CASE OF S.C. v. THE UNITED KINGDOM

Reclamantul s-a născut în 1988 și trăiește în Merseyside. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. În iunie 1999 reclamantul, care tocmai a împlinit 11 ani și un băiat de 14 ani numit “L.A.”, a abordat o femeie de 87 de ani în stradă. Reclamantul a încercat să ia geanta femeii, făcând-o să cadă la sol și fractura brațului stâng. Reclamantul a fugit și L.A. a rămas cu victima. Reclamantul a fost acuzat de tentativă de jaf. Apărarea sa a fost că a acționat sub presiune, fiind amenințat de L.A. 10. În iulie 1999, în legătură cu alte infracțiuni, el a primit un ordin de supraveghere de doi ani și a fost remandat la îngrijirea autorității locale și plasat la părinții adoptivi. 11. În august 1999, Curtea de Tineret a considerat oportună impunerea unei condamnare în cazul în care acesta a fost condamnat pentru tentativă de jaf și a comis judecată în Curtea. După committal, reprezentanții legali ai reclamantului au obținut două rapoarte de experți. Primul raport a fost elaborat de Dr. Ronan Brennan, psihiatru legist adolescent, care a fost capabil să vorbească cu reclamantul timp de douăzeci de minute în septembrie 1999 înainte ca acesta să încheie interviul. Reclamantul a fost, de asemenea, văzut de Diane Baines, psiholog clinic consultant, la 11 octombrie 1999. 12. În raportul său, Dr. Brennan a remarcat, printre altele: „Examenul de stat Mental [Reclamantul] s - a așezat nemișcat în scaunul meu scurt interviu, părea distras și mi - a cerut adesea să repet interogarea mea susținând că nu mă înțelege. El părea reluat să discute despre comportamentul său ofensiv, întrebându-mi ce punct era acolo discutarea cu mine. În cele din urmă, după repetarea declarației că era plictisit și a vrut să mănânce, el m-a informat că el nu va răspunde la alte întrebări și a vrut să plece. Din moment ce a fost clar că el a fost rezistent la mai multe întrebări sau cerere am acceptat dorința lui. Impresie A fost extrem de dificil să formezi o impresie detaliată asupra problemelor și nevoilor acestui tânăr, în virtutea nevoirii sale de a intra în procesul de evaluare și a necapității de a obține informații colaterale în ceea ce privește dezvoltarea personală și antecedentele familiei sale. Este evident din informațiile limitate disponibile că [reclamantul] a prezentat o tulburare a comportamentului de la o vârstă timpurie care a determinat un progres academic restricționat și alienarea de la colegii săi. ... [Modalitatea persistentă a comportamentului disruptiv și social necorespunzător ar fi în concordanță cu un diagnostic de tulburare de conduită a tipului nesocializat. Ar apărea din raportul psihologic al Dianei Baines ... că [ reclamantul] are un grad semnificativ de dificultăți de învățare. El are un QI pe scară deplină de 56 (0.2-Centil), un QI verbal de 63 (1-Centil) și un QI de performanță de 55 (0.1-Centil). Aceste scoruri ar fi în concordanță cu deficitul său academic și ar putea fi considerate ca o consecință a școlii sale perturbate. Diane Baines remarcă că, cu abilitățile cognitive [de reclamantul] fiind mai consecvente cu un copil de 8 ani, mai degrabă decât cu 11 ani, „capacitatea sa de a raționa este considerabil restricționată”. ... Este clar că [de reclamantul] are nevoi complexe care ar trebui abordate în mod ideal în conformitate cu dispozițiile unei ordine de îngrijire pentru viitorul previzibil. ... Este posibil ca, dacă un pachet coordonat de îngrijire nu îndeplinește nevoile complexe de educație și emoționale ale reclamantului, acesta poate constitui un risc ridicat de recidivă. În acest moment, totuși, cred că un ordin de îngrijire pe termen lung, cu o plasare stabilă de promovare și un pachet educațional adecvat ar trebui luat în considerare dacă o alternativă la o sentință de custodie a fost considerată viabilă. Recomandari 1. Este dificil de evaluat problemele cu privire la capacitatea [de reclamantului] de a invoca deoarece discutarea sa cu mine a fost limitată. Cu toate acestea, pe baza informațiilor disponibile pentru mine și a constatărilor testelor psihologice aș concluziona că [reclamantul] în echilibru a fost conștient de acțiunile sale și că acestea au fost greșite. Cu toate acestea, înțelegerea sa cu privire la consecințele lor ar putea fi afectată negativ de dificultățile sale de învățare și de competențele sale de raționare afectate. În ansamblu, aș considera că [reclamantul] este suficient de capabil de a intra într-un motiv, deși, evident, procesul judiciar ar trebui să fie explicat cu atenție într-un mod corespunzător dificultăților sale de învățare. [Reclamantul] ar trebui să fie plasat într-o Ordine de Supraveghere cât mai mult timp posibil cu un plan de soluționare a nevoilor sale emoționale și educaționale și de a reduce comportamentul său de ofensivă. O copie a raportului lui Diane Baines ar trebui transmisă, cu consimțământul său, la școala [reclamantului] pentru a concepe un pachet educațional adecvat pentru a satisface nevoile sale complexe.” 13. Raportul lui Diane Baines, din 18 octombrie 1999, menționează următoarele: “[Reclamantul] a fost văzut în compania lucrătorului său de justiție pentru tineret în departamentul ambulator. El a fost prietenos și cooperativ cu o atenție rezonabilă în contextul individual. El a înțeles în general ceea ce era necesar de la el, deși unele explicații necesită repetare și, ocazional, a avut nevoie de încurajare pentru a persevere. ... [Reclamantul] a primit WISC-III [Wechsler Intelligence Scale for Children - 3a ediție), care se uită la dezvoltarea competențelor de raționament aplicate atât pentru soluționarea problemelor verbale, cât și non verbale. ... [O]verall, [reclamantul] prezintă un grad semnificativ de întârziere învățare. IQ-ul său verbal este ușor mai mare decât IQ-ul său de performanță, dar ambele cad la sau sub primul percentil. Pe Scala verbal, [ reclamantul] a câștigat un scor care a fost doar în afara gamei medii pe Digit Span, indicând destul de bune abilitati de memorie roti. În concordanță cu aceasta a fost abilitatea lui de a efectua calculele mentale pentru Aritmetic. Scorurile sale pe celelalte subteste au fost mai semnificativ sub medie, reflectând abilitățile de raționare verbal slab dezvoltate. El a considerat dificil să definească cuvinte pentru Vocabular, ceea ce a făcut la nivelul așteptat de majoritatea copiilor cu vârste de aproximativ 6 ani. În general, [reclamantul] a experimentat mai multe dificultăți cu subtestele Scale de Performance decât cu cele bazate pe limbaj. Echivalentul său de vârstă pe această Scală a variat de la mai puțin de 6 ani 2 luni la cel mai mic la 6 ani 6 luni la cel mai mare. Abordarea sa față de sarcini care se bazau pe aprecierea relațiilor visuo-spațiale a fost remarcabil imatur și el nu a participat întotdeauna la caracteristicile relevante. [Reclamantul] realizările în alfabetizare au fost privite la utilizarea cuvântului [Dimensiunile de lectură obiectivă Wechsler] și s-a constatat că capacitatea sa de a citi și de a scrie cuvinte individuale din context au fost ambele la niveluri care ar fi prezis din inteligența sa generală. El s-a descurcat mai puțin bine decât așteptat cu secțiunea Reading Comprehension, dar acest lucru ar trebui interpretat în contextul carierei sale educaționale perturbate. Sinteza [Reclamantul] prezintă în prezent cu un grad semnificativ de dificultate de învățare care este cel mai evident în abilitatea sa de a îndeplini sarcini vizualizate. ... Dacă se analizează în termeni de vârstă echivalenți, abilitățile cognitive [de reclamantul] acoperă un interval de la mai puțin de 6 ani 2 luni până la 8 ani 2 luni, ceea ce va însemna că capacitatea sa de a raționa este restrisă în mod notable. ...” 14. A avut loc o audiere preliminară în decembrie 1999. Avocatul reclamantului s-a bazat pe articolele 3 și 6 din Convenție și a susținut că procesul ar trebui să fie menținut ca un abuz de proces din cauza scazutei atenții și a vârstei educaționale ale reclamantului, ceea ce a însemnat că nu va putea înțelege și participa pe deplin la proces. Această acuzație a fost respinsă de judecător, care a decis, printre altele: „Nu accept că punerea [reclamantului] în judecată în Curtea de Curtea de Curtea de Curtea de Curte constituie un tratament inuman sau degradant sau va fi nedrept. Urmând procedurile adoptate în mod obișnuit în Curtea de Coroană atunci când încearcă copiii, procesul dinaintea juriului va fi desfășurat în mod informal ca și în conformitate cu cerințele unui proces echitabil. Perucile și hainele juridice nu vor fi purtate. Problema dinaintea juriului va fi una simplă. Nu există nici un motiv pentru a crede că [reclamantul] va fi mai puțin capabil să-și dea dovezi juriului decât Curtea Tineretului. Pe materialul dinaintea mea, el pare a fi un copil "strait", a cărui deficiență intelectuală este în mare parte rezultatul petrecerii doi ani critici de formare în afara sistemului educațional. M-am întrebat dacă se consideră că există un interes public în procesul de urmărire penală, având în vedere faptul că [reclamantul] este deja supus unei ordine de supraveghere de doi ani pentru infracțiuni, inclusiv jafuri. Mi s-a spus că, din moment ce ordinul a fost făcut la 1 iulie 1999 (în momentul în care [reclamantul] a fost luat și în grija autorităților locale), el a comis (și a admis) o serie de alte infracțiuni. El a fost plasat la părinții adoptivi, care în septembrie a simțit (în conformitate cu raportul dr. Brennan) că a făcut unele progrese. Acum, nu doresc să-l mențină, găsind-l incontrolabil. În aceste circumstanțe, este în întregime de înțeles că Coroana dorește să continue cu urmărirea penală. Dl Gow a dorit, de asemenea, să ia punctul în judecată că [reclamantul] este inapt să pledeze. Acest argument nu este susținut de raportul scris al dr Brennan, dar mi s-a spus că într-o conferință ulterioară cu sfatul dr Brennan a fost echivocal în acest punct și dovezile sale orale ar putea sprijini acest lucru, deși el nu a văzut [ reclamantul] din septembrie (când băiatul a fost necooperativ oricum). Nu s-a servit nici un raport scris suplimentar. Dl Gow a ignorat faptul că dovada de la doi medici ar fi necesară înainte ca un juriu să poată fi invitat să găsească clientul său inapt să pledeze; de asemenea, că doamna Baines nu este un medic medical. El mi-a cerut să abandoneze [] data procesului pentru a acorda timp de apărare pentru angajarea unui al doilea doctor. De asemenea, am refuzat această cerere, invitându-l pe dl Gow să reflecteze dacă acest punct poate fi urmărit într-adevăr în lumina concluziilor dr. Brennan. Dacă băiatul nu este în stare să pledeze, atunci ar fi fost probabil incapabil să pledeze în Curtea Tineretului, însă se pare că acest lucru nu a fost sugerat niciodată în privința diferitelor sale apariții. De la ședința din această după-amiază înțeleg de la dl Gow că a reflectat în mod corespunzător și a discutat problema cu avocatii săi instruitori, și nu intenționează acum să urmărească problema aptitudinii de a invoca. Prin urmare, procesul va continua cu privire la meritul, chestiunea fiind acuzată. ...” 15. La ședința din decembrie 1999, care a durat o zi, reclamantul a fost însoțit de asistentul social. El nu a fost obligat să stea în doc, iar curtea a luat pauze frecvente și a dispensat cu formalitatea de a purta peruci și rochii. Cazul Crown a consistat în două declarații scrise (de victima presupusului crime și ofițerul de poliție arestării) și mărturia orală a doi martori oculari. Reclamantul a dat dovezi că a comis infracțiunea sub presiune și Diane Baines a furnizat, de asemenea, dovezi în concordanță cu raportul său. 16. Reclamantul a fost condamnat și condamnat la detenție de doi ani și jumătate. 17. A apelat la Curtea de Apel, printre altele, din cauza faptului că a fost privat de un proces echitabil având în vedere vârsta și capacitatea intelectuală afectată. Reclamantul a prezentat noi dovezi în fața Curții de Apel, inclusiv o declarație a asistentului social supraveghetor al reclamantului, care a fost cu el în Curtea de Acord și care a declarat, printre altele: „Pentru a se adresa [la] prima apariție [în] Curtea de Acord, instanța a fost îmbrăcată în regalie deplină și [la solicitant] a fost complet periculoasă de formalitatea rigidă și împrejurimile Curții de Acord, și este opinia mea că nu a înțeles pe deplin situația. ... [A]t judecata lui am fost încântat să văd că Curtea a fost îmbrăcată în mufti. În timp ce juriul a fost jurat în [reclamantul] m-a întrebat cine au fost toate. Am explicat în limba simplă [sic] un băiat de 11 ani ar trebui să înțeleagă, că ei au fost membri ai publicului care ar avea datoria de a găsi [reclamantul] nevinovat sau vinovat. Apoi a spus că dacă ei erau publici de ce mama lui nu putea sta acolo să-l ajute. [Reclamantul] nu avea un membru al familiei sale la asistență, în ciuda eforturilor făcute de mine însumi. În timp ce procesul [reclamantul] se întoarcea să vorbească cu mine însumi întrebând ce se întâmplă. [Reclamantul] are o atenție extrem de scurtă și este opinia mea că lipsa sa de înțelegere a formalităților Curții de Coroană a condus la juriul care a observat ceea ce ar fi putut fi interpretat greșit ca un comportament rău și o atitudine "nu ar putea păsa mai puțin". Cred că, de asemenea, acest lucru a antagonizat unii membri ai juriului atunci când [sic] am observat cu atenție [reclamantul]. Chiar și atunci când a fost adoptată din nou sentința [reclamantul] nu a înțeles ceea ce a fost trecut sau unde a fost plasat. [reclamantul] era sub impresia că se va întoarce la plasamentul său adoptiv/remandat cu [tatăl său adoptiv], care a fost prezent la Curtea. În ciuda eforturilor mele de a-i explica situația [reclamantul] nu a înțeles situația în care se afla. Când el a fost dus la celulele în așteptarea escortelor am luat timp pentru a încerca din nou să explice consecințele procesului și sentinței sale, dar el era încă confuz.” 18. La 19 iunie 2000, recursul reclamantului a fost respins de Curtea de Apel, care a refuzat concediul de a argumenta abuzul de proces/de judecată necorespunzătoare, susținând că este clar că judecătorul de primă instanță, în exercitarea discreției sale de a permite procesul de procedură, a luat în considerare vârsta, nivelul de maturitate și capacitatea intelectuală și emoțională a reclamantului, și că s-a luat măsuri pentru a promova capacitatea de a înțelege și de a participa la procedura. De asemenea, Curtea de Apel a respins cererea de concediu de recurs împotriva sentinței impuse. Acesta a remarcat, dintr-un raport cuprinzător elaborat de unitatea în care reclamantul a fost reținut, că au existat îmbunătățiri mari atât în comportamentul reclamantului, cât și în activitatea sa și a considerat că, având în vedere perioada lungă de instabilitate în viața reclamantului, o perioadă stabilită de sprijin și educație de tipul pe care îl primește acum trebuie să fie în interesul său. 19. În conformitate cu art. 50 din Legea privind copiii și tinerii din 1933, astfel cum a fost modificată prin art. 16 alineatul (1) din Legea privind copiii și tinerii din 1963 („Legea din 1933”), vârsta responsabilității penale în Anglia și Galești este de 10 ani, sub care nici un copil nu poate fi considerat vinovat de o infracțiune. 20. În conformitate cu art. 24 din Legea din 1980 privind Curtea judecătorilor, copiii și tinerii cu vârsta de 18 ani trebuie să fie judecați sumar în Curtea judecătorilor, în cazul în care procesul se desfășoară de obicei în Curtea de Tineret specializată, care are o procedură informală și de la care publicul general este exclus. Exceptele sunt copiii și tinerii acuzați de crimă, ucidere sau o infracțiune pedepsită dacă sunt comise de un adult cu cel puțin 14 ani de închisoare, care sunt judecați în Curtea Coroanei în fața judecătorului și juriului. 21. În temeiul articolului 44 din Legea din 1933, fiecare instanță care se ocupă de un copil (sub 14) sau de un tânăr (sub 18), fie ca infractor sau altfel, trebuie să aibă în vedere bunăstarea sa. 22. La 16 februarie 2000, în urma hotărârilor Curții din T. Regatul Unit ([GC], nr. 24724/94, 16 decembrie 1999) și V. Regatul Unit ([GC], nr. 24888/94, CEHR 1999-IX), Lordul judecător șef a eliberat o direcție de practică privind procesul copiilor și tinerilor în Curtea Coroană. Această direcție de practică, care, totuși, nu a fost în vigoare la momentul procesului reclamantului, menționează următoarele: „1. Această direcție de practică se aplică proceselor copiilor și tinerilor în Curtea Coroană. Copiii și tinerii sunt împreună numiti "inculpați tineri". Singurul include pluralul și masculinul include femininul. Principiul principal 3. Unii tineri inculpați acuzați de a comis crime grave pot fi foarte tineri și foarte imaturi atunci când sunt judecați în Curtea Coroană. Scopul acestui proces este de a determina vinovăția (dacă este o problemă) și de a decide pedeapsa adecvată în cazul în care tânărul inculpat susține vinovat sau este condamnat. Procesul de proces nu ar trebui să expună în sine tânărul inculpat pentru a evita intimidarea, umilirea sau suferința. Toate măsurile posibile ar trebui luate pentru a ajuta tânărul inculpat să înțeleagă și să participe la procedura. Procesul de proces obișnuit ar trebui să fie adaptat în măsura în care este necesar pentru a îndeplini aceste scopuri. Respectarea ar trebui avută în favoarea tinerilor inculpați, astfel cum prevede art. 44 din Legea privind copiii și tinerii din 1933. Înainte de procesul 4. În cazul în care un tânăr inculpat este inculpat în comun cu un adult, instanța ar trebui să ia în considerare în motivele și instrucțiunile care aud dacă tânărul inculpat ar trebui judecat pe cont propriu și ar trebui, de obicei, să fie ordonat, cu excepția cazului în care, din opinia faptului că un proces comun ar fi în interesul justiției și nu ar fi prejudiciat în mod incorect bunăstarea tânărului inculpat. În cazul în care un tânăr acuzat este judecat în comun cu un adult, procedurile obișnuite se vor aplica sub rezerva unor astfel de modificări (dacă ar fi cazul) pe care instanța le consideră potrivite. În motivele și direcțiile de audiere înainte de judecată a unui tânăr acuzat, instanța ar trebui să ia în considerare și, în măsura în care este posibil, să ofere indicații privind chestiunile menționate la alineatele 9-15 de mai jos, inclusiv. Ar putea fi necesar să se asigure că un tânăr acuzat ar trebui să viziteze, în afara orarului de judecată și înainte de proces, sala de judecată în care se desfășoară procesul, astfel încât să se poată familiariza cu aceasta. În cazul în care orice caz împotriva unui tânăr inculpat a atras sau poate atrage interes public sau media generalizat, asistența poliției ar trebui să fie înrolat pentru a încerca să se asigure că un tânăr inculpat nu este, atunci când participă la proces, expuși la intimidare, vilificare sau abuz. Curtea ar trebui să fie pregătită în această etapă (dacă nu a făcut-o deja) pentru a da o direcție în temeiul articolului 39 din Legea privind copiii și tinerii din 1933 sau, după caz, art. 45 din Legea privind justiția pentru tineret și dovezile penale din 1999. Orice astfel de ordine, o dată făcută, ar trebui să fie redusă la scris și copiii ar trebui să fie puse la dispoziția oricărei persoane afectate sau potențial afectate de aceasta. Procesul 9. Procesul ar trebui, dacă este posibil, să fie organizat într-o sala de judecată în care toți participanții sunt la același nivel sau aproape la același nivel. 10. În mod normal, dacă dorește, un tânăr acuzat ar trebui să fie liber să stea cu membrii familiei sau cu alții într-o relație similară și într-un loc care să permită o comunicare ușoară, informală cu reprezentanții săi juridici și cu alții cu care dorește sau are nevoie de comunicare. 11. Curtea ar trebui să explice cursul procedurii unui tânăr acuzat în termeni în care poate înțelege, ar trebui să reamintească celor care reprezintă un tânăr acuzat de datoria lor continuă de a-i explica fiecare pas al procesului și ar trebui să se asigure, în măsura în care este posibil, că procesul se desfășoară în limba pe care tânărul acuzat îl poate înțelege. 12. Procesul ar trebui să fie efectuat în conformitate cu un calendar care să ia în considerare în întregime incapacitatea unui tânăr acuzat de a se concentra pentru perioade lungi. Pauzele frecvente și regulate vor fi adesea adecvate. 13. Roburile și peruca nu ar trebui purtate decât dacă tinerul acuzat solicită că ar trebui sau instanța judecătorească de bun motiv să le ordone. Orice persoană responsabilă pentru securitatea unui tânăr inculpat care este în custodie nu ar trebui să fie uniformă. Nu ar trebui să fie nici o prezență de poliție recunoscabilă în sala de judecată, cu excepția pentru un motiv valabil. 14. Curtea ar trebui să fie pregătită să restricționeze prezența la judecată la un număr mic, poate limitat la unii dintre cei cu un interes imediat și direct în rezultatul procesului. Trebuie să se prevadă instanța cu privire la orice reclamație contestată de a participa. 15. Facilități de raportare a procesului (sub rezerva oricărei direcții prezentate în temeiul articolului 39 din Actul din 1933 sau în art. 45 din Actul din 1999) trebuie să fie prevăzute. Dar instanța poate restricționa numărul persoanelor care participă la sala de judecată pentru a raporta procesul la un număr considerat posibil și de dorit. În hotărârea cu privire la orice afirmație contestată de a participa la sala de judecată în scopul raportării procesului, instanța ar trebui să fie conștientă de dreptul general al publicului de a fi informat cu privire la administrarea justiției în Curtea. În cazul în care accesul la sala de judecată de către reporteri este limitat, ar trebui să se prevadă modalități de transmitere a procedurilor, în mod audibil și, dacă este posibil, vizual, la o altă cameră din același complex de instanță la care media are acces liber dacă se pare că va fi nevoie de astfel de facilități suplimentare. 16. În cazul în care instanța este solicitată să își exercite discreția în ceea ce privește orice chestiune procedurală care intră în domeniul de aplicare al prezentei direcții de practică, dar nu subiectul unei trimiteri specifice, această discreție ar trebui exercitată având în vedere principiile de la alineatul (3) mai sus. Această directivă practică nu se aplică în ceea ce privește apelurile și comitetele de condamnare, ci ar trebui să se respecte efectul acesteia în cazul în care modalitățile de audiere a apelului sau a comitetului ar putea, în caz contrar, să fie prejudiciale pentru bunăstarea unui tânăr inculpat.” 23. Un acuzat este „inadecvat să pledeze” dacă, din cauza unei incapacități, cum ar fi boala mentală, are „insuficient intelect pentru a instrui avocatii și avocații săi, pentru a susține acuzarea, pentru a contesta jurații, pentru a înțelege dovezile și pentru a da dovezi” (R. Robertson 52 Raporturi de apel penal 690). Întrebarea dacă un acuzat este sau nu potrivit să pledeze trebuie să fie hotărâtă de un juriu pe baza dovezilor scrise sau orale de cel puțin doi experți medicali. În cazul în care un juriu a considerat că acuzatul nu este în măsură să pledeze, fie acelasi sau un alt juriu poate fi obligat să continue procesul și să decidă dacă acuzatul a făcut actul sau a făcut omiterea acuzată împotriva lui ca infracțiune, în cazul în care instanța poate pronunța o pronunțare împotriva acestuia (Legea privind procedura penală (Insanitate) din 1964, secțiunea 4, 4A și 5). Alternativ, procesul poate fi amânat pe termen indefinit până când acuzatul este în stare să pledeze.