CASE OF BIRUTIS AND OTHERS AGAINST LITHUANIA

Rezoluția ResDH(2004)45 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 28 martie 2002 (finală la 28 iunie 2002) în cazul Birutis și alții împotriva Lituania (aprobată de Comitetul de Miniștri la 20 iulie 2004 la cea de-a 891-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul Birutis și alții adoptat la 28 Martie 2002 și transmise Comitetului de Miniștri odată ce a devenit finală în temeiul articolelor 44 și 46 din Convenție; reamintind că cazul a fost originat în cererile (nr. 47698/99 și 48115/99) împotriva Lituania, depuse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului la 11 și 15 ianuarie 1999 în temeiul articolului 34 din Convenția de către dl. KęSusis Birutis, dl Vidmantas Byla, și dl Laimonas Janutėnas, resortisanți lituanieni, și că Curtea a declarat admisibile plângerile că au fost private de un proces echitabil și că drepturile lor de apărare au fost încălcate deoarece au fost condamnate pe baza unor dovezi anonime; întrucât în hotărârea sa din 28 martie 2002 Curtea a fost în unanimitate: a susținut că a existat o încălcare a articolului 6 alineatele (1) și (3) litera (d) din convenție; a considerat că Curtea nu a fost obligată să pronunțe în temeiul articolului 41 din convenție deoarece reclamanții nu au prezentat nicio cerere în ceea ce privește satisfacția echitabilă; având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; după ce a invitat Guvernul Statului pârât să-l informeze cu privire la măsurile luate în urma hotărârii din 28 martie 2002, având în vedere obligația Lituania în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a respecta aceasta; întrucât, în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a furnizat Comisiei informații privind măsurile luate pentru prevenirea noilor încălcări ale aceleiași tipuri de încălcări ale prezentei hotărâri; aceste informații figurează în apendicele prezentei rezoluții; Declară, după examinarea informațiilor furnizate de Guvernul Lituaniei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz. Apendicele la Rezoluția ResDH(2004)45 Informații furnizate de Guvernul Lituaniei în cursul examinării cazului Birutis și alții de către Comitetul de Miniștri Încălcarea Convenției Europene pentru Drepturile Omului în acest caz a fost originată de art. 267, alineatul (1) 5 și 317, alin. (1) din Codul de Procedură Penală, cu condiția ca, în cazul în care identitatea martorilor este secretă, o instanță să nu mai asculte această persoană prin citirea declarației anonime în cadrul unei audieri de judecată. În urma hotărârii Curții Europene care constată încălcarea art. 6 alin. (1) și 3 (d) din Convenție, autoritățile lituaniene au întreprins o reformă legislativă a dispozițiilor menționate mai sus. La 14 martie 2002, Parlamentul lituanian a adoptat un nou Cod de Procedură Penală care a intrat în vigoare la 1 mai 2003. Procedura de luare a probelor de la un martor anonim este prevăzută la art. 282. Prin urmare, un martor anonim poate fi interogat la o audiere nepublică după ce au fost create obstacole acustice și vizuale adecvate pentru a împiedica părțile să stabilească identitatea martorului secret. Dacă aceste obstacole nu pot fi create la o audiere în instanță, martorul ar trebui să fie interogat într-un alt loc în absența părților. Înainte de a interoga un martor anonim, partidul care intenționează să pună întrebări martorului ar trebui să prezinte întrebările în scris judecătorului președintelui. Declarațiile făcute de martorul sunt înregistrate de judecătorul președinte sau de unul dintre judecătorii judecători. Judecătorul președinte sau unul dintre judecătorii judecătorilor judecătorilor judecătorilor judecători citește aceste declarații la ședința judecătorului judecător. Întrebări suplimentare pot fi puse în conformitate cu această procedură după ce declarațiile au fost citite. Dacă apariția personală în instanță amenință în mod serios viața, sănătatea sau libertatea unui martor anonim sau a rudelor apropiate, martorul nu ar trebui convocat să apară în instanță, dar declarațiile făcute înaintea judecătorului de investigare ar trebui citite la o audiere în instanță. Un astfel de martor poate fi interogat prin mijloace audiovizuale după crearea obstacolelor acustice și vizuale. Pentru a se asigura că noua legislație este aplicată în conformitate cu Convenția, în special definită în prezenta hotărâre, hotărârea Curții a fost publicată în lituanian în Europos žmogaus teisi (2002.01.01-2003.01.01). Traducerea lituaniană a hotărârii Curții a fost, de asemenea, transmisă Curții Supreme a Lituaniei și Biroului Procurorului General al Lituaniei. În 2002 reclamanții au depus solicitări la Curtea Supremă a Lituaniei de a redeschide procedura penală împotriva lor. La 27 iunie 2002, Curtea Supremă a anulat hotărârea Curții de Apel din 29 aprilie 1998 și hotărârea sa din 20 octombrie 1998 prin care reclamanții au fost inițial condamnați și au trimis cazul Curții de Apel pentru reexaminare. În ceea ce privește chestiunea unei posibile eliberare a reclamanților în așteptarea rezultatului noilor proceduri, Guvernul constată că primii doi solicitanți, dl Birutis și dl Byla nu pot fi eliberați, deoarece în prezent își plătesc o altă condamnare la închisoare: Curtea Regională Kaunas, prin hotărârea din 3 noiembrie 1997, le-a condamnat de conduită dezordonată și că le-a împiedicat funcționarea penitenciarului și le-a condamnat la treisprezece ani de închisoare. Prin urmare, ambele reclamante își îndeplinesc în prezent condamnarea în închisoarea Alytus. În ceea ce privește cel de-al treilea reclamant, dl Janutėnas, la 3 mai 2001, el a fost eliberat provizoriu la probă înainte de expirarea sentinței (în temeiul articolului 54 din Codul penal). Având în vedere aceste măsuri generale și individuale, Guvernul Lituaniei consideră că și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și este de părere că nu mai există niciun risc de repetare a încălcării constatate de Curte în acest caz.

Resolution ResDH(2004)45

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 28 March 2002 (final on 28 June 2002)

in the case of Birutis and Others against Lithuania

(Adopted by the Committee of Ministers on 20 July 2004

at the 891st meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the case of Birutis and Others delivered on 28

March 2002 and transmitted to the Committee of Ministers once it had become final under Articles 44 and 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in applications (Nos. 47698/99 and 48115/99) against Lithuania, lodged with the European Court of Human Rights on 11 and 15 January 1999 under Article 34 of the Convention by Mr

Kęstutis Birutis, Mr Vidmantas Byla, and Mr Laimonas Janutėnas, Lithuanian nationals, and that the Court declared admissible the complaints that they had been deprived of a fair trial and that their defence rights had been breached because they had been convicted on the basis of anonymous evidence;

Whereas in its judgment of 28 March 2002 the Court unanimously:

-

held that there had been a violation of Article 6, paragraphs 1 and 3 (d), of the Convention;

-

held that the Court had not been required to rule under Article 41 of the Convention since the applicants had submitted no claim with regard to just satisfaction;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article

46, paragraph 2, of the Convention;

Having invited the government of the respondent state to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 28 March 2002, having regard to Lithuania’s obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by it;

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state gave the Committee information about the measures taken preventing new violations of the same kind as that found in the present judgment; this information appears in the appendix to this resolution;

Declares, after having examined the information supplied by the Government of Lithuania, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.

Appendix to Resolution ResDH(2004)45

Information provided by the Government of Lithuania

during the examination of the Birutis and Others case

by the Committee of Ministers

The violation of the European Convention on Human Rights in this case originated in Articles 267, paragraph

5 and 317, paragraph 1 of the Code of Criminal Procedure, which provided that where the identity of a witness is secret, a court could dispense with hearing that person by reading out the anonymous statement at a trial hearing. Following the European Court’s judgment finding a violation of Article 6, paragraphs 1 and 3

(d) of the Convention, the Lithuanian authorities undertook a legislative reform of the above-mentioned provisions. On 14 March 2002, the Lithuanian Parliament adopted a new Code of Criminal Procedure which entered into force on 1

May 2003. The procedure for taking evidence from an anonymous witness is laid down in Article

In order to ensure that the new legislation is applied in conformity with the Convention particularly as defined in the present judgment, the Court’s judgment has been published in Lithuanian in the

Europos žmogaus teisių teismo spredimai bylose prieš Lietuvos Respubliką

(2002.01.01-2003.01.01). The Lithuanian translation of the Court’s judgment has also been transmitted to the Supreme Court of Lithuania and to the Office of the Prosecutor General of Lithuania.

In 2002 the applicants lodged requests with the Supreme Court of Lithuania to reopen the criminal proceedings against them. On 27 June 2002, the Supreme Court quashed the Court of Appeal’s judgment of 29 April 1998 and its judgment of 20 October 1998 by which the applicants had been initially convicted and referred the case to the Court of Appeal for re-examination. The proceedings are still pending.

As regards the question of possible liberation of the applicants pending the outcome of the new proceedings the Government notes that the first two applicants, Mr

Birutis and Mr Byla, cannot be released as they are presently serving another prison sentence: the Kaunas Regional Court, by a decision of 3 November 1997, convicted them of disorderly conduct and of having obstructed the functioning of the penitentiary and sentenced them to thirteen years’ imprisonment. Accordingly, both applicants are currently serving their sentences in the Alytus prison.

As for the third applicant, Mr Janutėnas, on 3 May 2001, he was

provisionally released on probation before the expiry of the sentence (under Article 54 of the Criminal Code).

In view of these general and individual measures the Government of Lithuania considers that it has met its obligations under Article 46, paragraph 1, of the European Convention of Human Rights and is of the opinion that there is no longer any risk of repetition of the violation found by the Court in this case.