MITTERBAUER v. AUSTRIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
MITTERBAUER v. AUSTRIA (CtEDO, 2004)
PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 14205/02 de către Hermann MITTERBAUER împotriva Austria Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 23 septembrie 2004 în calitate de Cameră compusă de: Președintele C.L. Rozakis dna Tulkens dna Vajić Kovler Zagrebelsky dna Steiner Hajiyev, judecători și dl. S. Nielsen, grefier având în vedere cererea depusă la 1 martie 2002, având în vedere decizia din 6 mai 2002 de a aplica procedura prevăzută la art. 29 § 3 din Convenție. Prin deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Hermann Mitterbauer, este un național austriac, care s-a născut în 1972 și locuiește în Pischelsdorf. El este reprezentat în fața Curții de către dl J. Postlmayr, un avocat practicant la Mattighofen. Guvernul austriac (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, Ambasadorul H. Winkler, șef al Departamentului de Drept Internațional la Ministerul Federal al Afacerilor Externe. Situația cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 7 decembrie 1995, în timp ce conduce sub influența alcoolului, reclamantul a demolat și a deteriorat facilitățile rutiere. Reclamantul apoi a plecat și nu a raportat accidentul poliției. La 20 iunie 1996, Autoritatea Administrativă de District Braunau (Bezirkshauptmannschaft ) a eliberat un ordin penal ( Straferkenntnis ) împotriva reclamantului și l-a ordonat să plătească o amendă de 14 000 de chiluri austriece (ATS), cu 14 zile de închisoare în nerespectare pentru conducere beat. La 18 decembrie 1996 Comitetul administrativ independent din Upper Austria ( Unabhänggiger Verwaltungssenat ), după audierea, a respins apelul reclamantului. La 4 februarie 1997, reclamantul a depus o plângere la Curtea Constituțională ( Verfassungsgerichtshof ). La 10 octombrie 1997, Curtea Constituțională a anulat decizia Comitetului administrativ independent. La 6 noiembrie 1997, grupul administrativ independent, fără a ține o audiere suplimentară, a respins din nou recursul reclamantului împotriva ordinului penal din 20 iunie 1996. La 1 decembrie 1998, Curtea Constituțională a refuzat să se ocupe de plângerea reclamantului împotriva acestei decizii, constatând că nu are nici o speranță de succes. La 6 aprilie 1999, Curtea Constituțională, la cererea reclamantului din 19 martie 1999, a trimis cazul Curții Administrative (Verwaltungsgerichtshof La 25 ianuarie 2002, Curtea Administrativă a respins plângerea reclamantului, decizia care a fost depusă la avocatul reclamantului la 20 februarie 2002. COMPLAINTĂ Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la durata procedurii penale administrative. De asemenea, el se plângea că, după ce Curtea Constituțională a anulat decizia Comitetului administrativ independent, acesta din urmă a hotărât în aceeași compoziție ca în cadrul procedurii care au condus la decizia încheiată și nu a avut nici o ședință suplimentară. În concluziile sale din 22 noiembrie 2002, reclamantul s-a încălcat în continuare în conformitate cu art. 13 că nu a avut un remediu eficace în ceea ce privește durata procedurii. HOTĂRÂREA La 24 iunie 2004, Curtea a primit următoarea declarație din partea Guvernului: „Declar că guvernul austriei oferă să plătească suma de 7,000 EUR către dl Hermann Mitterbauer în ceea ce privește cererea de mai sus, pe bază exgrațială, pentru retragerea cererii sale în funcție de Curte. Această sumă (7,000 EUR) acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri și cheltuieli. Acesta va fi plătit, fără impozite aplicabile, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 24 iunie 2004, Curtea a primit următoarea declarație din partea avocatului solicitant: „Not că guvernul austriac oferă reclamantului suma de 7.000 EUR pe bază de grație în ceea ce privește cererea susținută în fața Curții. Această sumă (7.000 EUR) acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri și cheltuieli. Acesta va fi plătit, fără impozite aplicabile, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept oferta și retrag cererea depunând orice alte cereri împotriva Austriai în ceea ce privește cererea. Declar că aceasta constituie o soluționare finală a cazului.” Curtea reiterează termenii articolului 37 § 1 din Convenție care, în măsura în care este relevant, citește după cum urmează: „Curtea poate, în orice etapă a procedurii, să decidă să scoată o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să își continue cererea; (b) a fost rezolvată chestiunea; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile sale, este necesar.” Curtea ia act de acordul achiziționat între părți și consideră că reclamantul nu mai intenționează să-și continue cererea și că această chestiune a fost rezolvată. În plus, în conformitate cu art. 37 § în amenzi Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită continuarea examinării cererii. În consecință, cererea ar trebui eliminată din listă în conformitate cu art. 37 § 1 lit. (a) și (b) din Convenție. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate întreruperea aplicării articolului 29 § 3 din Convenție; hotărăște să scoată aplicarea din lista de cazuri. Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele grefierului