VIOLA ET AUTRES c. ITALIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Partiellement irrecevable
VIOLA ET AUTRES c. ITALIE (CtEDO, 2004)
SECȚIUNEA I DECIZIE PARȚIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 7842/02 prezentate de Raffaele VIOLA și de alții împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care are loc la 2 septembrie 2004 într-o cameră compusă din domnii C.L. Rozakis președintele Lorenzen Bonello mes Vajić Bototarova dnii Kovler, Zagrebelsky, judecători și grefier de secțiune al dlui Nielsen, grefier de secțiune Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 6 septembrie 2001, după ce a luat act de acest lucru, face următoarea decizie, în fapt, reclamanții, domnul Raffaele Viola, domnul Antonio Viola, doamna Anna Gina Viola, doamna Sabrina Viola și doamna Fragnito Luisa, sunt resortisanți italieni, născuți în 1947, 1965, 1967, 1971 și 1943 și locuiesc în Benevent. Ultimii patru solicitanți sunt moștenitorii domnului. Augusto Viola, inițial reclamant în cadrul procedurii în fața Curții, decedat la 7 mai 2003. Ei s-au constituit în cadrul procedurii în fața Curții la 5 septembrie 2003. Reclamanții sunt reprezentați în fața Curții de către S. Ferrara, avocat la Benevent. Circumstanțele de la . În speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Procedura de faliment printr-o hotărâre pronunțată la 2 iunie 1997, tribunalul din Benevent (inclusiv tribunalul din Benevent) a declarat falimentul societății V.A., precum și al dlor Augusto Viola și Raffaele Viola ca membri ai acesteia. În aceeași zi, s-a stabilit o audiere la 13 ianuarie 1998 pentru verificarea pasivului falimentului. Această audiere a fost amânată la 7 mai 1998 și, ulterior, la 19 aprilie 1999. Între timp, la 5 februarie 1999, creditorii care făceau parte din comitetul creditorilor au fost numiți. La 8 mai 1999, judecătorul a numit un expert pentru evaluarea unui bun făcând parte din pasivul falimentului. La 27 mai 1999, expertul și-a prezentat raportul. Printr-o decizie din 15 iunie 1999, judecătorul a autorizat vânzarea prin negociere privată (vânzita a trattativa privatata) a unui bun care face parte din pasivul falimentului. La 20 iunie 2000, lan.N.P.S. (Institutul național de asigurare socială) a prezentat în fața instanței o cerere de admitere la pasivul falimentului. În perioada 28 ianuarie 2002-23 ianuarie 2003, lichidatorul a solicitat de patru ori instanței autorizația de a percepe o sumă din contul curent al falimentului. La 7 mai 2003, domnul Augusto Viola a decedat. Conform informațiilor furnizate de reclamanți, procedura de faliment era încă în curs de desfășurare la 19 mai 2004. La 28 noiembrie 2002 și la 27 decembrie 2002, dnii Raffaele Viola și Augusto Viola au înaintat o acțiune în fața instanței de apel din Roma în conformitate cu Legea Pinto. Prin decizia notificată la 15 mai 2003, Curtea de apel din Roma a condamnat Ministerul Justiției la plata a patru sute cincizeci de euro în favoarea dlui Raffaele Viola. Printr-o decizie depusă la 10 iunie 2003, instanța de apel din Roma a respins cererea dlui Augusto Viola. La 22 august 2003, moștenitorii dlui Augusto Viola s-au ocupat de casare. Conform informațiilor furnizate de reclamanți, această procedură era încă în curs de desfășurare la 19 mai 2004. Dreptul intern relevant este descris în Hotărârea Luordo c. Italia 32190/96, § 57-61, 17 iulie 2003). GRIEFS 1. Invocând articolele 8 și 10 din Convenție, reclamanții se plâng de încălcarea dreptului lor la corespondență și la limitarea libertății lor de exprimare din cauza faptului că corespondența celui ratat este supusă controlului lichidatorului. 2. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamanții se plâng că declarația de faliment i-a privat de bunurile lor, în special din cauza duratei procedurii. 3. Invocând art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenție, reclamanții denunță limitarea libertății lor de circulație, în special din cauza duratei procedurii. 4. Invocând art. 6 alin. (1) și (13) din Convenție, reclamanții se plâng că nu dispun de o cale de atac eficientă pentru a se plânge de incapacitatea patrimonială și personală a acestora ca urmare a falimentului lor. 5. Invocând art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamanții se plâng, de asemenea, de limitarea drepturilor lor electorale, în măsura în care aceasta constituie o măsură represivă și anacronică, cu o justificare legitimă și menită să pedepsească și să marginalizeze pe cel ratat. Invocând art. 8 din Convenție, ei se plâng de încălcarea dreptului lor la respectarea vieții private și de familie, în măsura în care, din cauza înscrierii numelor lor în registrul celor care au suferit, nu pot exercita nici o activitate profesională sau comercială. În plus, ele denunță faptul că, în conformitate cu art. 143 din Legea privind falimentul, reabilitarea acestora, care pune capăt acestor incapacități personale, nu poate fi solicitată decât după cinci ani de la încheierea procedurii de faliment. 7. În cele din urmă, invocând art. 6 alineatul (1), reclamanții se plâng de durata procedurii de faliment. (1) Invocând art. 8 și 10 din Convenție, reclamanții se plâng de încălcarea dreptului lor de a respecta corespondența și de limitarea libertății lor de exprimare din cauza faptului că corespondența celui care a suferit un accident este supusă controlului lichidatorului. Aceste articole sunt astfel formulate art. 8 Orice persoană are dreptul la respectarea... corespondenței sale. O autoritate publică poate interveni în exercitarea acestui drept numai în măsura în care această interferență este prevăzută de lege și constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară securității naționale, securității publice, binelui să fie economic al țării, să apere ordinea și să prevină infracțiunile, să protejeze sănătatea sau moralitatea, sau să protejeze drepturile și libertățile altora. art. 10 Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept include libertatea de exprimare și libertatea de a primi sau de a comunica informații sau idei, fără a putea exista intervenție din partea autorităților publice și fără a lua în considerare granița. Prezentul articol nu împiedică statele să supună societățile de radiodifuziune, de film sau de televiziune unui regim de autorizații. exercitarea acestor libertăți cu obligații și responsabilități poate fi supusă anumitor formalități, condiții, restricții sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, securității naționale, integrității teritoriale sau securității publice, apărării ordinii publice și prevenirii infracțiunilor, protecției sănătății sau moralității, protecției reputației sau a drepturilor de proprietate intelectuală, pentru a împiedica divulgarea informațiilor confidențiale sau pentru a garanta autoritatea și imparțialitatea autorității judiciare. În ceea ce privește art. 10, Curtea amintește că acest articol interzice în principal unui guvern să împiedice pe cineva să primească informații pe care alții le aspiră sau le pot oferi (a se vedea Leander c. Suedia, Hotărârea din 26 martie 1987, seria A n 116, § 74). Cu toate acestea, în ceea ce privește cazul în care se face referire la controlul corespondenței celui care nu a reușit din partea lichidatorului falimentului, Curtea consideră că Cauza reclamanților trebuie să fie examinată numai din perspectiva articolului 8 din Convenție. În stadiul actual al dosarului, Curtea nu consideră că este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui litigiu și consideră necesar să îl comunice guvernului pârât pentru observații scrise în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul său de procedură. 2. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamanții se plâng că declarația de faliment le-a privat bunurile, în special din cauza duratei procedurii. Acest articol este formulat după cum urmează: Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. În stadiul actual al dosarului, Curtea nu consideră că este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui litigiu și consideră necesar să îl comunice guvernului pârât pentru observații scrise în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul său de procedură. 3. Invocând art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenție, reclamanții denunță restricția libertății lor de circulație, în special din cauza duratei procedurii. Acest articol se citește astfel: Oricine se află în mod regulat pe teritoriul unui stat are dreptul de a circula liber și d a alege liber reședința sa. Orice persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv țara sa. exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restricții decât cele care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, securității naționale, securității publice, menținerii ordinii publice, prevenirii infracțiunilor, protecției sănătății sau moralității sau protecției drepturilor și libertăților d Drepturile recunoscute la alineatul (1) pot, de asemenea, în anumite zone, să facă obiectul unor restricții care, prevăzute de lege, sunt justificate de interesul public într-o societate democratică. În stadiul actual al dosarului, Curtea nu este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui litigiu și consideră că este necesar să îl comunice guvernului pârât pentru observații scrise în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul său de procedură. (4) Invocând art. 6 alin. (1) și (13) din Convenție, reclamanții se plâng că nu au dreptul la o cale de atac eficientă pentru a se plânge de incompetențele patrimoniale și personale care le afectează pe durata întregii proceduri de faliment. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...). art. 13 Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. Curtea amintește că a declarat deja încălcarea articolului 13 din convenție din cauza lipsei unei căi de atac efective pentru a se plânge de limitarea prelungită a dreptului la respectarea corespondenței celui ratat (a se vedea Bottaro c. Italia, 56298/00, §§ 41-46). Prin urmare, Curtea consideră că cauza invocată de solicitanți trebuie examinată numai în la fel ca art. 13 din convenție. În stadiul actual al dosarului, Curtea nu consideră că este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui litigiu și consideră necesar să îl comunice guvernului pârât pentru observații scrise în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul său de procedură. 5. Invocând art. 3 din Protocolul nr. 1 la convenție, reclamanții se plâng, de asemenea, de limitarea drepturilor lor electorale, în măsura în care aceasta constituie o măsură represivă și anacronică, cu o justificare legitimă și care vizează pedepsirea și marginalizarea celui care a suferit. Acest articol este formulat după cum urmează: Înaltele P ă r ț i contractante se angajează să organizeze, la intervale rezonabile, alegeri libere prin vot secret, în c o n d i ț ii care asigură libera exprimare a p o zi ț ii poporului cu privire la alegerea corpului legislativ. În stadiul actual al dosarului, Curtea nu este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui litigiu și consideră că este necesar să îl comunice guvernului pârât pentru observații scrise în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul său de procedură. 6. Invocând art. 8 din Convenție, reclamanții se plâng de o încălcare a dreptului lor la respectarea vieții private și de familie din cauza înscrierii numelui lor în registrul celor care au suferit un accident. Acest articol este formulat după cum urmează Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie (...). O autoritate publică poate interveni în exercitarea acestui drept numai în măsura în care această interferență este prevăzută de lege și constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară securității naționale, securității publice, binelui să fie economic al țării, să apere ordinea și să prevină infracțiunile, să protejeze sănătatea sau moralitatea sau să protejeze drepturile și libertățile altora. Curtea arată că partea din cauza dreptului la respectarea vieții de familie nu a fost susținută. Această parte a cererii trebuie, prin urmare, respinsă pentru lipsa vădită de temei în conformitate cu art. 35 § 3 și 4 din Convenție. În ceea ce privește partea din litigiu întemeiat pe dreptul la respectarea vieții private, în forma actuală a dosarului, Curtea nu consideră în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui aspect și consideră că este necesar să îl comunice guvernului pârât pentru observații scrise în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul său de procedură. (7) În cele din urmă, invocând art. 6 alin. (1), reclamanții se plâng și de durata procedurii de faliment. Acest articol este astfel formulat Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil (...) de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) În ceea ce privește procedura introdusă de moștenitorii domnului Augusto Viola în sensul Legii Pinto, Curtea arată că procedura în fața Curții de Casație este încă în curs de desfășurare. Această parte a cererii este, prin urmare, prematură și trebuie respinsă pentru neatenție vădită de temei în conformitate cu art. 35 alineatul (3) și cu art. 4 din convenție. În ceea ce privește procedura introdusă de domnul Raffaele Viola în conformitate cu Legea Pinto, Curtea consideră că, în stadiul actual al dosarului, aceasta nu este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui motiv și consideră necesar să îl comunice guvernului pârât pentru observații scrise în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul său de procedură. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Decide că, în temeiul articolului 10 privind predarea scrisorii adresate reclamantului trebuie să se examineze din unghi în care se află articolul în care se decide că ....................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... în ceea ce privește obiecțiunile reclamanților de la art. 6 alineatul (1) din convenție, numai în ceea ce privește procedura Pinto introdusă de domnul Raffaele Viola, 8, în ceea ce privește drepturile la respectarea vieții private și a corespondenței reclamanților, 1 din Protocolul nr. 1, 2 din Protocolul nr. 4, 13 din Convenția nr. 3 și 3 din Protocolul nr. 3 la Protocolul nr. 3 din Protocolul nr. Christos Rozakis Modululr Președinte