Mitterbauer împotriva Austriei

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 14205/02 de către Hermann MITTERBAUER împotriva Austria Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 23 septembrie 2004 în calitate de Cameră compusă de: Președintele C.L. Rozakis dna Tulkens dna Vajić Kovler Zagrebelsky dna Steiner Hajiyev, judecători și dl. S. Nielsen, grefier având în vedere cererea depusă la 1 martie 2002, având în vedere decizia din 6 mai 2002 de a aplica procedura prevăzută la art. 29 § 3 din Convenție. Prin deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Hermann Mitterbauer, este un național austriac, care s-a născut în 1972 și locuiește în Pischelsdorf. El este reprezentat în fața Curții de către dl J. Postlmayr, un avocat practicant la Mattighofen.

Guvernul austriac (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, Ambasadorul H. Winkler, șef al Departamentului de Drept Internațional la Ministerul Federal al Afacerilor Externe. Situația cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 7 decembrie 1995, în timp ce conduce sub influența alcoolului, reclamantul a demolat și a deteriorat facilitățile rutiere. Reclamantul apoi a plecat și nu a raportat accidentul poliției. La 20 iunie 1996, Autoritatea Administrativă de District Braunau (Bezirkshauptmannschaft ) a eliberat un ordin penal ( Straferkenntnis ) împotriva reclamantului și l-a ordonat să plătească o amendă de 14 000 de chiluri austriece (ATS), cu 14 zile de închisoare în nerespectare pentru conducere beat.

La 18 decembrie 1996 Comitetul administrativ independent din Upper Austria ( Unabhänggiger Verwaltungssenat ), după audierea, a respins apelul reclamantului. La 4 februarie 1997, reclamantul a depus o plângere la Curtea Constituțională ( Verfassungsgerichtshof ). La 10 octombrie 1997, Curtea Constituțională a anulat decizia Comitetului administrativ independent. La 6 noiembrie 1997, grupul administrativ independent, fără a ține o audiere suplimentară, a respins din nou recursul reclamantului împotriva ordinului penal din 20 iunie 1996. La 1 decembrie 1998, Curtea Constituțională a refuzat să se ocupe de plângerea reclamantului împotriva acestei decizii, constatând că nu are nici o speranță de succes.

La 6 aprilie 1999, Curtea Constituțională, la cererea reclamantului din 19 martie 1999, a trimis cazul Curții Administrative (Verwaltungsgerichtshof La 25 ianuarie 2002, Curtea Administrativă a respins plângerea reclamantului, decizia care a fost depusă la avocatul reclamantului la 20 februarie 2002. COMPLAINTĂ Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la durata procedurii penale administrative. De asemenea, el se plângea că, după ce Curtea Constituțională a anulat decizia Comitetului administrativ independent, acesta din urmă a hotărât în aceeași compoziție ca în cadrul procedurii care au condus la decizia încheiată și nu a avut nici o ședință suplimentară. În concluziile sale din 22 noiembrie 2002, reclamantul s-a încălcat în continuare în conformitate cu art. 13 că nu a avut un remediu eficace în ceea ce privește durata procedurii.

HOTĂRÂREA La 24 iunie 2004, Curtea a primit următoarea declarație din partea Guvernului: „Declar că guvernul austriei oferă să plătească suma de 7,000 EUR către dl Hermann Mitterbauer în ceea ce privește cererea de mai sus, pe bază exgrațială, pentru retragerea cererii sale în funcție de Curte. Această sumă (7,000 EUR) acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri și cheltuieli. Acesta va fi plătit, fără impozite aplicabile, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale.

Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 24 iunie 2004, Curtea a primit următoarea declarație din partea avocatului solicitant: „Not că guvernul austriac oferă reclamantului suma de 7.000 EUR pe bază de grație în ceea ce privește cererea susținută în fața Curții. Această sumă (7.000 EUR) acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri și cheltuieli. Acesta va fi plătit, fără impozite aplicabile, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale.

Accept oferta și retrag cererea depunând orice alte cereri împotriva Austriai în ceea ce privește cererea. Declar că aceasta constituie o soluționare finală a cazului.” Curtea reiterează termenii articolului 37 § 1 din Convenție care, în măsura în care este relevant, citește după cum urmează: „Curtea poate, în orice etapă a procedurii, să decidă să scoată o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să își continue cererea; (b) a fost rezolvată chestiunea; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile sale, este necesar.” Curtea ia act de acordul achiziționat între părți și consideră că reclamantul nu mai intenționează să-și continue cererea și că această chestiune a fost rezolvată.

În plus, în conformitate cu art. 37 § în amenzi Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită continuarea examinării cererii. În consecință, cererea ar trebui eliminată din listă în conformitate cu art. 37 § 1 lit. (a) și (b) din Convenție. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate întreruperea aplicării articolului 29 § 3 din Convenție; hotărăște să scoată aplicarea din lista de cazuri. Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele grefierului

FIRST SECTION

DECISION Application no. 14205/02 by Hermann MITTERBAUER against Austria The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 23 September 2004 as a Chamber composed of: Mr C.L. Rozakis , President , Mrs F. Tulkens , Mrs N. Vajić , Mr A. Kovler , Mr V. Zagrebelsky , Mrs E. Steiner , Mr K. Hajiyev, judges , and Mr S. Nielsen , Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 1 March 2002, Having regard to the decision of 6 May 2002 to apply the procedure under Article 29 § 3 of the Convention. Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Hermann Mitterbauer, is an Austrian national, who was born in 1972 and lives in Pischelsdorf. He is represented before the Court by Mr J. Postlmayr, a lawyer practising in Mattighofen.

The Austrian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ambassador H. Winkler, Head of the International Law Department at the Federal Ministry of Foreign Affairs. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 7 December 1995, whilst driving under the influence of alcohol, the applicant knocked down and damaged road facilities. The applicant then drove away and did not report the accident to the police. On 20 June 1996 the Braunau District Administrative Authority ( Bezirkshauptmannschaft ) issued a penal order ( Straferkenntnis ) against the applicant and ordered him to pay a fine of 14,000 Austrian schillings (ATS), with fourteen days' imprisonment in default for drunken driving.

On 18 December 1996 the Upper Austria Independent Administrative Panel ( Unabhängiger Verwaltungssenat ), after having held a hearing, dismissed the applicant's appeal. On 4 February 1997 the applicant lodged a complaint with the Constitutional Court ( Verfassungsgerichtshof ). On 10 October 1997 the Constitutional Court quashed the decision of the Independent Administrative Panel. On 6 November 1997 the Independent Administrative Panel, without holding a further hearing, again dismissed the applicant's appeal against the penal order of 20 June 1996. On 1 December 1998 the Constitutional Court refused to deal with the applicant's complaint against this decision, finding that it lacked prospects of success.

On 6 April 1999 the Constitutional Court, upon the applicant's request of 19 March 1999, remitted the case to the Administrative Court ( Verwaltungsgerichtshof ). On 25 January 2002 the Administrative Court dismissed the applicant's complaint. This decision was served on the applicant's counsel on 20 February 2002. COMPLAINTS The applicant complained under Article 6 of the Convention about the length of the administrative criminal proceedings. He also complained that, after the Constitutional Court had quashed the Independent Administrative Panel's decision, the latter decided in the same composition as in the proceedings leading to the quashed decision, and held no further hearing. In his submissions of 22 November 2002 the applicant further complained under Article 13 that he did not have an effective remedy as regards the length of the proceedings.

THE LAW On 24 June 2004 the Court received the following declaration from the Government: “I declare that the Government of Austria offer to pay the amount of EUR 7,000 to Mr Hermann Mitterbauer in respect of the above application on an ex gratia basis for the withdrawal of his application pending before the Court. This sum (EUR 7,000) shall cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses. It will be paid, free of any taxes that may be applicable, within three months from the notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the Convention. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

The payment will constitute the final resolution of the case.” On 24 June 2004 the Court received the following declaration from the applicant's counsel : “I note that the Austrian Government offer to pay the applicant the amount of EUR 7,000 on an ex gratia basis in respect of the above application pending before the Court. This sum (EUR 7,000) shall cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses. It will be paid, free of any taxes that may be applicable, within three months from the notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the Convention. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

I accept the offer and withdraw the application waiving any further claims against Austria in respect of the application. I declare that this constitutes a final settlement of the case.” The Court reiterates the terms of Article 37 § 1 of the Convention which, so far as relevant, reads as follows: “The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that (a) the applicant does not intend to pursue his application; (b) the matter has been resolved; ... However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.” The Court takes note of the agreement reached between the parties and considers that the applicant no longer intends to pursue his application and that the matter has been resolved.

Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the examination of the application to be continued. Accordingly, the application should be struck out of the list in accordance with Article 37 § 1 (a) and (b) of the Convention. For these reasons, the Court unanimously Decides to discontinue the application of Article 29 § 3 of the Convention; Decides to strike the application out of its list of cases. Søren Nielsen Christos Rozakis Registrar President