CASE OF LUNTRE AND OTHERS v. MOLDOVA

CASE OF LUNTRE AND OTHERS v. MOLDOVA (CtEDO, 2004)

CAUZA DE CAUZĂ A CUZIEI DE LUNTRE ȘI ALE ALTE CAUZE V. MOLDOVA (Declarări nos. 2916/02, 21960/02, 21951/02, 21941/02, 211933/02, 20491/02, 2676/02, 23594/02, 21956/02, 21953/02, 21943/02, 211947/02 și 211945/02) HOTĂRÂREA STRASBOURG 15 iunie 2004 FINAL 15/09/2004 Prezenta hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 alineatul (2) din convenție. În cazul lui Luntre și alții c. Moldova, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), ședința în calitate de Cameră compusă din: Dl Nicolas Bratza Președintele PELLONPää Casadevill Pavlovschi Borrego Borrego Doamna Fura-Sandström Mijović, judecători și dl O’Boyle Președintele Secțiunii, care a deliberat în particular la 25 mai 2004, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURUL a fost originat în treisprezece cereri (n. 2916/02, 21951/02, 21941/02, 21941/02, 211933/02, 20491/02, 26761/02, 23594/02, 21956/02, 21953/02, 21943/02, 21943/02, 21947/02 și 21945/02) împotriva Republicii Moldova a depus Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) cu 15 resortisanți moldoveni, dl Moldovești Gheorghe Luntre, Nina Voit, Pavel Maloman, Dumitru Tcacenco, Mihail Zverev, Lidia Abramov, Eudochia Volcov, Ianina Atnealov, Nina Ceaica, Dumitru Grișin, Tatiana Grișin, Pavel Epifanov, Nadejda Cleaușev, Ecaterina Bobîlev și Ivan Prozor („reclamanții”), la 31 octombrie 2001, 25 februarie 2002, 25 februarie 2002, 25 februarie 2002, Februarie 2002, 25 februarie 2002, 11 martie 2002, 30 octombrie 2001, 25 mai 2002, 25 mai 2002, 25 februarie 2002, 25 februarie 2002, 25 februarie 2002, 25 februarie 2002, 25 februarie 2002 și, respectiv, 25 februarie 2002. Vitalie Iordachi, care acționează în numele „Legilor pentru Drepturile Omului”, o organizație neguvernamentală din Chișinău. Guvernul Moldovei (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Vitalie Pârlog. Reclamanții se plângeau în temeiul articolului 6 § 1 din Convenția care, din cauza neexecuției hotărârilor din 17 septembrie 2000, 10 iulie 2000, 10 mai 2000, 25 mai 2000, 25 mai 2000, 10 mai 2000, 3 mai 2001, 15 martie 2001, 30 noiembrie 2000, 30 noiembrie 2000, 18 octombrie 1999, 18 octombrie 1999, 14 decembrie 2000, 30 noiembrie 2000, 10 mai 2000 și 10 mai 2000, dreptul lor de a avea drepturile civile determinate de o instanță a fost încălcat și că nu au putut să își bucure de bunurile și, prin urmare, dreptul lor la protecția proprietăților în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție a fost încălcat. Solicitările au fost alocate Secțiunii Patra. La 4 februarie 2003, o Cameră a acestei Secțiuni a hotărât să comunice cererile către Guvern. În conformitate cu dispozițiile art. 29 § 3 din Convenție, aceasta a hotărât să examineze meritele cererii în același timp cu admisibilitatea sa. La 25 de ani 2004, Camera a hotărât să se alăture cererilor în conformitate cu art. 42 alineatul (1) din Regulamentul Curții. FACTE CIRCUMSTANCELE CAUZULUI Reclamanții, care sunt cetățeni moldoveni, trăiesc în Republica Moldova. S-au născut în 1932, 1920, 1928, 1919, 1925, 1927, 1923, 1969, 1930, 1919, 1923, 1929, 1928, 1923 și, respectiv, 1922. La 29 iulie 1994, iar la 16 februarie 1995, guvernul și Parlamentul au adoptat două decizii conform căreia depozitele anumitor categorii de persoane la Banca de Economii trebuie să fie legate de indice. Potrivit deciziilor, Ministerul Finanțelor trebuia să aloce fondurile necesare Băncii de Economii. Cu toate acestea, nu a reușit să facă acest lucru și Banca de Economii nu a putut îndeplini hotărârile Parlamentului și ale Guvernului. În 1999-2001, reclamanții au depus acțiuni civile Curții de District Râșcani împotriva Ministerului Finanțelor în care au solicitat compensații. Prin o hotărâre finală din 17 septembrie 2000, Curtea a acordat dlui Gheorghe Luntre compensații de 2 936 MDL [1] 10. Prin hotărârea finală din 10 iulie 2000, Curtea a acordat dnei Nina Voit compensarea de 2 934 MDL [2] 11. Prin hotărârea finală din 10 mai 2000, Curtea a acordat dlui Pavel Maloman compensarea de 733 MDL [3] 12. Prin hotărârea finală din 25 august 2000, Curtea a acordat dlui Dumitru Tcacenco compensarea de 734,50 MDL [4] 13. Prin hotărârea finală din 10 mai 2000, Curtea a acordat dlui Prin hotărârea finală din 3 mai 2001, instanța a atribuit o compensare a doamnei Lidia Abramov la 2 934 [6] 15. Prin hotărârea finală din 15 martie 2001, instanța a acordat o compensare a doamnei Eudochia Volcov la 3 667 [7] 16. Prin hotărârea finală din 30 noiembrie 2000, instanța a acordat o compensare a doamnei Ianina Atnealov la 1 468 [8] 17. Prin hotărârea finală din 30 noiembrie 2000, Curtea a acordat dnei Nina Ceaica compensarea MDL 734 [9] 18. Prin hotărârea finală din 18 octombrie 1999, Curtea a acordat dlui Dumitru Grișin compensarea MDL 1.446.76 [10] 19. Prin hotărârea finală din 18 octombrie 1999, Curtea a acordat dnei Tatiana Grișin compensarea MDL 1.301.76 [11] 20. Prin hotărârea finală din 14 decembrie 2000, Curtea a acordat dlui Cu o hotărâre finală din 30 noiembrie 2000, Curtea a acordat dna Nadejda Cleaușev o compensare de MDL 733.50 [13] 22. Cu o hotărâre finală din 10 mai 2000, Curtea a acordat dnei Ecaterina Bobîlev o compensare de MDL 733 [14] 23. Cu o hotărâre finală din 10 mai 2000, Curtea a acordat dlui Ivan Prozor o compensare de MDL 733 [15] 24. La date neespecificate, reclamanții au depus plângeri cu privire la neexecuția hotărârilor cu Ministerul Justiției și Autoritatea de Justiție. În răspunsurile sale, Ministerul Justiției și Autoritatea de Execuție le-au informat că hotărârile nu au putut fi executate, deoarece nu au fost prevăzute fonduri pentru executarea hotărârilor de către legislația relevantă în cadrul bugetului anual al statului. 25. La 22-30 aprilie 2003, după comunicarea cauzelor guvernului, hotărârile au fost executate de Ministerul Finanțelor. II. HOTĂRÂREA DOMESTICĂ RESPONSABILĂ 26. Dispozițiile relevante ale Codului de Procedură Civilă, în vigoare în momentul material, au precizat: art. 336. Deciziile instanțelor și altor autorități care sunt susceptibile de aplicare Următoarele acte care trebuie executate în conformitate cu dispozițiile prezentului Cod: 1) Hotărârile, ordinele și hotărârile de drept civil adoptate de instanțe... 338. Eliberarea mandatului de executare Mandatul de executare este eliberat de către instanță către creditor, după ce hotărârea a devenit finală, cu excepția cazurilor de aplicare imediată, atunci când mandatul de executare este eliberat imediat după eliberarea hotărârii. art. 343. Cererea de a începe procedura de executare În cazurile prevăzute în al doilea paragraf al prezentului articol, judecătorul pornește procedura de executare conform ordinii judecătorului. art. 349. Supravegherea executării hotărârilor Supravegherea executării corecte și prompte a hotărârilor este efectuată de Departamentul de Execuție a Hotărârii Ministerului Justiției. HOTĂRÂREA 27. Reclamanții se plângea că dreptul lor de a avea drepturi civile determinate de o instanță a fost încălcat de nerespectarea hotărârilor din 17 septembrie 2000, 10 iulie 2000, 10 mai 2000, 25 august 2000, 10 mai 2000, 3 mai 2001, 15 martie 2001, 30 noiembrie 2000, 30 noiembrie 2000, 18 octombrie 1999, 18 octombrie 1999, 14 decembrie 2000, 30 noiembrie 2000, 10 mai 2000 și 10 mai 2000. Ei se bazează pe art. 6 § 1 din Convenție, care, în măsura în care este relevant, citește după cum urmează: „1. În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere echitabilă ... de către un tribunal ...” 28. Reclamanții se plângeau în continuare că, din cauza neexecuției hotărârilor în favoarea lor, nu puteau să își beneficieze de bunurile și, prin urmare, dreptul lor la protecție a bunurilor în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție a fost încălcat. „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea proprietăților în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” I. ADMISSIBILITATEA COMPLAINTE 29. Curtea consideră că plângerile reclamanților în temeiul articolului 6 § 1 și în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție susține chestiuni de drept suficient de grave încât determinarea lor să depinde de o examinare a fondului și nu au fost stabilite alte motive de declarare inadmisibilă. Prin urmare, Curtea declară aceste plângeri admisibile. În conformitate cu decizia sa de a aplica art. 29 § 3 din Convenție (a se vedea punctul 4 de mai sus), Curtea va examina imediat meritele acestor plângeri. II. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 6 § 1 A CONVENȚIEI 30. În conformitate cu art. 6 § § 1 din Convenție, reclamanții se plângeau de nerespectarea hotărârilor din 17 septembrie 2000, 10 iulie 2000, 10 mai 2000, 25 august 2000, 10 mai 2000, 3 mai 2001, 15 martie 2001, 30 noiembrie 2000, 30 noiembrie 2000, 18 octombrie 1999, 18 octombrie 1999, 14 decembrie 2000, 30 noiembrie 2000, 10 mai 2000 și 10 mai 2000. 31. Guvernul nu a negat faptul că neîndeplinirea hotărârilor constituie o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție. 32. Curtea reiterează că art. 6 § 1 garantează tuturor dreptul de a avea orice pretinsă legată de drepturile și obligațiile sale civile aduse în fața unei instanțe sau a unui tribunal; în acest fel aceasta încarcă „dreptul la o instanță”, din care dreptul de acces, adică dreptul de a iniția proceduri în fața instanțelor în materie civilă, constituie un aspect. Cu toate acestea, acest drept ar fi iluzoriu dacă sistemul juridic intern al unui stat contractant ar permite o decizie judiciară finală și obligatorie să rămână inoperantă în detrimentul unei părți. 1 ar trebui să descrie în detaliu garanțiile procedurale acordate litigiilor – proceduri echitabile, publice și rapide – fără să protejeze punerea în aplicare a deciziilor judiciare; pentru a convinge articolul adevărat 6 în ceea ce privește exclusiv accesul la o instanță și conducerea procedurii ar fi posibil să conducă la situații incompatibile cu principiul statului de drept pe care statele contractante le-au angajat să le respecte atunci când au ratificat Convenția. Execuția unei hotărâri din partea oricărei instanțe trebuie, prin urmare, considerată o parte integrantă a „juriului” în sensul articolului 6 (a se vedea Hotărârea Hornsby c. Grecia din 19 martie 1997, Raporturile 1997-II, p. 510, § 40). 33. Nu este deschis unei autorități de stat să citească lipsa de fonduri ca scuză pentru a nu onora o judecată. Cu certitudine, o întârziere în executarea unei hotărâri poate fi justificată în anumite circumstanțe. Dar întârzierea nu poate fi de nature să afecteze esența dreptului protejat în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție (a se vedea Immobiliare Saffi v. Italia [GC], nr. 22774/93, § 74, CEDO 1999-V). În cazul instantaneu, reclamanții nu ar fi trebuit să fie împiedicați să beneficieze de succesul litigiului, care a avut în vedere plata compensației. 34. Curtea constată că hotărârile favorabile reclamanților nu au fost aplicate pentru perioade care variază între patruzeci și douăzeci și patru de luni (până după ce cauzele au fost comunicate guvernului de către Curte, la 22-30 aprilie 2003). 35. Prin nerespectarea de ani de zile a măsurilor necesare pentru a se conforma hotărârilor finale în cazul instantaneu, autoritățile moldovenești au privat dispozițiile articolului 6 § 1 din Convenția cu toate efectele utile. 36. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție. III. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLULUI 1 PROTOCOLUL 1 LA CONVENȚIUNEA 37. Reclamanții se plângeau în continuare că, din cauza neexecuției hotărârilor în favoarea lor, nu puteau să își beneficieze de bunurile și, prin urmare, dreptul lor la protecție a bunurilor în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție a fost încălcat. 38. Guvernul nu a negat faptul că nu a aplicat hotărârile constituie o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. 39. Curtea reiterează că o „clamă” poate constitui o „poziție” în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, dacă este suficient de stabilit ca fiind executabilă (a se vedea Refinariile Grece Stran și Stratis Andreadis c. Grecia, hotărârea din 9 decembrie 1994, Seria A nr. 301-B, § 59). 40. Curtea constată că reclamanții au cereri executive care rezultă din hotărârile din 17 septembrie 2000, 10 iulie 2000, 10 mai 2000, 25 august 2000, 10 mai 2000, 3 mai 2001, 15 martie 2001, 30 noiembrie 2000, 30 noiembrie 2000, 18 octombrie 1999, 18 octombrie 1999, 14 decembrie 2000, 30 noiembrie 2000, 10 mai 2000 și 10 mai 2000. Rezultă că imposibilitatea ca reclamanții să obțină executarea hotărârilor până la 22-30 aprilie 2003, a constituit o ingerință în dreptul lor la bucurarea pașnică a bunurilor lor, astfel cum se prevede în prima teză a articolului 1 primul paragraf din Protocolul nr. 1 la Convenție. 41. Prin nerespectarea hotărârilor finale, autoritățile naționale au împiedicat reclamanții să își plătească compensația și să își beneficieze de posesia de bani. Guvernul nu a avansat nici o justificare pentru această interferență, iar Curtea consideră că lipsa de fonduri nu poate justifica o astfel de omisiune (a se vedea, mutatis mutandis, Ambruosi v. Italia, nr. 31227/96, §§ 28-34, 19 Octombrie 2000). 42. În consecință, s-a încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. IV. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEII 43. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Prejudicii materiale 44. Reclamanții au solicitat următoarele sume pentru prejudiciile materiale suferite ca urmare a eșecului autorităților în aplicare a hotărârilor: dl Gheorghe Luntre – 101 EUR, dna Nina Voit – 105 EUR, dl Pavel Maloman – 25 EUR, dl Dumitru Tcacenco – 25 EUR, dl Mihail Zverev – 25 EUR, dna Lidia Abramov – 63 EUR, dna Eudochia Volcov – 102 EUR, dna Ianina Atnealov – 35 EUR, dna Nina Ceaica – EUR 23, dl Dumitru Grișin – 69 EUR, dna Tatiana Grișin – 64 EUR, dl Pavel Epifanov – 64 EUR, dna Nadejda Cleaușev – 23, dna Ecaterina Bobîlev – 25 EUR și dl Ivan Prozor – 36, 45 EUR. Guvernul consideră excesive sumele reclamate și a lăsat aprecierea prejudiciilor pecuniare la discreția Curții 46. Tribunalul consideră că reclamanții trebuie să fi suferit prejudicii materiale ca urmare a neexecuției hotărârilor din 17 septembrie 2000, 10 iulie 2000, 10 mai 2000, 25 mai 2000, 10 mai 2000, 3 mai 2001, 15 martie 2001, 30 noiembrie 2000, 30 noiembrie 2000, 18 octombrie 1999, 18 octombrie 1999, 14 decembrie 2000, 30 noiembrie 2000, 10 mai 2000 și, respectiv, 10 mai 2000. Gheorghe Luntre – 101 EUR, dna Nina Voit – 105 EUR, dl Pavel Maloman – 25 EUR, dl Dumitru Tcacenco – 25 EUR, dl Mihail Zverev – 25 EUR, dna Lidia Abramov – 63 EUR, dna Eudochia Volcov – 102 EUR, dna Ianina Atnealov – 35 EUR, dna Nina Ceaica – 23, dl Dumitru Grișin – 69 EUR, dna Tatiana Grișin – 64 EUR, dna Pavel Epifanov – 64 EUR, dna Nadejda Cleaușev – 23, dna Ecaterina Bobîlev – 25 EUR și dl Ivan Prozor – 36 EUR. Prejudicii morale 47. Reclamanții au solicitat următoarele sume pentru prejudiciile morale suferite ca urmare a eșecului autorităților în aplicarea hotărârilor: dl Gheorghe Luntre – 35 000 EUR, dna Nina Voit – 30.000 EUR, dl Pavel Maloman – 30.000 EUR, dl Dumitru Tcacenco – 30.000 EUR, dl Mihail Zverev – 30.000 EUR, dna Lidia Abramov – 35 000 EUR, dna Dl. Eudochia Volcov – 30.000 EUR, dna Ianina Atnealov – 25.000 EUR, dna Nina Ceaica – 25.000 EUR, dna Dumitru Grișin – 25.000 EUR, dna Tatiana Grișin – 25.000 EUR, dna Pavel Epifanov – 30.000 EUR, dna Nadejda Cleaușev – 30.000 EUR, dna Ecaterina Bobîlev – 30.000 EUR și dna Ivan Prozor – 30.000 EUR. Guvernul nu este de acord cu sumele reclamantelor, susținând că acestea au fost excesive în lumina jurisprudenței Curții. Ei au declarat că, în unele cazuri, simplul fapt de a constata o încălcare a fost considerat satisfacție echitabilă. Guvernul a citat în continuare cazul Burdov c. Rusia , nr. 59498/00, CEDH 2002-III, în cazul în care reclamantul a fost acordat EUR 3.000 pentru prejudiciile nepecuniare. 49. Curtea consideră că reclamanții trebuie să fi fost cauzate o anumită cantitate de stres și frustrare ca urmare a neexecutării hotărârilor, cu atât mai mult având în vedere vârsta lor avansată și faptul că singurul venit a fost pensia de stat. În ceea ce privește acordarea de indemnizații pentru prejudiciile morale suferite de fiecare reclamant, Curtea ia în considerare factorii cum ar fi vârsta reclamantului, venitul personal, durata procedurii de aplicare și alte aspecte relevante. Ea acordă dlui Gheorghe Luntre – 1000 EUR, dna Nina Voit – 1000 EUR, dl Pavel Maloman – 1000 EUR, dl Dumitru Tcacenco – 1000 EUR, dl Mihail Zverev – 1,00 EUR, dna Dl. Lidia Abramov – 1000 EUR, dna Eudochia Volcov – 500 EUR, dna Ianina Atnealov – 700 EUR, dna Nina Ceaica – 900 EUR, dna Dumitru Grișin – 1000 EUR, dna Tatiana Grișin – 1000 EUR, dna Pavel Epifanov – 900 EUR, dna Nadejda Cleaușev – 900 EUR, dna Ecaterina Bobîlev – 1000 EUR și dna Ivan Prozor – 1.000 EUR. Costuri și cheltuieli 50. Ivan Prozor a solicitat 1000 EUR fiecare pentru taxele de reprezentare, care se bazează pe contracte încheiate cu avocatul lor, conform căreia taxele vor fi plătite numai în cazul succesului 51. Nina Voit, dl Dumitru Tcacenco, dna Lidia Abramov, dna Eudochia Volcov, dna Pavel Epifanov, dna Nadejda Cleaușev și dna Ecaterina Bobîlev au solicitat 50 EUR fiecare, în timp ce dna Ianina Atnealov, dna Nina Ceaica, dna Nina Ceaica, dl Dumitru Grișin și dna Tatiana Grișin au solicitat 25 EUR fiecare pentru cheltuielile de secretariat suportate în fața Curții. 52. Guvernul nu a fost de acord cu sumele susținute, menționând că acestea sunt excesive și că reclamanții nu au demonstrat presupusele cheltuieli de reprezentare. 53. Curtea reamintește că, pentru costurile și cheltuielile care urmează să fie incluse într-o atribuire în temeiul articolului 41, trebuie să se stabilească că au fost efectiv și neapărat implicate și au fost rezonabile în ceea ce privește cuantitatea (a se vedea, de exemplu, Nilsen și Johnsen v. Norvegia [GC], nr. 23118/93, § 62, CEDH 1999-VIII). 54. În conformitate cu art. 60 § 2 din Regulamentul de procedură, trebuie depuse informații referitoare la toate creanțele formulate, în lipsa căreia Camera poate respinge reclamația în întregime sau în parte. 55. Curtea poate lua ca bază pentru evaluarea elementelor sale, cum ar fi numărul de ore de muncă împreună cu rata horală solicitată. Cu toate acestea, având în vedere că reclamanții nu au prezentat astfel de informații, Curtea hotărăște să nu realizeze nicio atribuire pentru costuri și cheltuieli (a se vedea Amihalachioaie c. Moldova, nr. 60115/00, § 48). Curtea consideră că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL declară în mod inevitabil cererile admisibile; susține că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din convenție; deține că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție; deține (a) că statul pârât trebuie să plătească, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenție: - dl Gheorghe Luntre – 101 EUR pentru prejudicii materiale și 1000 EUR pentru prejudicii morale, - la dna Nina Voit – 105 EUR pentru prejudicii materiale și 1000 EUR pentru prejudicii morale, - la dl Pavel Maloman – 25 EUR pentru leziuni pecuniare și 1000 EUR pentru leziuni nepecuniare, - Dl Dumitru Tcacenco – 25 EUR pentru leziuni pecuniare și 1000 EUR pentru leziuni nepecuniare, - Dl Mihail Zverev – 25 EUR pentru leziuni pecuniare și 1000 EUR pentru leziuni pecuniare, - Dna Lidia Abramov – 63 EUR pentru leziuni pecuniare și 800 EUR pentru leziuni nepecuniare, - la dna Eudochia Volcov – EUR 102 pentru prejudicii materiale și 800 EUR pentru prejudicii morale, - pentru dna Ianina Atnealov – 35 EUR pentru prejudicii materiale și 700 EUR pentru prejudicii materiale, - pentru dna Nina Ceaica – 23 EUR pentru prejudicii materiale și 900 EUR pentru prejudicii materiale, - pentru dna Dumitru Grișin – 69 EUR pentru prejudicii materiale și 1000 EUR pentru prejudicii materiale, - pentru dna Tatiana Grișin – 64 EUR pentru prejudicii materiale și EUR 1000 pentru prejudicii morale, - la dl Pavel Epifanov – 64 EUR pentru prejudicii materiale și 900 EUR pentru prejudicii materiale, - la dna Nadejda Cleaușev – 23 EUR pentru prejudicii materiale și 900 EUR pentru prejudicii materiale, - la dna Ecaterina Bobîlev – 25 EUR pentru prejudicii materiale și 1000 EUR pentru prejudicii materiale, - la dl Ivan Prozor – 36 EUR pentru prejudicii materiale și EUR 1000 pentru prejudicii morale; (b) că sumele de mai sus se transformă în moneda națională a statului interesat la rata aplicabilă la data decontare, plus orice impozit care poate fi taxabil (c) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge în unanimitate restul cererii reclamanților pentru o justă satisfacție. Președintele grefierului Michael O’Boyle Nicolas Bratza [1] 275 EUR [2] EUR 248 EUR [4] EUR [5] EUR [6] EUR 254 [7] EUR 313 EUR [8] EUR 138 [9] EUR [10] EUR 122 EUR [11] EUR 109 [12] EUR 197 [13] EUR [14] EUR [15] EUR [15] EUR

FOURTH SECTION

CASE OF LUNTRE AND OTHERS v. MOLDOVA

(Applications nos. 2916/02, 21960/02, 21951/02, 21941/02, 21933/02, 20491/02, 2676/02, 23594/02, 21956/02, 21953/02, 21943/02, 21947/02, and 21945/02)

JUDGMENT

STRASBOURG

15 June 2004

FINAL

15/09/2004

This judgment will become final in the circumstances set out in Article

44 §

2 of the Convention. It may be subject to editorial revision.

In the case of Luntre and others and others v. Moldova,

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Chamber composed of:

Sir

Nicolas

Bratza

,

President

,

Mr

M.

Pellonpää

,

Mr

J.

Casadevall

,

Mr

S.

Pavlovschi

,

Mr

J.

Borrego Borrego

,

Mrs

E.

Fura-Sandström

,

Ms

L.

Mijović,

judges

,

and Mr

M.

O’Boyle

,

Section Registrar

,

Having deliberated in private on 25 May 2004,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in thirteen applications (nos. 2916/02, 21960/02, 21951/02, 21941/02, 21933/02, 20491/02, 2676/02, 23594/02, 21956/02, 21953/02, 21943/02, 21947/02, and 21945/02) against the Republic of Moldova lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by fifteen Moldovan nationals, Mr

Gheorghe Luntre, Ms

Nina Voit, Mr

Pavel Maloman, Mr

Dumitru Tcacenco, Mr

Mihail Zverev, Ms

Lidia Abramov, Ms

Eudochia Volcov, Ms

Ianina Atnealov, Ms

Nina Ceaica, Mr

Dumitru Grișin, Ms

Tatiana Grișin, Mr

Pavel Epifanov, Ms

Nadejda Cleaușev, Ms

Ecaterina Bobîlev and Mr

Ivan Prozor (“the applicants”), on 31 October 2001, 25 February 2002, 25 February 2002, 25

February 2002, 25 February 2002, 11 March 2002, 30 October 2001, 25

May 2002, 25 May 2002, 25 February 2002, 25 February 2002, 25

February 2002, 25 February 2002, 25 February 2002 and 25 February 2002 respectively.

2.

The applicants were represented by Mr

Vitalie Iordachi, acting on behalf of the “Lawyers for Human Rights”, a non-governmental organisation based in Chișinău. The Moldovan Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr

Vitalie Pârlog.

3.

The applicants complained under Article

6 §

1 of the Convention that, because of the non-enforcement of the judgments of 17 September 2000, 10 July 2000, 10 May 2000, 25 August 2000, 10 May 2000, 3 May 2001, 15 March 2001, 30 November 2000, 30 November 2000, 18 October 1999, 18 October 1999, 14 December 2000, 30 November 2000, 10 May 2000 and 10 May 2000, their right to have their civil rights determined by a court had been violated and that they had been unable to enjoy their possessions, and thus their right to protection of property under Article

1 of Protocol No.

1 to the Convention was violated.

4.

The applications were allocated to the Fourth Section. On 4

February

2003 a Chamber of that Section decided to communicate the applications to the Government. Under the provisions of Article

29 §

3 of the Convention, it decided to examine the merits of the application at the same time as its admissibility.

5.

On 25 Many 2004 the Chamber decided to join the applications in accordance with Rule 42 (1) of the Rules of the Court.

THE FACTS

I.

THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE

6.

The applicants, all of whom are Moldovan citizens, live in the Republic of Moldova. They were born in 1932, 1920, 1928, 1919, 1925, 1927, 1923, 1969, 1930, 1919, 1923, 1929, 1928, 1923 and 1922 respectively.

7.

On 29 July 1994 and on 16 February 1995 the Government and the Parliament passed two decisions according to which the deposits of certain categories of persons at the Savings Bank have to be index-linked. According to the decisions, the Ministry of Finance was supposed to allocate the necessary funds to the Savings Bank. However it failed to do so and the Savings Bank could not carry out the decisions of the Parliament and of the Government.

8.

In 1999-2001 the applicants lodged with the Râșcani District Court civil actions against the Ministry of Finance in which they sought compensation.

9.

By a final judgment of 17 September 2000 the court awarded Mr

Gheorghe Luntre compensation of MDL 2,936

[1]

.

10.

By a final judgment of 10 July 2000 the court awarded Ms

Nina Voit compensation of MDL 2,934

[2]

.

11.

By a final judgment of 10 May 2000 the court awarded Mr

Pavel Maloman compensation of MDL 733

[3]

.

12.

By a final judgment of 25 August 2000 the court awarded Mr

Dumitru Tcacenco compensation of MDL 734.50

[4]

.

13.

By a final judgment of 10 May 2000 the court awarded Mr

Mihail Zverev compensation of MDL 733

[5]

.

14.

By a final judgment of 3 May 2001 the court awarded Ms

Lidia Abramov compensation of MDL 2,934

[6]

.

15.

By a final judgment of 15 March 2001 the court awarded Ms

Eudochia Volcov compensation of MDL 3,667.50

[7]

.

16.

By a final judgment of 30 November 2000 the court awarded Ms

Ianina Atnealov compensation of MDL 1,468

[8]

.

17.

By a final judgment of 30 November 2000 the court awarded Ms

Nina Ceaica compensation of MDL 734

[9]

.

18.

By a final judgment of 18 October 1999 the court awarded Mr

Dumitru Grișin compensation of MDL 1,446.76

[10]

.

19.

By a final judgment of 18 October 1999 the court awarded Ms

Tatiana Grișin compensation of MDL 1,301.76

[11]

.

20.

By a final judgment of 14 December 2000 the court awarded Mr

Pavel Epifanov compensation of MDL 2,130.69

[12]

.

21.

By a final judgment of 30 November 2000 the court awarded Ms

Nadejda Cleaușev compensation of MDL 733.50

[13]

.

22.

By a final judgment of 10 May 2000 the court awarded Ms

Ecaterina Bobîlev compensation of MDL 733

[14]

.

23.

By a final judgment of 10 May 2000 the court awarded Mr

Ivan Prozor compensation of MDL 733

[15]

.

24.

On unspecified dates the applicants lodged complaints about the non-enforcement of the judgments with the Ministry of Justice and the Enforcement Authority. In its replies, the Ministry of Justice and the Enforcement Authority informed them that the judgments could not be enforced, as no funds had been provided for the enforcement of judgments by the relevant legislation within the annual State budget.

25.

On 22-30 April 2003, after the cases were communicated to the Government, the judgments were executed by the Ministry of Finance.

II.

RELEVANT DOMESTIC LAW

26.

The relevant provisions of the Code of Civil Procedure, in force at the material time, stated:

Article

The following are the acts which have to be enforced in accordance with the provisions of the present Code: 1) Civil law judgments, orders and decisions adopted by the courts...

Article

The enforcement warrant is issued by the court to the creditor, after the judgment has become final, except for cases of immediate enforcement, when the enforcement warrant is issued immediately after the delivery of the judgment.

Article

The bailiff starts the enforcement procedure at the request of the persons enumerated in Article

5 of the present Code. In cases provided for in the second paragraph of this article, the bailiff starts the enforcement procedure following the judge’s order.

Article

The supervision of the correct and prompt enforcement of judgments is conducted by the Department of Judgment Enforcement of the Ministry of Justice.

THE LAW

27.

The applicants complained that their right to have their civil rights determined by a court had been violated by the authorities’ failure to enforce the judgments of 17 September 2000, 10 July 2000, 10 May 2000, 25 August 2000, 10 May 2000, 3 May 2001, 15 March 2001, 30 November 2000, 30 November 2000, 18 October 1999, 18 October 1999, 14 December 2000, 30 November 2000, 10 May 2000 and 10 May 2000. They relied on Article

6 §

1 of the Convention, which in so far as relevant, reads as follows:

“1.

In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a fair hearing ... by a tribunal ...”

28.

The applicants further complained that because of the non-enforcement of the judgments in their favour they were unable to enjoy their possessions, and thus that their right to protection of property under Article

1 of Protocol No. 1 to the Convention had been violated. Article

1 of Protocol

No.

1 reads as follows:

“Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law.

The preceding provisions shall not, however, in any way impair the right of a State to enforce such laws as it deems necessary to control the use of property in accordance with the general interest or to secure the payment of taxes or other contributions or penalties.”

I. ADMISSIBILITY OF THE COMPLAINTS

29.

The Court considers that the applicants’ complaints under Articles 6 §

1 and under Article

1 of Protocol No. 1 to the Convention raise questions of law which are sufficiently serious that their determination should depend on an examination of the merits, and no other grounds for declaring them inadmissible have been established. The Court therefore declares these complaints admissible. In accordance with its decision to apply Article

29 §

3 of the Convention (see paragraph 4 above), the Court will immediately consider the merits of these complaints.

II. ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE

6 §

1 OF THE CONVENTION

30.

Under Article

6 §

1 of the Convention, the applicants complained about the failure of the authorities to execute the judgments of 17 September 2000, 10 July 2000, 10 May 2000, 25 August 2000, 10 May 2000, 3 May 2001, 15 March 2001, 30 November 2000, 30 November 2000, 18 October 1999, 18 October 1999, 14 December 2000, 30 November 2000, 10 May 2000 and 10 May 2000.

31.

The Government did not deny that the failure to enforce the judgments constituted a breach of Article

6 §

1 of the Convention.

32.

The Court reiterates that Article

6 §

1 secures to everyone the right to have any claim relating to his or her civil rights and obligations brought before a court or tribunal; in this way it embodies the “right to a court”, of which the right of access, that is the right to institute proceedings before courts in civil matters, constitutes one aspect. However, that right would be illusory if a Contracting State’s domestic legal system allowed a final, binding judicial decision to remain inoperative to the detriment of one party. It would be inconceivable that Article

6 §

1 should describe in detail procedural guarantees afforded to litigants – proceedings that are fair, public and expeditious – without protecting the implementation of judicial decisions; to construe Article

6 as being concerned exclusively with access to a court and the conduct of proceedings would be likely to lead to situations incompatible with the principle of the rule of law which the Contracting States undertook to respect when they ratified the Convention. Execution of a judgment given by any court must therefore be regarded as an integral part of the “trial” for the purposes of Article

6 (see the

Hornsby v.

Greece

judgment of 19 March 1997,

Reports

1997-II, p. 510, §

40).

33.

It is not open to a State authority to cite lack of funds as an excuse for not honouring a judgment. Admittedly, a delay in the execution of a judgment may be justified in particular circumstances. But the delay may not be such as to impair the essence of the right protected under Article

6 §

1 of the Convention (see

Immobiliare Saffi v. Italy

[GC], no. 22774/93, §

74, ECHR 1999-V). In the instant case, the applicants should not have been prevented from benefiting from the success of the litigation, which concerned the payment of compensation.

34.

The Court notes that the judgments favourable to the applicants remained unenforced for periods varying between forty-two and twenty-four months (until after the cases had been communicated to the Government by the Court, on 22-30 April 2003).

35.

By failing for years to take the necessary measures to comply with the final judgments in the instant case, the Moldovan authorities deprived the provisions of Article

6 §

1 of the Convention of all useful effect.

36.

There has accordingly been a violation of Article

6 §

1 of the Convention.

III.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE

1 OF PROTOCOL No. 1 TO THE CONVENTION

37.

The applicants further complained that because of the non-enforcement of the judgments in their favour they were unable to enjoy their possessions, and thus their right to protection of property under Article

1 of Protocol No.

1 to the Convention was violated.

38.

The Government did not deny that the failure to enforce the judgments constituted a breach of Article

1 of Protocol No. 1 to the Convention.

39.

The Court reiterates that a “claim” can constitute a “possession” within the meaning of Article

1 of Protocol No. 1 to the Convention if it is sufficiently established to be enforceable (see the

Stran Greek Refineries and Stratis Andreadis v. Greece

, judgment of 9 December 1994, Series A no.

301-B, §

59).

40.

The Court notes that the applicants have enforceable claims deriving from the judgments of 17 September 2000, 10 July 2000, 10 May 2000, 25

August 2000, 10 May 2000, 3 May 2001, 15 March 2001, 30 November 2000, 30 November 2000, 18 October 1999, 18 October 1999, 14 December 2000, 30 November 2000, 10 May 2000 and 10 May 2000. It follows that the impossibility for the applicants to obtain the execution of the judgments until 22-30 April 2003, constituted an interference with their right to peaceful enjoyment of their possessions, as set out in the first sentence of the first paragraph of Article

1 of Protocol No.

1 to the Convention.

41.

By failing to comply with the final judgments the national authorities prevented the applicants from having their compensation paid and from enjoying the possession of their money. The Government have not advanced any justification for this interference and the Court considers that lack of funds cannot justify such an omission (see,

mutatis mutandis, Ambruosi v.

Italy

, no. 31227/96, §§ 28-34, 19

October

2000).

42.

There has accordingly been a violation of Article

1 of Protocol No.

1 to the Convention.

IV.

APPLICATION OF ARTICLE

41 OF THE CONVENTION

43.

Article

41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

A.

Pecuniary

damage

44.

The applicants claimed the following amounts for the pecuniary damage suffered as a result of the failure of the authorities to enforce the judgments: Mr

Gheorghe Luntre – EUR

101, Ms

Nina Voit – EUR

105, Mr

Pavel Maloman – EUR

25, Mr

Dumitru Tcacenco – EUR

25, Mr

Mihail Zverev – EUR

25, Ms

Lidia Abramov – EUR

63, Ms

Eudochia Volcov – EUR

102, Ms

Ianina Atnealov – EUR

35, Ms

Nina Ceaica – EUR

23, Mr

Dumitru Grișin – EUR

69, Ms

Tatiana Grișin – EUR

64, Mr

Pavel Epifanov – EUR

64, Ms

Nadejda Cleaușev – EUR

23, Ms

Ecaterina Bobîlev – EUR

25 and Mr

Ivan Prozor – EUR

36.

45.

The Government considered excessive the amounts claimed and left the appreciation of the pecuniary damage at the Court’s discretion.

46.

The Court considers that the applicants must have suffered pecuniary damage as a result of the non-execution of the judgments of 17 September 2000, 10 July 2000, 10 May 2000, 25 August 2000, 10 May 2000, 3 May 2001, 15 March 2001, 30 November 2000, 30 November 2000, 18 October 1999, 18 October 1999, 14 December 2000, 30 November 2000, 10 May 2000 and 10 May 2000 respectively. The Court awards Mr

Gheorghe Luntre – EUR

101, Ms

Nina Voit – EUR

105, Mr

Pavel Maloman – EUR

25, Mr

Dumitru Tcacenco – EUR

25, Mr

Mihail Zverev – EUR

25, Ms

Lidia Abramov – EUR

63, Ms

Eudochia Volcov – EUR

102, Ms

Ianina Atnealov – EUR

35, Ms

Nina Ceaica – EUR

23, Mr

Dumitru Grișin – EUR

69, Ms

Tatiana Grișin – EUR

64, Mr

Pavel Epifanov – EUR

64, Ms

Nadejda Cleaușev – EUR

23, Ms

Ecaterina Bobîlev – EUR

25 and Mr

Ivan Prozor – EUR

36.

B.

Non-pecuniary damage

47.

The applicants claimed the following amounts for the non-pecuniary damage suffered as a result of the failure of the authorities to enforce the judgments: Mr

Gheorghe Luntre – EUR

35,000, Ms

Nina Voit – EUR

30,000, Mr

Pavel Maloman – EUR

30,000, Mr

Dumitru Tcacenco – EUR

30,000, Mr

Mihail Zverev – EUR

30,000, Ms

Lidia Abramov – EUR

35,000, Ms

Eudochia Volcov – EUR

30,000, Ms

Ianina Atnealov – EUR

25,000, Ms

Nina Ceaica – EUR

25,000, Mr

Dumitru Grișin – EUR

25,000, Ms

Tatiana Grișin – EUR

25,000, Mr

Pavel Epifanov – EUR

30,000, Ms

Nadejda Cleaușev – EUR

30,000, Ms

Ecaterina Bobîlev – EUR

30,000 and Mr

Ivan Prozor – EUR

30,000.

48.

The Government disagreed with the amounts claimed by the applicants, arguing that they were excessive in light of the case-law of the Court. They stated that in some cases the mere fact of finding a violation was considered to be just satisfaction. The Government further cited the case of

Burdov v. Russia

, no.

59498/00, ECHR 2002-III, where the applicant was awarded EUR

3,000 for non-pecuniary damage.

49.

The Court considers that the applicants must have been caused a certain amount of stress and frustration as a result of the non-enforcement of the judgments, the more so given their advanced age and the fact that their only income was the state pension. In making awards for the non-pecuniary damage suffered by each applicant, the Court takes into consideration such factors as the applicant’s age, personal income, the length of the enforcement proceedings and other relevant aspects. It awards Mr

Gheorghe Luntre – EUR

1,000, Ms

Nina Voit – EUR

1,000, Mr

Pavel Maloman – EUR

1,000, Mr

Dumitru Tcacenco – EUR

1,000, Mr

Mihail Zverev – EUR

1,00, Ms

Lidia Abramov – EUR

1,000, Ms

Eudochia Volcov – EUR

500, Ms

Ianina Atnealov – EUR

700, Ms

Nina Ceaica – EUR

900, Mr

Dumitru Grișin – EUR

1,000, Ms

Tatiana Grișin – EUR

1,000, Mr

Pavel Epifanov – EUR

900, Ms

Nadejda Cleaușev – EUR

900, Ms

Ecaterina Bobîlev – EUR

1,000 and Mr

Ivan Prozor – EUR

1,000.

C.

Costs and expenses

50.

Mr

Gheorghe Luntre, Mr

Pavel Maloman, Mr

Mihail Zverev and Mr

Ivan Prozor claimed EUR

1,000 each for representation fees. They relied on contracts concluded with their lawyer, according to which the fees would be paid only in case of success.

51.

Ms

Nina Voit, Mr

Dumitru Tcacenco, Ms

Lidia Abramov, Ms

Eudochia Volcov, Mr

Pavel Epifanov, Ms

Nadejda Cleaușev and Ms

Ecaterina Bobîlev claimed EUR

50 each, while Ms

Ianina Atnealov, Ms

Nina Ceaica, Mr

Dumitru Grișin and Ms

Tatiana Grișin claimed EUR

25 each for secretarial expenses incurred before the Court.

52.

The Government did not agree with the amounts claimed, stating that they were excessive and that the applicants had failed to prove the alleged representation expenses.

53.

The Court recalls that in order for costs and expenses to be included in an award under Article

41, it must be established that they were actually and necessarily incurred and were reasonable as to quantum (see, for example,

Nilsen and Johnsen v. Norway

[GC], no. 23118/93, §

62, ECHR 1999-VIII).

54.

According to Rule 60 §

2 of the Rules of Court, itemised particulars of all claims made, are to be submitted, failing which the Chamber may reject the claim in whole or in part.

55.

The Court may take as a basis for its assessment such elements as the number of hours of work together with the hourly rate sought.

However, since the applicants did not submit such information, the Court decides not to make any award for costs and expenses (see

Amihalachioaie v. Moldova,

no. 60115/00, §

48).

D.

Default interest

56.

The Court considers it appropriate that the default interest should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

1.

Declares

the applications admissible;

2.

Holds

that there has been a violation of Article

6 §

1 of the Convention;

3.

Holds

that there has been a violation of Article

1 of Protocol No. 1 to the Convention;

4.

Holds

(a)

that the respondent State is to pay, within three months from the date on which the judgment becomes final according to Article

44

§

2 of the Convention:

- to Mr

Gheorghe Luntre – EUR

101 for pecuniary damage and EUR

1,000 for non-pecuniary damage,

- to Ms

Nina Voit – EUR

105 for pecuniary damage and EUR

1,000 for non-pecuniary damage,

- to Mr

Pavel Maloman – EUR

25 for pecuniary damage and EUR

1,000 for non-pecuniary damage,

- to Mr

Dumitru Tcacenco – EUR

25 for pecuniary damage and EUR

1,000 for non-pecuniary damage,

- to Mr

Mihail Zverev – EUR

25 for pecuniary damage and EUR

1,000 for non-pecuniary damage,

- to Ms

Lidia Abramov – EUR

63 for pecuniary damage and EUR

800 for non-pecuniary damage,

- to Ms

Eudochia Volcov – EUR

102 for pecuniary damage and EUR

800 for non-pecuniary damage,

- to Ms

Ianina Atnealov – EUR

35 for pecuniary damage and EUR

700 for non-pecuniary damage,

- to Ms

Nina Ceaica – EUR

23 for pecuniary damage and EUR

900 for non-pecuniary damage,

- to Mr

Dumitru Grișin – EUR

69 for pecuniary damage and EUR

1,000 for non-pecuniary damage,

- to Ms

Tatiana Grișin – EUR

64 for pecuniary damage and EUR

1,000 for non-pecuniary damage,

- to Mr

Pavel Epifanov – EUR

64 for pecuniary damage and EUR

900 for non-pecuniary damage,

- to Ms

Nadejda Cleaușev – EUR

23 for pecuniary damage and EUR

900 for non-pecuniary damage,

- to Ms

Ecaterina Bobîlev – EUR

25 for pecuniary damage and EUR

1,000 for non-pecuniary damage,

- to Mr

Ivan Prozor – EUR

36 for pecuniary damage and EUR

1,000 for non-pecuniary damage;

(b)

that the above amounts shall be converted into the national currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement, plus any tax that may be chargeable

(c)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount[s] at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points;

5.

Dismisses

unanimously the remainder of the applicants’ claim for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 15 June 2004, pursuant to Rule

77 §§

2 and

3 of the Rules of Court.

Michael

O’Boyle

Nicolas

Bratza

Registrar

President

[1]

EUR

275

[2]

EUR

248

[3]

EUR

65

[4]

EUR

66

[5]

EUR

65

[6]

EUR

254

[7]

EUR

313

[8]

EUR

138

[9]

EUR

69

[10]

EUR

122

[11]

EUR

109

[12]

EUR

197

[13]

EUR

69

[14]

EUR

65

[15]

EUR

65