SECȚIUNEA A PATRA DECIZIA FINALĂ Cerere nr. 47655/99 prezentată de Hakan EREN împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 6 iulie 2004 într-o cameră compusă din Sir Nicolas Bratza președinte dnii Türmen Casadevall Maruste Garlicki mes Fura-Sandström, Mijović, judecători și dnii O Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 25 martie 1999, având în vedere decizia parțială a Curții (prima secțiune) din 4 iulie 2000, având în vedere decizia Curții de a invoca dispozițiile articolului 29 alineatul (3) din convenție și d La momentul respectiv, a avut reședința la Mu. El este reprezentat în fața Curții de către M. Engül çak, avocat la Istanbul.
Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 7 octombrie 1998, în jurul orei 9:30, polițiștii de la conducerea securității Samsun (adică conducerea) au arestat două camionete încărcate și care transportă opt persoane, inclusiv reclamantul, Polițiștii au ajuns la concluzia că marfa era destinată organizației ilegale, TKP/ pustnic/marxist leninist al Turciei-Armata de Eliberare a Muncitorilor și Țăranilor din Turcia. Cei interesați au fost reținuți. Procurorul Republicii Samsun a prelungit custodia reclamantului până la 11 octombrie 1998, în conformitate cu ceea ce a solicitat conducerea la 8 octombrie. Ulterior, la cererea procurorului, judecătorul unic al Tribunalului de Pace de la Samsun ( La 11 octombrie, reclamantul a făcut declarații la poliție.
A doua zi, după ce a fost ascultat de procurorul menționat anterior, a fost adus în fața judecătorului, care a ordonat arestarea sa provizorie. La o dată nespecificată, procurorul districtual al Republicii lângă curtea de securitate din statul Ankara l-a pus sub acuzare pe reclamant, acuzându-l că a acordat asistență unei organizații ilegale. Reclamantul se plânge de durata excesivă a custodiei sale, precum și de lipsa unei căi de atac efective pentru a se asigura că legalitatea acesteia este verificată. În aceste privințe, el: art. 5 alineatele (3) și (4) din Convenție. Am observat că guvernul turc este pregătit să plătească domnului Hakan Eren, cu titlu gratuit, suma de 3 500 EUR (trei mii cinci sute de euro) în cazul în care a fost retrasă cererea pe care a depus-o în fața Curții.
Această sumă de 3 500 EUR, fără orice taxă aplicabilă, va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. De la expirarea termenului respectiv de trei luni și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se plătește un dobândă simplă la o rată care va fi egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. La 23 aprilie 2004, guvernul a transmis Curții următoarea declarație, semnată la 15 aprilie 2004: Declar că, în cadrul cererii nr. 47655/99, guvernul turc propune să plătească domnului Hakan Eren, cu titlu gratuit, suma de 3 500 EUR (trei mii cinci sute de euro) în cazul retragerii cererii pe care a înaintat-o Curții.
Această sumă de 3 500 de euro EUR, fără orice taxă aplicabilă, va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția europeană a drepturilor persoanelor fizice. A De la expirarea termenului respectiv de trei luni și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se va plăti o dobândă simplă la o rată care va fi egală cu cea a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Curtea ia act de soluționarea amiabilă la care au ajuns părțile (art. 39 din Convenție).
În lumina circumstanțelor din speță, Curtea concluzionează că litigiul a fost soluționat în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (b) din Convenție. Comisia consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de Convenție sau de Protocoalele sale și nu percepe niciun motiv de ordine publică care să justifice continuarea procedurii în temeiul art. 37 alin. Prin urmare, este necesar să se pună capăt aplicării articolului 29 alineatul (3) din Convenție și să se șteargă restul cererii de rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă restul cererii de rol.
Requête n o 47655/99 présentée par Hakan EREN contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 6 juillet 2004 en une chambre composée de : Sir Nicolas Bratza , président , MM.
R. Türmen , J. Casadevall , R. Maruste , L. Garlicki , M mes E. Fura-Sandström, L. Mijović, juges , et de M. M. O’Boyle, greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 25 mars 1999, Vu la décision partielle de la Cour (première section) du 4 juillet 2000, Vu la décision de la Cour de se prévaloir des dispositions de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur (« le Gouvernement ») et celles présentées en réponse par le requérant, Vu les déclarations formelles des parties dont il ressort qu’elles sont parvenues à un règlement amiable de l’affaire, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, Hakan Eren, est un ressortissant turc né en 1975. A l’époque des faits, il résidait à Muğla.
Il est représenté devant la Cour par M e Engül Çıtak, avocat à Istanbul. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Le 7 octobre 1998, vers 9 h 30, des policiers de la direction de la sûreté de Samsun (« la direction ») arrêtèrent deux camionnettes chargées et transportant huit personnes, dont le requérant, qui était en possession de faux papiers d’identité. Les policiers conclurent que la marchandise était destinée à l’organisation illégale, TKP/ML–TİKKO (Parti communiste / marxiste léniniste de Turquie-Armée de libération des ouvriers et des paysans de Turquie). Les intéressés furent placés en garde à vue. Le procureur de la République de Samsun prolongea la garde à vue du requérant jusqu’au 11 octobre 1998, conformément à ce que la direction avait sollicité le 8 octobre.
Par la suite, à la demande du procureur, le juge unique du Tribunal de paix de Samsun (« le juge ») ordonna une seconde prolongation jusqu’au 12 octobre. Le 11 octobre, le requérant fit des déclarations à la police. Le lendemain, après avoir été entendu par le procureur susmentionné, il fut traduit devant le juge, lequel ordonna sa mise en détention provisoire. A une date non précisée, le procureur de la République près la cour de sûreté de l’État d’Ankara mit le requérant en accusation, lui reprochant d’avoir prêté assistance à une organisation illégale. GRIEFS Le requérant se plaint de la durée excessive de sa garde à vue ainsi que de l’absence de voie de recours effective afin de faire contrôler la légalité de celle-ci.
A ces égards, il invoque l’article 5 §§ 3 et 4 de la Convention. EN DROIT Le 7 avril 2004, la Cour a reçu la déclaration suivante, signée le même jour par le représentant du requérant : « Je note que le gouvernement turc est prêt à verser à M. Hakan Eren, à titre gracieux, la somme de 3 500 EUR (trois mille cinq cents euros) en cas de retrait de la requête susmentionnée qu’il a introduite devant la Cour. Cette somme de 3 500 EUR, exempte de toute taxe éventuellement applicable, couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens. Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme.
A compter de l’expiration dudit délai de trois mois et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, il sera payé un intérêt simple à un taux qui sera égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. J’accepte cette proposition de retrait de la requête et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la Turquie à propos des faits à l’origine de ladite requête. Je déclare l’affaire définitivement réglée par le règlement de la somme susdite. » Le 23 avril 2004, le Gouvernement a fait parvenir à la Cour la déclaration suivante, signée le 15 avril 2004 : « Je déclare que dans le cadre de la requête n o 47655/99, le gouvernement turc offre de verser à M. Hakan Eren, à titre gracieux, la somme de 3 500 EUR (trois mille cinq cents euros) en cas de retrait de la requête qu’il a introduite devant la Cour.
Cette somme de 3 500 EUR, exempte de toute taxe éventuellement applicable, couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens. Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de notification de la décision rendue par la Cour conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. A compter de l’expiration dudit délai de trois mois et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, il sera payé un intérêt simple à un taux qui sera égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Le versement vaudra règlement définitif de l’affaire. » La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties (article 39 de la Convention).
A la lumière des circonstances de l’espèce, elle conclut que le litige a été résolu au sens de l’article 37 § 1 b) de la Convention. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif d’ordre public justifiant de poursuivre l’examen de la requête en vertu de l’article 37 § 1 in fine de la Convention. Partant, il convient de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention et de rayer le restant de la requête du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer le restant de la requête du rôle. Michael O’Boyle Nicolas Bratza Greffier Président