Luntre și alții împotriva Republicii Moldova

CAUZA DE CAUZĂ A CUZIEI DE LUNTRE ȘI ALE ALTE CAUZE V. MOLDOVA (Declarări nos. 2916/02, 21960/02, 21951/02, 21941/02, 211933/02, 20491/02, 2676/02, 23594/02, 21956/02, 21953/02, 21943/02, 211947/02 și 211945/02) HOTĂRÂREA STRASBOURG 15 iunie 2004 FINAL 15/09/2004 Prezenta hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 alineatul (2) din convenție.

În cazul lui Luntre și alții c. Moldova, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), ședința în calitate de Cameră compusă din: Dl Nicolas Bratza Președintele PELLONPää Casadevill Pavlovschi Borrego Borrego Doamna Fura-Sandström Mijović, judecători și dl O’Boyle Președintele Secțiunii, care a deliberat în particular la 25 mai 2004, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURUL a fost originat în treisprezece cereri (n. 2916/02, 21951/02, 21941/02, 21941/02, 211933/02, 20491/02, 26761/02, 23594/02, 21956/02, 21953/02, 21943/02, 21943/02, 21947/02 și 21945/02) împotriva Republicii Moldova a depus Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) cu 15 resortisanți moldoveni, dl Moldovești Gheorghe Luntre, Nina Voit, Pavel Maloman, Dumitru Tcacenco, Mihail Zverev, Lidia Abramov, Eudochia Volcov, Ianina Atnealov, Nina Ceaica, Dumitru Grișin, Tatiana Grișin, Pavel Epifanov, Nadejda Cleaușev, Ecaterina Bobîlev și Ivan Prozor („reclamanții”), la 31 octombrie 2001, 25 februarie 2002, 25 februarie 2002, 25 februarie 2002, Februarie 2002, 25 februarie 2002, 11 martie 2002, 30 octombrie 2001, 25 mai 2002, 25 mai 2002, 25 februarie 2002, 25 februarie 2002, 25 februarie 2002, 25 februarie 2002, 25 februarie 2002 și, respectiv, 25 februarie 2002. Vitalie Iordachi,

care acționează în numele „Legilor pentru Drepturile Omului”, o organizație neguvernamentală din Chișinău. Guvernul Moldovei (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Vitalie Pârlog. Reclamanții se plângeau în temeiul articolului 6 § 1 din Convenția care, din cauza neexecuției hotărârilor din 17 septembrie 2000, 10 iulie 2000, 10 mai 2000, 25 mai 2000, 25 mai 2000, 10 mai 2000, 3 mai 2001, 15 martie 2001, 30 noiembrie 2000, 30 noiembrie 2000, 18 octombrie 1999, 18 octombrie 1999, 14 decembrie 2000, 30 noiembrie 2000, 10 mai 2000 și 10 mai 2000, dreptul lor de a avea drepturile civile determinate de o instanță a fost încălcat și că nu au putut să își bucure de bunurile și, prin urmare, dreptul lor la protecția proprietăților în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție a fost încălcat.

Solicitările au fost alocate Secțiunii Patra. La 4 februarie 2003, o Cameră a acestei Secțiuni a hotărât să comunice cererile către Guvern. În conformitate cu dispozițiile art. 29 § 3 din Convenție, aceasta a hotărât să examineze meritele cererii în același timp cu admisibilitatea sa. La 25 de ani 2004, Camera a hotărât să se alăture cererilor în conformitate cu art. 42 alineatul (1) din Regulamentul Curții. FACTE CIRCUMSTANCELE CAUZULUI Reclamanții, care sunt cetățeni moldoveni, trăiesc în Republica Moldova. S-au născut în 1932, 1920, 1928, 1919, 1925, 1927, 1923, 1969, 1930, 1919, 1923, 1929, 1928, 1923 și, respectiv, 1922. La 29 iulie 1994, iar la 16 februarie 1995, guvernul și Parlamentul au adoptat două decizii conform căreia depozitele anumitor categorii de persoane la Banca de Economii trebuie să fie legate de indice.

Potrivit deciziilor, Ministerul Finanțelor trebuia să aloce fondurile necesare Băncii de Economii. Cu toate acestea, nu a reușit să facă acest lucru și Banca de Economii nu a putut îndeplini hotărârile Parlamentului și ale Guvernului. În 1999-2001, reclamanții au depus acțiuni civile Curții de District Râșcani împotriva Ministerului Finanțelor în care au solicitat compensații.

Prin o hotărâre finală din 17 septembrie 2000, Curtea a acordat dlui Gheorghe Luntre compensații de 2 936 MDL [1] 10. Prin hotărârea finală din 10 iulie 2000, Curtea a acordat dnei Nina Voit compensarea de 2 934 MDL [2] 11. Prin hotărârea finală din 10 mai 2000, Curtea a acordat dlui Pavel Maloman compensarea de 733 MDL [3] 12. Prin hotărârea finală din 25 august 2000, Curtea a acordat dlui Dumitru Tcacenco compensarea de 734,50 MDL [4] 13. Prin hotărârea finală din 10 mai 2000, Curtea a acordat dlui Prin hotărârea finală din 3 mai 2001, instanța a atribuit o compensare a doamnei Lidia Abramov la 2 934 [6] 15. Prin hotărârea finală din 15 martie 2001, instanța a acordat o compensare a doamnei Eudochia Volcov la 3 667 [7] 16. Prin hotărârea finală din 30 noiembrie 2000, instanța a acordat o compensare a doamnei Ianina Atnealov la 1 468 [8] 17. Prin hotărârea finală din 30 noiembrie 2000, Curtea a acordat dnei Nina Ceaica compensarea MDL 734 [9] 18. Prin hotărârea finală din 18 octombrie 1999, Curtea a acordat dlui Dumitru Grișin compensarea MDL 1.446.76 [10] 19. Prin hotărârea finală din 18 octombrie 1999, Curtea a acordat dnei Tatiana Grișin compensarea MDL 1.301.76 [11] 20. Prin hotărârea finală din 14 decembrie 2000, Curtea a acordat dlui Cu o hotărâre finală din 30 noiembrie 2000,

Curtea a acordat dna Nadejda Cleaușev o compensare de MDL 733.50 [13] 22. Cu o hotărâre finală din 10 mai 2000, Curtea a acordat dnei Ecaterina Bobîlev o compensare de MDL 733 [14] 23. Cu o hotărâre finală din 10 mai 2000, Curtea a acordat dlui Ivan Prozor o compensare de MDL 733 [15] 24. La date neespecificate, reclamanții au depus plângeri cu privire la neexecuția hotărârilor cu Ministerul Justiției și Autoritatea de Justiție. În răspunsurile sale, Ministerul Justiției și Autoritatea de Execuție le-au informat că hotărârile nu au putut fi executate, deoarece nu au fost prevăzute fonduri pentru executarea hotărârilor de către legislația relevantă în cadrul bugetului anual al statului. 25. La 22-30 aprilie 2003, după comunicarea cauzelor guvernului, hotărârile au fost executate de Ministerul Finanțelor.

II. HOTĂRÂREA DOMESTICĂ RESPONSABILĂ 26. Dispozițiile relevante ale Codului de Procedură Civilă, în vigoare în momentul material, au precizat: art. 336. Deciziile instanțelor și altor autorități care sunt susceptibile de aplicare Următoarele acte care trebuie executate în conformitate cu dispozițiile prezentului Cod: 1) Hotărârile, ordinele și hotărârile de drept civil adoptate de instanțe... 338. Eliberarea mandatului de executare Mandatul de executare este eliberat de către instanță către creditor, după ce hotărârea a devenit finală, cu excepția cazurilor de aplicare imediată, atunci când mandatul de executare este eliberat imediat după eliberarea hotărârii. art. 343. Cererea de a începe procedura de executare În cazurile prevăzute în al doilea paragraf al prezentului articol, judecătorul pornește procedura de executare conform ordinii judecătorului.

art. 349. Supravegherea executării hotărârilor Supravegherea executării corecte și prompte a hotărârilor este efectuată de Departamentul de Execuție a Hotărârii Ministerului Justiției. HOTĂRÂREA 27. Reclamanții se plângea că dreptul lor de a avea drepturi civile determinate de o instanță a fost încălcat de nerespectarea hotărârilor din 17 septembrie 2000, 10 iulie 2000, 10 mai 2000, 25 august 2000, 10 mai 2000, 3 mai 2001, 15 martie 2001, 30 noiembrie 2000, 30 noiembrie 2000, 18 octombrie 1999, 18 octombrie 1999, 14 decembrie 2000, 30 noiembrie 2000, 10 mai 2000 și 10 mai 2000. Ei se bazează pe art. 6 § 1 din Convenție, care, în măsura în care este relevant, citește după cum urmează: „1.

În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere echitabilă ... de către un tribunal ...” 28. Reclamanții se plângeau în continuare că, din cauza neexecuției hotărârilor în favoarea lor, nu puteau să își beneficieze de bunurile și, prin urmare, dreptul lor la protecție a bunurilor în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție a fost încălcat. „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional.

Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea proprietăților în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” I. ADMISSIBILITATEA COMPLAINTE 29. Curtea consideră că plângerile reclamanților în temeiul articolului 6 § 1 și în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție susține chestiuni de drept suficient de grave încât determinarea lor să depinde de o examinare a fondului și nu au fost stabilite alte motive de declarare inadmisibilă. Prin urmare, Curtea declară aceste plângeri admisibile. În conformitate cu decizia sa de a aplica art. 29 § 3 din Convenție (a se vedea punctul 4 de mai sus), Curtea va examina imediat meritele acestor plângeri.

II. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 6 § 1 A CONVENȚIEI 30. În conformitate cu art. 6 § § 1 din Convenție, reclamanții se plângeau de nerespectarea hotărârilor din 17 septembrie 2000, 10 iulie 2000, 10 mai 2000, 25 august 2000, 10 mai 2000, 3 mai 2001, 15 martie 2001, 30 noiembrie 2000, 30 noiembrie 2000, 18 octombrie 1999, 18 octombrie 1999, 14 decembrie 2000, 30 noiembrie 2000, 10 mai 2000 și 10 mai 2000. 31. Guvernul nu a negat faptul că neîndeplinirea hotărârilor constituie o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție. 32. Curtea reiterează că art. 6 § 1 garantează tuturor dreptul de a avea orice pretinsă legată de drepturile și obligațiile sale civile aduse în fața unei instanțe sau a unui tribunal; în acest fel aceasta încarcă „dreptul la o instanță”, din care dreptul de acces, adică dreptul de a iniția proceduri în fața instanțelor în materie civilă, constituie un aspect.

Cu toate acestea, acest drept ar fi iluzoriu dacă sistemul juridic intern al unui stat contractant ar permite o decizie judiciară finală și obligatorie să rămână inoperantă în detrimentul unei părți. 1 ar trebui să descrie în detaliu garanțiile procedurale acordate litigiilor – proceduri echitabile, publice și rapide – fără să protejeze punerea în aplicare a deciziilor judiciare; pentru a convinge articolul adevărat 6 în ceea ce privește exclusiv accesul la o instanță și conducerea procedurii ar fi posibil să conducă la situații incompatibile cu principiul statului de drept pe care statele contractante le-au angajat să le respecte atunci când au ratificat Convenția.

Execuția unei hotărâri din partea oricărei instanțe trebuie, prin urmare, considerată o parte integrantă a „juriului” în sensul articolului 6 (a se vedea Hotărârea Hornsby c. Grecia din 19 martie 1997, Raporturile 1997-II, p. 510, § 40). 33. Nu este deschis unei autorități de stat să citească lipsa de fonduri ca scuză pentru a nu onora o judecată. Cu certitudine, o întârziere în executarea unei hotărâri poate fi justificată în anumite circumstanțe. Dar întârzierea nu poate fi de nature să afecteze esența dreptului protejat în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție (a se vedea Immobiliare Saffi v. Italia [GC], nr. 22774/93, § 74, CEDO 1999-V). În cazul instantaneu, reclamanții nu ar fi trebuit să fie împiedicați să beneficieze de succesul litigiului, care a avut în vedere plata compensației.

34. Curtea constată că hotărârile favorabile reclamanților nu au fost aplicate pentru perioade care variază între patruzeci și douăzeci și patru de luni (până după ce cauzele au fost comunicate guvernului de către Curte, la 22-30 aprilie 2003). 35. Prin nerespectarea de ani de zile a măsurilor necesare pentru a se conforma hotărârilor finale în cazul instantaneu, autoritățile moldovenești au privat dispozițiile articolului 6 § 1 din Convenția cu toate efectele utile. 36. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție. III. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLULUI 1 PROTOCOLUL 1 LA CONVENȚIUNEA 37. Reclamanții se plângeau în continuare că, din cauza neexecuției hotărârilor în favoarea lor, nu puteau să își beneficieze de bunurile și, prin urmare, dreptul lor la protecție a bunurilor în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție a fost încălcat.

38. Guvernul nu a negat faptul că nu a aplicat hotărârile constituie o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

39. Curtea reiterează că o „clamă” poate constitui o „poziție” în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, dacă este suficient de stabilit ca fiind executabilă (a se vedea Refinariile Grece Stran și Stratis Andreadis c. Grecia, hotărârea din 9 decembrie 1994, Seria A nr. 301-B, § 59). 40. Curtea constată că reclamanții au cereri executive care rezultă din hotărârile din 17 septembrie 2000, 10 iulie 2000, 10 mai 2000, 25 august 2000, 10 mai 2000, 3 mai 2001, 15 martie 2001, 30 noiembrie 2000, 30 noiembrie 2000, 18 octombrie 1999, 18 octombrie 1999, 14 decembrie 2000, 30 noiembrie 2000, 10 mai 2000 și 10 mai 2000. Rezultă că imposibilitatea ca reclamanții să obțină executarea hotărârilor până la 22-30 aprilie 2003, a constituit o ingerință în dreptul lor la bucurarea pașnică a bunurilor lor, astfel cum se prevede în prima teză a articolului 1 primul paragraf din Protocolul nr. 1 la Convenție.

41. Prin nerespectarea hotărârilor finale, autoritățile naționale au împiedicat reclamanții să își plătească compensația și să își beneficieze de posesia de bani. Guvernul nu a avansat nici o justificare pentru această interferență, iar Curtea consideră că lipsa de fonduri nu poate justifica o astfel de omisiune (a se vedea, mutatis mutandis, Ambruosi v. Italia, nr. 31227/96, §§ 28-34, 19 Octombrie 2000). 42. În consecință, s-a încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. IV.

APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEII 43. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Prejudicii materiale 44. Reclamanții au solicitat următoarele sume pentru prejudiciile materiale suferite ca urmare a eșecului autorităților în aplicare a hotărârilor: dl Gheorghe Luntre – 101 EUR, dna Nina Voit – 105 EUR, dl Pavel Maloman – 25 EUR, dl Dumitru Tcacenco – 25 EUR, dl Mihail Zverev – 25 EUR, dna Lidia Abramov – 63 EUR, dna Eudochia Volcov – 102 EUR, dna Ianina Atnealov – 35 EUR, dna Nina Ceaica – EUR 23, dl Dumitru Grișin – 69 EUR, dna Tatiana Grișin – 64 EUR, dl Pavel Epifanov – 64 EUR, dna Nadejda Cleaușev – 23, dna Ecaterina Bobîlev – 25 EUR și dl Ivan Prozor – 36, 45 EUR.

Guvernul consideră excesive sumele reclamate și a lăsat aprecierea prejudiciilor pecuniare la discreția Curții 46. Tribunalul consideră că reclamanții trebuie să fi suferit prejudicii materiale ca urmare a neexecuției hotărârilor din 17 septembrie 2000, 10 iulie 2000, 10 mai 2000, 25 mai 2000, 10 mai 2000, 3 mai 2001, 15 martie 2001, 30 noiembrie 2000, 30 noiembrie 2000, 18 octombrie 1999, 18 octombrie 1999, 14 decembrie 2000, 30 noiembrie 2000, 10 mai 2000 și, respectiv, 10 mai 2000. Gheorghe Luntre – 101 EUR, dna Nina Voit – 105 EUR, dl Pavel Maloman – 25 EUR, dl Dumitru Tcacenco – 25 EUR, dl Mihail Zverev – 25 EUR, dna Lidia Abramov – 63 EUR, dna Eudochia Volcov – 102 EUR, dna Ianina Atnealov – 35 EUR, dna Nina Ceaica – 23, dl Dumitru Grișin – 69 EUR, dna Tatiana Grișin – 64 EUR, dna Pavel Epifanov – 64 EUR, dna Nadejda Cleaușev – 23, dna Ecaterina Bobîlev – 25 EUR și dl Ivan Prozor – 36 EUR.

Prejudicii morale 47. Reclamanții au solicitat următoarele sume pentru prejudiciile morale suferite ca urmare a eșecului autorităților în aplicarea hotărârilor: dl Gheorghe Luntre – 35 000 EUR, dna Nina Voit – 30.000 EUR, dl Pavel Maloman – 30.000 EUR, dl Dumitru Tcacenco – 30.000 EUR, dl Mihail Zverev – 30.000 EUR, dna Lidia Abramov – 35 000 EUR, dna Dl. Eudochia Volcov – 30.000 EUR, dna Ianina Atnealov – 25.000 EUR, dna Nina Ceaica – 25.000 EUR, dna Dumitru Grișin – 25.000 EUR, dna Tatiana Grișin – 25.000 EUR, dna Pavel Epifanov – 30.000 EUR, dna Nadejda Cleaușev – 30.000 EUR, dna Ecaterina Bobîlev – 30.000 EUR și dna Ivan Prozor – 30.000 EUR. Guvernul nu este de acord cu sumele reclamantelor, susținând că acestea au fost excesive în lumina jurisprudenței Curții.

Ei au declarat că, în unele cazuri, simplul fapt de a constata o încălcare a fost considerat satisfacție echitabilă. Guvernul a citat în continuare cazul Burdov c. Rusia , nr. 59498/00, CEDH 2002-III, în cazul în care reclamantul a fost acordat EUR 3.000 pentru prejudiciile nepecuniare. 49. Curtea consideră că reclamanții trebuie să fi fost cauzate o anumită cantitate de stres și frustrare ca urmare a neexecutării hotărârilor, cu atât mai mult având în vedere vârsta lor avansată și faptul că singurul venit a fost pensia de stat. În ceea ce privește acordarea de indemnizații pentru prejudiciile morale suferite de fiecare reclamant, Curtea ia în considerare factorii cum ar fi vârsta reclamantului, venitul personal, durata procedurii de aplicare și alte aspecte relevante.

Ea acordă dlui Gheorghe Luntre – 1000 EUR, dna Nina Voit – 1000 EUR, dl Pavel Maloman – 1000 EUR, dl Dumitru Tcacenco – 1000 EUR, dl Mihail Zverev – 1,00 EUR, dna Dl. Lidia Abramov – 1000 EUR, dna Eudochia Volcov – 500 EUR, dna Ianina Atnealov – 700 EUR, dna Nina Ceaica – 900 EUR, dna Dumitru Grișin – 1000 EUR, dna Tatiana Grișin – 1000 EUR, dna Pavel Epifanov – 900 EUR, dna Nadejda Cleaușev – 900 EUR, dna Ecaterina Bobîlev – 1000 EUR și dna Ivan Prozor – 1.000 EUR.

Costuri și cheltuieli 50. Ivan Prozor a solicitat 1000 EUR fiecare pentru taxele de reprezentare, care se bazează pe contracte încheiate cu avocatul lor, conform căreia taxele vor fi plătite numai în cazul succesului 51. Nina Voit, dl Dumitru Tcacenco, dna Lidia Abramov, dna Eudochia Volcov, dna Pavel Epifanov, dna Nadejda Cleaușev și dna Ecaterina Bobîlev au solicitat 50 EUR fiecare, în timp ce dna Ianina Atnealov, dna Nina Ceaica, dna Nina Ceaica, dl Dumitru Grișin și dna Tatiana Grișin au solicitat 25 EUR fiecare pentru cheltuielile de secretariat suportate în fața Curții. 52. Guvernul nu a fost de acord cu sumele susținute, menționând că acestea sunt excesive și că reclamanții nu au demonstrat presupusele cheltuieli de reprezentare.

53. Curtea reamintește că, pentru costurile și cheltuielile care urmează să fie incluse într-o atribuire în temeiul articolului 41, trebuie să se stabilească că au fost efectiv și neapărat implicate și au fost rezonabile în ceea ce privește cuantitatea (a se vedea, de exemplu, Nilsen și Johnsen v. Norvegia [GC], nr. 23118/93, § 62, CEDH 1999-VIII). 54. În conformitate cu art. 60 § 2 din Regulamentul de procedură, trebuie depuse informații referitoare la toate creanțele formulate, în lipsa căreia Camera poate respinge reclamația în întregime sau în parte. 55. Curtea poate lua ca bază pentru evaluarea elementelor sale, cum ar fi numărul de ore de muncă împreună cu rata horală solicitată.

Cu toate acestea, având în vedere că reclamanții nu au prezentat astfel de informații, Curtea hotărăște să nu realizeze nicio atribuire pentru costuri și cheltuieli (a se vedea Amihalachioaie c. Moldova, nr. 60115/00, § 48). Curtea consideră că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.

Pentru aceste motive, TRIBUNALUL declară în mod inevitabil cererile admisibile; susține că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din convenție; deține că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție; deține (a) că statul pârât trebuie să plătească, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenție: - dl Gheorghe Luntre – 101 EUR pentru prejudicii materiale și 1000 EUR pentru prejudicii morale, - la dna Nina Voit – 105 EUR pentru prejudicii materiale și 1000 EUR pentru prejudicii morale, - la dl Pavel Maloman – 25 EUR pentru leziuni pecuniare și 1000 EUR pentru leziuni nepecuniare, - Dl Dumitru Tcacenco – 25 EUR pentru leziuni pecuniare și 1000 EUR pentru leziuni nepecuniare, - Dl Mihail Zverev – 25 EUR pentru leziuni pecuniare și 1000 EUR pentru leziuni pecuniare, - Dna Lidia Abramov – 63 EUR pentru leziuni pecuniare și 800 EUR pentru leziuni nepecuniare, - la dna Eudochia Volcov – EUR 102 pentru prejudicii materiale și 800 EUR pentru prejudicii morale, - pentru dna Ianina Atnealov – 35 EUR pentru prejudicii materiale și 700 EUR pentru prejudicii materiale, - pentru dna Nina Ceaica – 23 EUR pentru prejudicii materiale și 900 EUR pentru prejudicii materiale, - pentru dna Dumitru Grișin – 69 EUR pentru prejudicii materiale și 1000 EUR pentru prejudicii materiale,

- pentru dna Tatiana Grișin – 64 EUR pentru prejudicii materiale și EUR 1000 pentru prejudicii morale, - la dl Pavel Epifanov – 64 EUR pentru prejudicii materiale și 900 EUR pentru prejudicii materiale, - la dna Nadejda Cleaușev – 23 EUR pentru prejudicii materiale și 900 EUR pentru prejudicii materiale, - la dna Ecaterina Bobîlev – 25 EUR pentru prejudicii materiale și 1000 EUR pentru prejudicii materiale, - la dl Ivan Prozor – 36 EUR pentru prejudicii materiale și EUR 1000 pentru prejudicii morale; (b) că sumele de mai sus se transformă în moneda națională a statului interesat la rata aplicabilă la data decontare, plus orice impozit care poate fi taxabil (c) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge în unanimitate restul cererii reclamanților pentru o justă satisfacție.

Președintele grefierului Michael O’Boyle Nicolas Bratza [1] 275 EUR [2] EUR 248 EUR [4] EUR [5] EUR [6] EUR 254 [7] EUR 313 EUR [8] EUR 138 [9] EUR [10] EUR 122 EUR [11] EUR 109 [12] EUR 197 [13] EUR [14] EUR [15] EUR [15] EUR

FOURTH SECTION

CASE OF LUNTRE AND OTHERS v. MOLDOVA (Applications nos. 2916/02, 21960/02, 21951/02, 21941/02, 21933/02, 20491/02, 2676/02, 23594/02, 21956/02, 21953/02, 21943/02, 21947/02, and 21945/02) JUDGMENT STRASBOURG 15 June 2004 FINAL 15/09/2004 This judgment will become final in the circumstances set out in Article 44 § 2 of the Convention. It may be subject to editorial revision. In the case of Luntre and others and others v. Moldova, The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Chamber composed of: Sir Nicolas Bratza , President , Mr M. Pellonpää , Mr J. Casadevall , Mr S. Pavlovschi , Mr J. Borrego Borrego , Mrs E. Fura-Sandström , Ms L. Mijović, judges , and Mr M. O’Boyle , Section Registrar , Having deliberated in private on 25 May 2004, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE

THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE

6. The applicants, all of whom are Moldovan citizens, live in the Republic of Moldova. They were born in 1932, 1920, 1928, 1919, 1925, 1927, 1923, 1969, 1930, 1919, 1923, 1929, 1928, 1923 and 1922 respectively.

RELEVANT DOMESTIC LAW

26. The relevant provisions of the Code of Civil Procedure, in force at the material time, stated: Article 336. The decisions of the courts and other authorities susceptible to enforcement The following are the acts which have to be enforced in accordance with the provisions of the present Code: 1) Civil law judgments, orders and decisions adopted by the courts... Article 338. The issuance of the enforcement warrant The enforcement warrant is issued by the court to the creditor, after the judgment has become final, except for cases of immediate enforcement, when the enforcement warrant is issued immediately after the delivery of the judgment. Article 343. The request to start the enforcement procedure The bailiff starts the enforcement procedure at the request of the persons enumerated in Article 5 of the present Code.

In cases provided for in the second paragraph of this article, the bailiff starts the enforcement procedure following the judge’s order. Article 349. The supervision of enforcement of judgments The supervision of the correct and prompt enforcement of judgments is conducted by the Department of Judgment Enforcement of the Ministry of Justice. THE LAW

I. ADMISSIBILITY OF THE COMPLAINTS

29. The Court considers that the applicants’ complaints under Articles 6 § 1 and under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention raise questions of law which are sufficiently serious that their determination should depend on an examination of the merits, and no other grounds for declaring them inadmissible have been established. The Court therefore declares these complaints admissible. In accordance with its decision to apply Article 29 § 3 of the Convention (see paragraph 4 above), the Court will immediately consider the merits of these complaints.

II. ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE

6 §

1 OF THE CONVENTION

30. Under Article 6 § 1 of the Convention, the applicants complained about the failure of the authorities to execute the judgments of 17 September 2000, 10 July 2000, 10 May 2000, 25 August 2000, 10 May 2000, 3 May 2001, 15 March 2001, 30 November 2000, 30 November 2000, 18 October 1999, 18 October 1999, 14 December 2000, 30 November 2000, 10 May 2000 and 10 May 2000.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE

1 OF PROTOCOL No. 1 TO THE CONVENTION

APPLICATION OF ARTICLE

41 OF THE CONVENTION

43. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.” A. Pecuniary damage

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

1. Declares the applications admissible; 2. Holds that there has been a violation of Article 6 § 1 of the Convention; 3. Holds that there has been a violation of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention; 4. Holds (a) that the respondent State is to pay, within three months from the date on which the judgment becomes final according to Article 44 § 2 of the Convention: - to Mr Gheorghe Luntre – EUR 101 for pecuniary damage and EUR 1,000 for non-pecuniary damage, - to Ms Nina Voit – EUR 105 for pecuniary damage and EUR 1,000 for non-pecuniary damage, - to Mr Pavel Maloman – EUR 25 for pecuniary damage and EUR 1,000 for non-pecuniary damage, - to Mr Dumitru Tcacenco – EUR 25 for pecuniary damage and EUR 1,000 for non-pecuniary damage, - to Mr Mihail Zverev – EUR 25 for pecuniary damage and EUR 1,000 for non-pecuniary damage, - to Ms Lidia Abramov – EUR 63 for pecuniary damage and EUR 800 for non-pecuniary damage, - to Ms Eudochia Volcov – EUR 102 for pecuniary damage and EUR 800 for non-pecuniary damage, - to Ms Ianina Atnealov – EUR 35 for pecuniary damage and EUR 700 for non-pecuniary damage, - to Ms Nina Ceaica – EUR 23 for pecuniary damage and EUR 900 for non-pecuniary damage, - to Mr Dumitru Grișin – EUR 69 for pecuniary damage and EUR 1,000 for non-pecuniary damage, - to Ms Tatiana Grișin – EUR 64 for pecuniary damage and EUR 1,000 for non-pecuniary damage,

- to Mr Pavel Epifanov – EUR 64 for pecuniary damage and EUR 900 for non-pecuniary damage, - to Ms Nadejda Cleaușev – EUR 23 for pecuniary damage and EUR 900 for non-pecuniary damage, - to Ms Ecaterina Bobîlev – EUR 25 for pecuniary damage and EUR 1,000 for non-pecuniary damage, - to Mr Ivan Prozor – EUR 36 for pecuniary damage and EUR 1,000 for non-pecuniary damage; (b) that the above amounts shall be converted into the national currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement, plus any tax that may be chargeable (c) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount[s] at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points; 5. Dismisses unanimously the remainder of the applicants’ claim for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 15 June 2004, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Michael O’Boyle Nicolas Bratza Registrar President [1] EUR 275 [2] EUR 248 [3] EUR 65 [4] EUR 66 [5] EUR 65 [6] EUR 254 [7] EUR 313 [8] EUR 138 [9] EUR 69 [10] EUR 122 [11] EUR 109 [12] EUR 197 [13] EUR 69 [14] EUR 65 [15] EUR 65