari americani pentru comisioanele juridice, cu excepția sumei de euro 630 primite prin intermediul ajutorului juridic al Consiliului Europei, care urmează să fie convertite în dolari americani la rata de schimb aplicabilă la data hotărârii; (b) că dobânzile simple la o rată anuală de 6% ar trebui să fie plătite de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; - a respins celelalte cereri ale reclamanților pentru o justă satisfacție; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri cu privire la aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere obligația Turciei în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta aceasta, În timp ce în cadrul examinării cazului de către Comitetul de miniștri, Guvernul Statului pârât a reamintit că art. 15 din Constituție interzice explicit aplicarea retroactivă a sancțiunilor și a remarcat că încălcarea în acest caz a rezultat dintr-o interpretare greșită a dreptului turc care nu ar fi putut să apară din nou și nu s-a mai produs. În plus, Guvernul a indicat că hotărârea Curții a fost publicată în turc în Buletinul Ministerului Justiției, Yargi Mevzuati Bültenı , nr. 166 din 15 ianuarie 2002, precum și pe site-ul internet al Ministerului Justiției ( www.adalet.gov.tr ) și trimise autorităților în cauză; Având în vedere că, la 16 mai 2001, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamanților sumele prevăzute în hotărârea din 27 februarie 2001, Declarații, după examinarea informațiilor furnizate de Guvernul Turciei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.