CASE OF S.C. v. THE UNITED KINGDOM

Este dificil de evaluat problemele cu privire la capacitatea [de reclamantului] de a invoca deoarece discutarea sa cu mine a fost limitată. Cu toate acestea, pe baza informațiilor disponibile pentru mine și a constatărilor testelor psihologice aș concluziona că [reclamantul] în echilibru a fost conștient de acțiunile sale și că acestea au fost greșite. Cu toate acestea, înțelegerea sa cu privire la consecințele lor ar putea fi afectată negativ de dificultățile sale de învățare și de competențele sale de raționare afectate. În ansamblu, aș considera că [reclamantul] este suficient de capabil de a intra într-un motiv, deși, evident, procesul judiciar ar trebui să fie explicat cu atenție într-un mod corespunzător dificultăților sale de învățare. [Reclamantul] ar trebui să fie plasat într-o Ordine de Supraveghere cât mai mult timp posibil cu un plan de soluționare a nevoilor sale emoționale și educaționale și de a reduce comportamentul său de ofensivă. O copie a raportului lui Diane Baines ar trebui transmisă, cu consimțământul său, la școala [reclamantului] pentru a concepe un pachet educațional adecvat pentru a satisface nevoile sale complexe.” 13. Raportul lui Diane Baines, din 18 octombrie 1999, menționează următoarele: “[Reclamantul] a fost văzut în compania lucrătorului său de justiție pentru tineret în departamentul ambulator. El a fost prietenos și cooperativ cu o atenție rezonabilă în contextul individual. El a înțeles în general ceea ce era necesar de la el, deși unele explicații necesită repetare și, ocazional, a avut nevoie de încurajare pentru a persevere… [Reclamantul] a primit WISC-III [Wechsler Intelligence Scale for Children - 3a ediție), care se uită la dezvoltarea competențelor de raționament aplicate atât pentru soluționarea problemelor verbale, cât și non verbale… [O]verall, [reclamantul] prezintă un grad semnificativ de întârziere învățare. IQ-ul său verbal este ușor mai mare decât IQ-ul său de performanță, dar ambele cad la sau sub primul percentil. Pe Scala verbal, [ reclamantul] a câștigat un scor care a fost doar în afara gamei medii pe Digit Span, indicând destul de bune abilitati de memorie roti. În concordanță cu aceasta a fost abilitatea lui de a efectua calculele mentale pentru Aritmetic. Scorurile sale pe celelalte subteste au fost mai semnificativ sub medie, reflectând abilitățile de raționare verbal slab dezvoltate. El a considerat dificil să definească cuvinte pentru Vocabular, ceea ce a făcut la nivelul așteptat de majoritatea copiilor cu vârste de aproximativ 6 ani. În general, [reclamantul] a experimentat mai multe dificultăți cu subtestele Scale de Performance decât cu cele bazate pe limbaj. Echivalentul său de vârstă pe această Scală a variat de la mai puțin de 6 ani 2 luni la cel mai mic la 6 ani 6 luni la cel mai mare. Abordarea sa față de sarcini care se bazau pe aprecierea relațiilor visuo-spațiale a fost remarcabil imatur și el nu a participat întotdeauna la caracteristicile relevante. [Reclamantul] realizările în alfabetizare au fost privite la utilizarea cuvântului [Dimensiunile de lectură obiectivă Wechsler] și s-a constatat că capacitatea sa de a citi și de a scrie cuvinte individuale din context au fost ambele la niveluri care ar fi prezis din inteligența sa generală. El s-a descurcat mai puțin bine decât așteptat cu secțiunea Reading Comprehension, dar acest lucru ar trebui interpretat în contextul carierei sale educaționale perturbate. Sinteza [Reclamantul] prezintă în prezent cu un grad semnificativ de dificultate de învățare care este cel mai evident în abilitatea sa de a îndeplini sarcini vizualizate… Dacă se analizează în termeni de vârstă echivalenți, abilitățile cognitive [de reclamantul] acoperă un interval de la mai puțin de 6 ani 2 luni până la 8 ani 2 luni, ceea ce va însemna că capacitatea sa de a raționa este restrisă în mod notable… ” 14. A avut loc o audiere preliminară în decembrie 1999. Avocatul reclamantului s-a bazat pe articolele 3 și 6 din Convenție și a susținut că procesul ar trebui să fie menținut ca un abuz de proces din cauza scazutei atenții și a vârstei educaționale ale reclamantului, ceea ce a însemnat că nu va putea înțelege și participa pe deplin la proces. Această acuzație a fost respinsă de judecător, care a decis, printre altele: „Nu accept că punerea [reclamantului] în judecată în Curtea de Curtea de Curtea de Curtea de Curte constituie un tratament inuman sau degradant sau va fi nedrept. Urmând procedurile adoptate în mod obișnuit în Curtea de Coroană atunci când încearcă copiii, procesul dinaintea juriului va fi desfășurat în mod informal ca și în conformitate cu cerințele unui proces echitabil. Perucile și hainele juridice nu vor fi purtate. Problema dinaintea juriului va fi una simplă. Nu există nici un motiv pentru a crede că [reclamantul] va fi mai puțin capabil să-și dea dovezi juriului decât Curtea Tineretului. Pe materialul dinaintea mea, el pare a fi un copil "strait", a cărui deficiență intelectuală este în mare parte rezultatul petrecerii doi ani critici de formare în afara sistemului educațional. M-am întrebat dacă se consideră că există un interes public în procesul de urmărire penală, având în vedere faptul că [reclamantul] este deja supus unei ordine de supraveghere de doi ani pentru infracțiuni, inclusiv jafuri. Mi s-a spus că, din moment ce ordinul a fost făcut la 1 iulie 1999 (în momentul în care [reclamantul] a fost luat și în grija autorităților locale), el a comis (și a admis) o serie de alte infracțiuni. El a fost plasat la părinții adoptivi, care în septembrie a simțit (în conformitate cu raportul dr. Brennan) că a făcut unele progrese. Acum, nu doresc să-l mențină, găsind-l incontrolabil. În aceste circumstanțe, este în întregime de înțeles că Coroana dorește să continue cu urmărirea penală. Dl Gow a dorit, de asemenea, să ia punctul în judecată că [reclamantul] este inapt să pledeze. Acest argument nu este susținut de raportul scris al dr Brennan, dar mi s-a spus că într-o conferință ulterioară cu sfatul dr Brennan a fost echivocal în acest punct și dovezile sale orale ar putea sprijini acest lucru, deși el nu a văzut [ reclamantul] din septembrie (când băiatul a fost necooperativ oricum). Nu s-a servit nici un raport scris suplimentar. Dl Gow a ignorat faptul că dovada de la doi medici ar fi necesară înainte ca un juriu să poată fi invitat să găsească clientul său inapt să pledeze; de asemenea, că doamna Baines nu este un medic medical. El mi-a cerut să abandoneze [] data procesului pentru a acorda timp de apărare pentru angajarea unui al doilea doctor. De asemenea, am refuzat această cerere, invitându-l pe dl Gow să reflecteze dacă acest punct poate fi urmărit într-adevăr în lumina concluziilor dr. Brennan. Dacă băiatul nu este în stare să pledeze, atunci ar fi fost probabil incapabil să pledeze în Curtea Tineretului, însă se pare că acest lucru nu a fost sugerat niciodată în privința diferitelor sale apariții. De la ședința din această după-amiază înțeleg de la dl Gow că a reflectat în mod corespunzător și a discutat problema cu avocatii săi instruitori, și nu intenționează acum să urmărească problema aptitudinii de a invoca. Prin urmare, procesul va continua cu privire la meritul, chestiunea fiind acuzată… ” 15. La ședința din decembrie 1999, care a durat o zi, reclamantul a fost însoțit de asistentul social. El nu a fost obligat să stea în doc, iar curtea a luat pauze frecvente și a dispensat cu formalitatea de a purta peruci și rochii. Cazul Crown a consistat în două declarații scrise (de victima presupusului crime și ofițerul de poliție arestării) și mărturia orală a doi martori oculari. Reclamantul a dat dovezi că a comis infracțiunea sub presiune și Diane Baines a furnizat, de asemenea, dovezi în concordanță cu raportul său. 16. Reclamantul a fost condamnat și condamnat la detenție de doi ani și jumătate. 17. A apelat la Curtea de Apel, printre altele, din cauza faptului că a fost privat de un proces echitabil având în vedere vârsta și capacitatea intelectuală afectată. Reclamantul a prezentat noi dovezi în fața Curții de Apel, inclusiv o declarație a asistentului social supraveghetor al reclamantului, care a fost cu el în Curtea de Acord și care a declarat, printre altele: „Pentru a se adresa [la] prima apariție [în] Curtea de Acord, instanța a fost îmbrăcată în regalie deplină și [la solicitant] a fost complet periculoasă de formalitatea rigidă și împrejurimile Curții de Acord, și este opinia mea că nu a înțeles pe deplin situația… [A]t judecata lui am fost încântat să văd că Curtea a fost îmbrăcată în mufti. În timp ce juriul a fost jurat în [reclamantul] m-a întrebat cine au fost toate. Am explicat în limba simplă [sic] un băiat de 11 ani ar trebui să înțeleagă, că ei au fost membri ai publicului care ar avea datoria de a găsi [reclamantul] nevinovat sau vinovat. Apoi a spus că dacă ei erau publici de ce mama lui nu putea sta acolo să-l ajute. [Reclamantul] nu avea un membru al familiei sale la asistență, în ciuda eforturilor făcute de mine însumi. În timp ce procesul [reclamantul] se întoarcea să vorbească cu mine însumi întrebând ce se întâmplă. [Reclamantul] are o atenție extrem de scurtă și este opinia mea că lipsa sa de înțelegere a formalităților Curții de Coroană a condus la juriul care a observat ceea ce ar fi putut fi interpretat greșit ca un comportament rău și o atitudine "nu ar putea păsa mai puțin". Cred că, de asemenea, acest lucru a antagonizat unii membri ai juriului atunci când [sic] am observat cu atenție [reclamantul]. Chiar și atunci când a fost adoptată din nou sentința [reclamantul] nu a înțeles ceea ce a fost trecut sau unde a fost plasat. [reclamantul] era sub impresia că se va întoarce la plasamentul său adoptiv/remandat cu [tatăl său adoptiv], care a fost prezent la Curtea. În ciuda eforturilor mele de a-i explica situația [reclamantul] nu a înțeles situația în care se afla. Când el a fost dus la celulele în așteptarea escortelor am luat timp pentru a încerca din nou să explice consecințele procesului și sentinței sale, dar el era încă confuz.” 18. La 19 iunie 2000, recursul reclamantului a fost respins de Curtea de Apel, care a refuzat concediul de a argumenta abuzul de proces/de judecată necorespunzătoare, susținând că este clar că judecătorul de primă instanță, în exercitarea discreției sale de a permite procesul de procedură, a luat în considerare vârsta, nivelul de maturitate și capacitatea intelectuală și emoțională a reclamantului, și că s-a luat măsuri pentru a promova capacitatea de a înțelege și de a participa la procedura. De asemenea, Curtea de Apel a respins cererea de concediu de recurs împotriva sentinței impuse. Acesta a remarcat, dintr-un raport cuprinzător elaborat de unitatea în care reclamantul a fost reținut, că au existat îmbunătățiri mari atât în comportamentul reclamantului, cât și în activitatea sa și a considerat că, având în vedere perioada lungă de instabilitate în viața reclamantului, o perioadă stabilită de sprijin și educație de tipul pe care îl primește acum trebuie să fie în interesul său. 19. În conformitate cu art. 50 din Legea privind copiii și tinerii din 1933, astfel cum a fost modificată prin art. 16 alineatul (1) din Legea privind copiii și tinerii din 1963 („Legea din 1933”), vârsta responsabilității penale în Anglia și Galești este de 10 ani, sub care nici un copil nu poate fi considerat vinovat de o infracțiune. 20. În conformitate cu art. 24 din Legea din 1980 privind Curtea judecătorilor, copiii și tinerii cu vârsta de 18 ani trebuie să fie judecați sumar în Curtea judecătorilor, în cazul în care procesul se desfășoară de obicei în Curtea de Tineret specializată, care are o procedură informală și de la care publicul general este exclus. Exceptele sunt copiii și tinerii acuzați de crimă, ucidere sau o infracțiune pedepsită dacă sunt comise de un adult cu cel puțin 14 ani de închisoare, care sunt judecați în Curtea Coroanei în fața judecătorului și juriului. 21. În temeiul articolului 44 din Legea din 1933, fiecare instanță care se ocupă de un copil (sub 14) sau de un tânăr (sub 18), fie ca infractor sau altfel, trebuie să aibă în vedere bunăstarea sa. 22. La 16 februarie 2000, în urma hotărârilor Curții din T. Regatul Unit ([GC], nr. 24724/94, 16 decembrie 1999) și V. Regatul Unit ([GC], nr. 24888/94, CEHR 1999-IX), Lordul judecător șef a eliberat o direcție de practică privind procesul copiilor și tinerilor în Curtea Coroană. Această direcție de practică, care, totuși, nu a fost în vigoare la momentul procesului reclamantului, menționează următoarele: „1. Această direcție de practică se aplică proceselor copiilor și tinerilor în Curtea Coroană. Copiii și tinerii sunt împreună numiti "inculpați tineri". Singurul include pluralul și masculinul include femininul. Principiul principal

Unii tineri inculpați acuzați de a comis crime grave pot fi foarte tineri și foarte imaturi atunci când sunt judecați în Curtea Coroană. Scopul acestui proces este de a determina vinovăția (dacă este o problemă) și de a decide pedeapsa adecvată în cazul în care tânărul inculpat susține vinovat sau este condamnat. Procesul de proces nu ar trebui să expună în sine tânărul inculpat pentru a evita intimidarea, umilirea sau suferința. Toate măsurile posibile ar trebui luate pentru a ajuta tânărul inculpat să înțeleagă și să participe la procedura. Procesul de proces obișnuit ar trebui să fie adaptat în măsura în care este necesar pentru a îndeplini aceste scopuri. Respectarea ar trebui avută în favoarea tinerilor inculpați, astfel cum prevede art. 44 din Legea privind copiii și tinerii din 1933. Înainte de procesul

În cazul în care un tânăr inculpat este inculpat în comun cu un adult, instanța ar trebui să ia în considerare în motivele și instrucțiunile care aud dacă tânărul inculpat ar trebui judecat pe cont propriu și ar trebui, de obicei, să fie ordonat, cu excepția cazului în care, din opinia faptului că un proces comun ar fi în interesul justiției și nu ar fi prejudiciat în mod incorect bunăstarea tânărului inculpat. În cazul în care un tânăr acuzat este judecat în comun cu un adult, procedurile obișnuite se vor aplica sub rezerva unor astfel de modificări (dacă ar fi cazul) pe care instanța le consideră potrivite. În motivele și direcțiile de audiere înainte de judecată a unui tânăr acuzat, instanța ar trebui să ia în considerare și, în măsura în care este posibil, să ofere indicații privind chestiunile menționate la alineatele 9-15 de mai jos, inclusiv. Ar putea fi necesar să se asigure că un tânăr acuzat ar trebui să viziteze, în afara orarului de judecată și înainte de proces, sala de judecată în care se desfășoară procesul, astfel încât să se poată familiariza cu aceasta. În cazul în care orice caz împotriva unui tânăr inculpat a atras sau poate atrage interes public sau media generalizat, asistența poliției ar trebui să fie înrolat pentru a încerca să se asigure că un tânăr inculpat nu este, atunci când participă la proces, expuși la intimidare, vilificare sau abuz. Curtea ar trebui să fie pregătită în această etapă (dacă nu a făcut-o deja) pentru a da o direcție în temeiul articolului 39 din Legea privind copiii și tinerii din 1933 sau, după caz, art. 45 din Legea privind justiția pentru tineret și dovezile penale din 1999. Orice astfel de ordine, o dată făcută, ar trebui să fie redusă la scris și copiii ar trebui să fie puse la dispoziția oricărei persoane afectate sau potențial afectate de aceasta. Procesul

Procesul ar trebui, dacă este posibil, să fie organizat într-o sala de judecată în care toți participanții sunt la același nivel sau aproape la același nivel.

În mod normal, dacă dorește, un tânăr acuzat ar trebui să fie liber să stea cu membrii familiei sau cu alții într-o relație similară și într-un loc care să permită o comunicare ușoară, informală cu reprezentanții săi juridici și cu alții cu care dorește sau are nevoie de comunicare.

Curtea ar trebui să explice cursul procedurii unui tânăr acuzat în termeni în care poate înțelege, ar trebui să reamintească celor care reprezintă un tânăr acuzat de datoria lor continuă de a-i explica fiecare pas al procesului și ar trebui să se asigure, în măsura în care este posibil, că procesul se desfășoară în limba pe care tânărul acuzat îl poate înțelege.

Procesul ar trebui să fie efectuat în conformitate cu un calendar care să ia în considerare în întregime incapacitatea unui tânăr acuzat de a se concentra pentru perioade lungi. Pauzele frecvente și regulate vor fi adesea adecvate.

Roburile și peruca nu ar trebui purtate decât dacă tinerul acuzat solicită că ar trebui sau instanța judecătorească de bun motiv să le ordone. Orice persoană responsabilă pentru securitatea unui tânăr inculpat care este în custodie nu ar trebui să fie uniformă. Nu ar trebui să fie nici o prezență de poliție recunoscabilă în sala de judecată, cu excepția pentru un motiv valabil.

Curtea ar trebui să fie pregătită să restricționeze prezența la judecată la un număr mic, poate limitat la unii dintre cei cu un interes imediat și direct în rezultatul procesului. Trebuie să se prevadă instanța cu privire la orice reclamație contestată de a participa.

Facilități de raportare a procesului (sub rezerva oricărei direcții prezentate în temeiul articolului 39 din Actul din 1933 sau în art. 45 din Actul din 1999) trebuie să fie prevăzute. Dar instanța poate restricționa numărul persoanelor care participă la sala de judecată pentru a raporta procesul la un număr considerat posibil și de dorit. În hotărârea cu privire la orice afirmație contestată de a participa la sala de judecată în scopul raportării procesului, instanța ar trebui să fie conștientă de dreptul general al publicului de a fi informat cu privire la administrarea justiției în Curtea. În cazul în care accesul la sala de judecată de către reporteri este limitat, ar trebui să se prevadă modalități de transmitere a procedurilor, în mod audibil și, dacă este posibil, vizual, la o altă cameră din același complex de instanță la care media are acces liber dacă se pare că va fi nevoie de astfel de facilități suplimentare.

În cazul în care instanța este solicitată să își exercite discreția în ceea ce privește orice chestiune procedurală care intră în domeniul de aplicare al prezentei direcții de practică, dar nu subiectul unei trimiteri specifice, această discreție ar trebui exercitată având în vedere principiile de la alineatul (3) mai sus. Această directivă practică nu se aplică în ceea ce privește apelurile și comitetele de condamnare, ci ar trebui să se respecte efectul acesteia în cazul în care modalitățile de audiere a apelului sau a comitetului ar putea, în caz contrar, să fie prejudiciale pentru bunăstarea unui tânăr inculpat.” 23. Un acuzat este „inadecvat să pledeze” dacă, din cauza unei incapacități, cum ar fi boala mentală, are „insuficient intelect pentru a instrui avocatii și avocații săi, pentru a susține acuzarea, pentru a contesta jurații, pentru a înțelege dovezile și pentru a da dovezi” (R. Robertson 52 Raporturi de apel penal 690). Întrebarea dacă un acuzat este sau nu potrivit să pledeze trebuie să fie hotărâtă de un juriu pe baza dovezilor scrise sau orale de cel puțin doi experți medicali. În cazul în care un juriu a considerat că acuzatul nu este în măsură să pledeze, fie acelasi sau un alt juriu poate fi obligat să continue procesul și să decidă dacă acuzatul a făcut actul sau a făcut omiterea acuzată împotriva lui ca infracțiune, în cazul în care instanța poate pronunța o pronunțare împotriva acestuia (Legea privind procedura penală (Insanitate) din 1964, secțiunea 4, 4A și 5). Alternativ, procesul poate fi amânat pe termen indefinit până când acuzatul este în stare să pledeze.

It is difficult to assess issues concerning [the applicant's] fitness to plead since his discussion of the offence with me was limited. However, based on the information available to me and the findings of the psychological testing I would conclude that [the applicant] on balance was aware of his actions and that they were wrong. His understanding of their consequences however may have been adversely affected by his learning difficulties and impaired reasoning skills. Overall I would consider that [the applicant] is sufficiently capable of entering a plea though obviously the court process would have to be explained carefully in a manner commensurate with his learning difficulties.

[The applicant] should be placed on a Supervision Order for as long as possible with a plan to address his emotional and educational needs and reduce his offending behaviour.

Long-term foster care should in my opinion be considered in preference to a custodial sentence if this were deemed possible.

A copy of Diane Baines's report should be forwarded, with her consent, to [the applicant's] school in order to devise an appropriate educational package to meet his complex needs.” 13. Diane Baines's report, dated 18 October 1999, states as follows: “[The applicant] was seen in the company of his Youth Justice Worker in the outpatient department. He was friendly and cooperative with a reasonable attention span in the individual setting. He generally understood what was required of him although some explanations required repetition and he occasionally needed encouragement to persevere… [The applicant] was given the WISC-III [Wechsler Intelligence Scale for Children - 3rd edition), which looks at the development of reasoning skills as applied to both verbal and non verbal problem solving… [O]verall, [the applicant] is presenting with a significant degree of learning delay. His Verbal IQ is slightly higher than his Performance IQ, but both fall at or below the first percentile. On the Verbal Scale, [the applicant] gained a score that was only just outside the average range on Digit Span, indicating reasonably good rote memory skills. Consistent with this was his ability to carry out the mental calculations for Arithmetic. His scores on the remaining subtests were more significantly below average, reflecting poorly developed verbal reasoning skills. He found it particularly difficult to define words for Vocabulary, which he did to the level expected of most children aged about 6 years old. In general, [the applicant] experienced more difficulty with the Performance Scale subtests than with those that were language based. His age equivalents on this Scale ranged from below 6 years 2 months at the lowest to 6 years 6 months at the highest. His approach to tasks that were reliant on the appreciation of visuo-spatial relationships was noticeably immature and he did not always attend to the relevant features. [The applicant's] attainments in literacy were looked at using the WORD [Wechsler Objective Reading Dimensions] and it was found that his ability to read and spell individual words out of context were both at levels that would be predicted from his general intelligence. He coped less well than expected with the Reading Comprehension section but this should be interpreted in the context of his disrupted educational career. Summary [The applicant] is currently presenting with a significant degree of learning difficulty that is most apparent in his ability to carry out visually based tasks… If looked at in terms of age equivalents, [the applicant's] cognitive abilities cover a range from below 6 years 2 months up to 8 years 2 months, which will mean that his ability to reason is noticeably restricted… ” 14. There was a pre-trial hearing in December 1999. The applicant's counsel relied on Articles 3 and 6 of the Convention and argued that the trial should be stayed as an abuse of process because of the applicant's low attention span and educational age, which meant that he would be unable fully to understand and participate in the trial. This submission was rejected by the judge, who ruled, inter alia: “I do not accept that placing [the applicant] on trial in the Crown Court amounts to inhuman or degrading treatment or will be unfair. Following the procedures now habitually adopted in Crown Courts when trying children, the trial before the jury will be conducted in as informal a manner as is consistent with the requirements of a fair trial. Legal wigs and robes will not be worn. The issue before the jury will be a simple one. There is no reason to think that [the applicant] will be any less able to give his evidence to the jury than to the Youth Court. On the material before me he appears to be a 'streetwise' child, whose intellectual impairment is largely the result of spending two of his critical formative years outside the education system. I questioned whether there is felt to be a public interest in proceeding with the prosecution, having regard to the fact that [the applicant] is already subject to a two-year supervision order for offences including robberies. I was told that since that order was made on 1 July 1999 (at which time [the applicant] was also taken into local authority care), he has committed (and admitted) a number of other offences. He was placed with foster parents, who in September felt (according to Dr Brennan's report) that he was making some progress. Now, they are unwilling to keep him, finding him uncontrollable. In these circumstances it is entirely understandable that the Crown wish to proceed with the prosecution. Mr Gow also wished to take the point at trial that [the applicant] is unfit to plead. This argument is not supported by Dr Brennan's written report, but I was told that in a subsequent conference with counsel Dr Brennan was equivocal on this point and his oral evidence might support it, although he has not seen [the applicant] since September (when the boy was uncooperative anyway). No supplementary written report has been served. Mr Gow has overlooked the fact that the evidence of two medical practitioners would be needed before a jury could be invited to find his client unfit to plead; also that Mrs Baines is not a medical practitioner. He asked me to vacate [the] trial date to give the defence time to engage a second doctor. I refused this application also, inviting Mr Gow to reflect on whether this point can really be pursued in the light of Dr Brennan's conclusions. If the boy is unfit to plead, then he would presumably have been unfit to plead in the Youth Court, yet the point has apparently never been suggested on his various appearances there. Since this afternoon's hearing I understand from Mr Gow that he has duly reflected and discussed the matter with his instructing solicitors, and does not now intend to pursue the issue of fitness to plead. The trial will therefore proceed on the merits, the issue being duress… ” 15. At the hearing in December 1999, which lasted one day, the applicant was accompanied by his social worker. He was not required to sit in the dock and the court took frequent breaks and dispensed with the formality of wearing wigs and gowns. The Crown case consisted of two written statements (by the victim of the alleged crime and the arresting police officer) and the oral testimony of two eyewitnesses. The applicant gave evidence that he had committed the offence under duress, and Diane Baines also gave evidence consistent with her report. 16. The applicant was convicted and sentenced to two and a half years' detention. 17. He appealed to the Court of Appeal, inter alia, on the grounds that he had been deprived of a fair trial in view of his age and impaired intellectual capacity. The applicant advanced new evidence before the Court of Appeal, including a statement by the applicant's supervising social worker, who had been with him in the Crown Court, and who said, inter alia: “To address [the applicant's] first appearance [in the] Crown Court, the court was attired in full regalia and [the applicant] was totally perplexed at the rigid formality and surroundings of the Crown Court, and it is my opinion that he did not fully understand the situation… [A]t his trial I was pleased to see that the Court was dressed in mufti. Whilst the jury was being sworn in [the applicant] asked me who they all were. I explained in as simple language [sic] a boy of 11 years should understand, that they were members of the public who would have the duty of finding [the applicant] not guilty or guilty. He then said if they were the public why could not his mother sit there to help him. [The applicant] did not have a member of his family in attendance despite efforts made by myself. Whilst the trial was taking place [the applicant] kept turning around to talk to myself asking what was happening. [The applicant] has an extremely short attention span and it is my opinion that his lack of understanding of the formalities of the Crown Court led to the jury observing what could have been misinterpreted as bad behaviour and a 'could not care less' attitude. I believe this also antagonised some jury members when [sic] I observed watching [the applicant] closely. Even when the sentence was passed [the applicant] again did not understand what had been passed or where he was being placed. [The applicant] was under the impression that he would be returning to his foster/remand placement with [his foster father], who was present at Crown Court. Despite my efforts to explain the situation to him [the applicant] did not comprehend the situation he was in. When he was taken to the holding cells awaiting escorts I took time to try again to explain the consequences of his trial and sentence but he was still confused.” 18. On 19 June 2000 the applicant's appeal was dismissed by the Court of Appeal, which refused leave to argue the abuse of process/unfair trial ground, holding that it was clear that the first-instance judge, in exercising his discretion to allow the trial to proceed, had taken account of the applicant's age, level of maturity and intellectual and emotional capacities, and that steps had been taken to promote the applicant's ability to understand and participate in the proceedings. The Court of Appeal also rejected the application for leave to appeal against the sentence imposed. It noted, from a comprehensive report prepared by the unit where the applicant was detained, that there had been great improvements in both the applicant's behaviour and his work and considered that, given the long period of instability in the applicant's life, a settled period of support and education of the kind he was now receiving must be in his best interests. 19. Under section 50 of the Children and Young Persons Act 1933 as amended by section 16(1) of the Children and Young Persons Act 1963 (“the 1933 Act”), the age of criminal responsibility in England and Wales is 10 years, below which no child can be found guilty of a criminal offence. 20. Pursuant to section 24 of the Magistrates' Courts Act 1980, children and young persons under 18 must be tried summarily in the Magistrates' Court, where the trial usually takes place in the specialist Youth Court, which has an informal procedure and from which the general public are excluded. The exceptions are children and young persons charged with murder, manslaughter or an offence punishable if committed by an adult with fourteen or more years' imprisonment, who are tried in the Crown Court before a judge and jury. 21. Under section 44 of the 1933 Act, every court dealing with a child (under 14) or young person (under 18), whether as an offender or otherwise, must have regard to his or her welfare. 22. On 16 February 2000, following the Court's judgments in T. v. the United Kingdom ([GC], no. 24724/94, 16 December 1999) and V. v. the United Kingdom ([GC], no. 24888/94, ECHR 1999-IX), the Lord Chief Justice issued a practice direction concerning the trial of children and young persons in the Crown Court. This practice direction, which was not, however, in force at the time of the applicant's trial, states as follows: “1. This practice direction applies to trials of children and young persons in the Crown Court. Effect should be given to it forthwith. In it children and young persons are together called 'young defendants'. The singular includes the plural and the masculine includes the feminine. 2. The overriding principle 3. Some young defendants accused of committing serious crimes may be very young and very immature when standing trial in the Crown Court. The purpose of such trial is to determine guilt (if that is an issue) and decide the appropriate sentence if the young defendant pleads guilty or is convicted. The trial process should not itself expose the young defendant to avoidable intimidation, humiliation or distress. All possible steps should be taken to assist the young defendant to understand and participate in the proceedings. The ordinary trial process should so far as necessary be adapted to meet those ends. Regard should be had to the welfare of the young defendant as required by section 44 of the Children and Young Persons Act 1933. Before trial 4. If a young defendant is indicted jointly with an adult defendant, the court should consider at the plea and directions hearing whether the young defendant should be tried on his own and should ordinarily so order unless of the opinion that a joint trial would be in the interests of justice and would not be unduly prejudicial to the welfare of the young defendant. If a young defendant is tried jointly with an adult the ordinary procedures will apply subject to such modifications (if any) as the court may see fit to order.

At the plea and directions hearing before trial of a young defendant, the court should consider and so far as practicable give directions on the matters covered in paragraphs 9 to 15 below inclusive.

It may be appropriate to arrange that a young defendant should visit, out of court hours and before trial, the courtroom in which the trial is to be held so that he can familiarise himself with it.

If any case against a young defendant has attracted or may attract widespread public or media interest, the assistance of the police should be enlisted to try to ensure that a young defendant is not, when attending for the trial, exposed to intimidation, vilification or abuse.

The court should be ready at this stage (if it has not already done so) to give a direction under section 39 of the Children and Young Persons Act 1933 or, as the case may be, section 45 of the Youth Justice and Criminal Evidence Act 1999. Any such order, once made, should be reduced to writing and copies should on request be made available to anyone affected or potentially affected by it. The trial

The trial should, if practicable, be held in a courtroom in which all the participants are on the same or almost the same level.

A young defendant should normally, if he wishes, be free to sit with members of his family or others in a like relationship and in a place which permits easy, informal communication with his legal representatives and others with whom he wants or needs communication.

The court should explain the course of proceedings to a young defendant in terms he can understand, should remind those representing a young defendant of their continuing duty to explain each step of the trial to him and should ensure, so far as practicable, that the trial is conducted in language which the young defendant can understand.

The trial should be conducted according to a timetable which takes full account of a young defendant's inability to concentrate for long periods. Frequent and regular breaks will often be appropriate.

Robes and wigs should not be worn unless the young defendant asks that they should or the court for good reason orders that they should. Any person responsible for the security of a young defendant who is in custody should not be in uniform. There should be no recognisable police presence in the courtroom save for good reason.

The court should be prepared to restrict attendance at the trial to a small number, perhaps limited to some of those with an immediate and direct interest in the outcome of the trial. The court should rule on any challenged claim to attend.

Facilities for reporting the trial (subject to any direction given under section 39 of the Act of 1933 or section 45 of the Act of 1999) must be provided. But the court may restrict the number of those attending in the courtroom to report the trial to such a number as is judged practicable and desirable. In ruling on any challenged claim to attend the courtroom for the purpose of reporting the trial the court should be mindful of the public's general right to be informed about the administration of justice in the Crown Court. Where access to the courtroom by reporters is restricted, arrangements should be made for the proceedings to be relayed, audibly and, if possible, visually, to another room in the same court complex to which the media have free access if it appears that there will be a need for such additional facilities.

Where the court is called upon to exercise its discretion in relation to any procedural matter falling within the scope of this practice direction but not the subject of any specific reference, such discretion should be exercised having regard to the principles in paragraph 3 above. Appeal and committals for sentence

This practice direction does not in terms apply to appeals and committals for sentence, but regard should be paid to the effect of it if the arrangements for hearing any appeal or committal might otherwise be prejudicial to the welfare of a young defendant.”

An accused is “unfit to plead” if by reason of a disability, such as mental illness, he has “insufficient intellect to instruct his solicitors and counsel, to plead to the indictment, to challenge jurors, to understand the evidence, and to give evidence” (R. v. Robertson 52 Criminal Appeal Reports 690). The question whether or not a defendant is fit to plead must be decided by a jury upon the written or oral evidence of at least two medical experts. Where a jury has found the defendant unfit to plead, either the same or another jury may be required to proceed with the trial and decide whether the accused did the act or made the omission charged against him as the offence, in which case the court may make a hospital order against him (Criminal Procedure (Insanity) Act 1964, sections 4, 4A and 5). Alternatively, the trial may be postponed indefinitely until the accused is fit to plead.